La un ceai cu prietenii din Club

Bună ziua, dragi prieteni din Clubul Condeielor Parfumate, sau cititori, comentatori, simpatizanți, sau, pur și simplu, amatori de ceai!

Duminică 23 Martie, vom avea tema povestea ceaiului, o ”poveste cu parfum de ceai savurat cu prietenii, îmmmm”propusă de Silving. Ca de obicei, puteți publica de duminică până vineri, dar eu voi comenta cu precădere celor care publică duminică, atunci având timp suficient. Și pentru că parfum de ceai am mai avut noi, iată ce-am scris acum multă vreme (articol repostat). Ceea ce demonstrează că anumite teme nu se perimează, ele fiind mereu în formă.

(repostare)
De ce bem ceai? Nu e vorba aici de infuziile din plante medicinale şi sper că , exceptând beneficiile incontestabile ale acestor panacee (aproape) universale, sunteţi de acord cu mine că un ceai, în accepţiunea estetică şi socială a cuvântului, înseamnă mai mult decât o plantă câmpenească infuzată şi băută ca să alunge răcelile de sezon sau alte beteşuguri. Pe când desenam azi noapte o ilustraţie la o cărticică dragă mie,  am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea aproape fiecare colţişor. Aşa că, fără să-mi mai pun întrebări aiurea, am meșterit un ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii.  Acum, în zori, aroma lui se simte încă , dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect ca ceaiul bun. Încerc, hai să încerc.
Primul ceai de care îmi amintesc- şi aici repet ideea cu infuziile de plante medicinale, care se exclud din articolul meu-, a fost preparat de tatăl meu într-o după amiază de iarnă, demult, când tata era. Și era tânăr,  iar e, copil. Adusese din Moscova o cutie metalică, frumoasă, plină cu frunze negre, uscate şi fermecător parfumate,  de ceai rusesc. Revăd simplitatea ritualică a gesturilor clare, din care nu lipsea fierberea apei într-un ceainic emailat cu capac, pe o sobă clasică cu patru ochiuri, pregătirea ceştilor cu farfurioară, frumoase, cu desene baroce şi liniuţă aurie, turnarea apei clocotite peste frunzuliţele parfumate divin, amestecarea cu o linguriţă fină. Mi-am pus mult zahăr, încă nu trăiam epoca ceaiului fără adaosuri, apoi am adăugat o feliuţă de lămâie şi am savurat pentru prima oară în viaţa mea un ceai adevărat! Pănă atunci îl băusem aşa, că era acolo, dar atunci m-am concentrat asupra miresmei pline, puternice, asupra gustului mai bun decât orice băutură, asupra culorii care, din arămiu a devenit brun roşcat, ca să rămână, în final, aproape cafeniu-violet, o culoarea nobilă, adâncă, nocturnă.
Eram la o petrecere în casa unor prieteni de familie, locuitori ai unei case mari, frumoase şi pline de lucruri de artă. O mare veselie a cuprins mesenii la servirea ceaiului dintr-un samovar uriaş. Plin de poveşti ruseşti, acompaniate de filigranuri aurii, samovarul bolborosea şi descânta, răspândind aburi parfumaţi. Ni s-a turnat ceai firebinte şi proaspăt, incluisv nouă, copiilor, un ceai aproape negru,tare şi cu efect imediat. O primă impresie de binefăcătoare căldură şi moleşeală plăcută şi gata: am devenit, apoi,  vorbăreţi, veseli, plini de energie. Mai târziu am aflat că asta se datorează efectului produs de teină, asemănător cu al frunzelor de cola şi cu cafeina.

Vocabularul nostru zilnic de nume de ceai nu se poate opri la ceai negru, samovar,teină. Şi atunci vagabondăm printre denumiri citite în meniurile ceainăriilor, pierduți în reverie, ajungând să bem ceai de dragul ceaiului.
Ce înseamnă ceremonia ceaiului în Japonia? În esență, ceremonia ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze, iar esența ceremoniei ceaiului este armonia. Fiecare mișcare și fiecare componentă a acestui ceremonial sunt studiate pentru a crea imaginea serenității absolute.
Iată că  ne-am îmbogăţit vocabularul de ceai cu ceai verde, ceai alb -cel care aminteşte de China imperială, fiind rezervat nobililor. Sau cu ceai oolong, numit și Wulongm de culoare turcoaz. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt  nişte delicii.Pentru o cromatică variată, încercaţi şi ceaiul rooibos, făcut dintr-o plantă  din sudul Africii, înrudită cu planta clasică de ceai. Din frunzele tufei uscate la soare se obţine un ceai auriu cu o uşoară aromă de portocale şi caramel. Nu are teină!
Ţările ceaiului sunt China, India, Japonia, Malaysia, Sri Lanka, Turcia, Iran, Ceylon, Georgia…Iar cele în care se bea ceai adus de acolo sunt Anglia, Irlanda, Rusia, Olanda  şi întreaga lume. Irlanda e ţara în care se bea cel mai mult ceai, toţi irlandezii bând până la patru ceşti pe zi, preferatele fiind Darjeeling şi Assam. Mă număr şi eu printre marii băutori de ceai bun, parfumat, am vreo 50 de sortimente pe care le-am încercat şi le-am bifat, aşa că sunt de-a ceaiului, chiar dacă îmi place enorm şi cafeaua. Să nu uităm că într-o zi toridă de vară, un  pahar de ceai rece, cu lămâie şi gheaţă, are efect răcăritor, dar la fel de răcoritor e şi ceaiul fierbinte, susţin englezii şi indienii, care ne-au învăţat că, paradoxal, vom reuşi să reducem cu ajutorul unei ceşti de ceai negru sau verde, băut cât de cald,  temperatura corpului, pe caniculă.
Şi dacă nimic nu încălzeşte mai mult decât un ceai, iarna, şi nimic nu răcoreşte mai mult decat un ceai, vara, fie el verde, alb, roşu „rooibos” sau albastrul „oolong” – parfumierii s-au hotărât să ne ofere câte o ceaşcă din cel mai parfumat ceai, sub forma unor foarte reuşite parfumuri,  revigorante şi plăcute.
Aroma  vivace şi puternică a ceaiului Assam, un amestec negru şi parfumat, produs in regiunea Assam din nordul Indiei, inundă intelectual librăria Cărtureşti, unde citesc ceva şi-mi aştept ceaiul, servit cu artă. Cultivat pe o câmpie tropicală şi umedă Assam are frunzele de o culoare prefrată şi dragă mie, maroniu-aurie către oranj. Ceaiurile si amestecurile Assam, ca „English breakfast tea”, „Irish breakfast tea” sau „Scottish breakfast Tea” au cel mai frumos parfum, alături de ceaiul Darjeeling , şampania ceaiurilor! Ceai negru Darjeeling, cules din prima recoltă este acel ceai de lux, cu personalitate şi aromă deosebită . Darjeeling  este o regiune din India, situată pe versanţii Himalayei şi înseamnă “ţinutul furtunilor”, iar grădinile în care se cultivă ceaiul se află la o altitudine între 1000-2000 m.  Aici plouă mult, iar vara, când este foarte cald, se instalează bruma de dimineaţă până seară . Această particularitate meteorologică a regiunii acţionează asupra gustului specific al ceaiului Darjeeling.
Iată ce vă recomand: Darjeeling First Flush Quince Blend, Darjeeling Second Flush Blend, ceai negru Darjeeling deosebit, extrem de aromat, cu un gust desăvârşit, dar şi Green Darjeeling Dhaja, ceai ver de calitate superioară, cules de la vârful plantei, de culoare galben pai şi cu aromă proaspată şi fructată.
Îmi plac şi anumite ceaiuri din flori, cum este cel de iasomie şi renumitul ceai marocan de trandafiri.
Un parfum rarisim, cum este cel al ceaiului bun, nu putea rămâne ignorat de parfumieri. Revigorante şi răcoroase, sau aromate şi relaxante, parfumurile cu aromă de ceai sunt destinate mai ales verii, dar au şi câteva adrese pentru iernile la gura sobei, când aroma scorţişoarei, a cuişoarelor sau coriandrului încălzesc narativ atmosfera, îndemnând la meditaţie sau poveste.
Casa Bulgari realizează în 1992 minunatul Eau Parfumée au Thé Vert. Artistul parfumier Jean Claude Ellena vrăjeşte notele de ceai verde, cardamom, coriandru, piper, trandafir, cu cele fresh de bergamotă, flori de portocal, aşezându-le în faguri de ceară de albine, cu boabe de tonka amărui. Mirific!
Bvlgari recomandă, ca alternativă pentru Thé Vert, nu mai puţin minunatul Eau Parfumée au Thé Blanc, făcând şi din ceaiul alb, vedetă! Generos şi elegant, expresiv şi argintiu, acest parfum răspândeşte atât de categoric efluvii de ceai alb, pudră de orez şi floare de bumbac, încât pare un imn adus naturii strălucitoare. Mă gândesc că, dacă m-aş parfuma cu câteva picături de ceai concentrat de cea mai bună calitate, acel Chinese White Imperial, aş obţine un efect asemănător. De reţinut şi de folosit. Ca note, se remarcă ceaiul alb, frunzele de artemisia, piperul, floarea de bumbac, orezul, moscul şi ambra gri.
De la eleganta Casă Bvlgari, haideţi să facem o plimbare la mai accesibila casă grecească Korres,  care a lansat parfumuri inspirate din aroma ceaiului alb, un ceai nobil,  rezervat cândva , cum spuneam, aristocraţilor Chinei Imperiale. A apărut astfel  femininul White Tea Bergamot Freesia, un parfum cu arome de ceai alb şi citrice, împreună cu masculinul Vetiver Root Green Tea Cedarwood.  Ambele parfumuri sunt răcoroase.
L’Occitane en Provence ne oferă o intreagă serie cu puternice arome de ceai verde. Remarcabile sunt Thé Vert si Thé Vert au Jasmine, excelente pentru o zi toridă de vară.
Şi poate pentru că mie îmi place foarte mult , vă recomand şi Elizabeth Arden Green Tea, un parfum-ceai verde, matinal, răcoros, citric, ambrat, moscat, mentolat, servit cu garofiţe şi flori proaspete de iasomie. O adevărată încântare.
Şi sigur pentru că e iarnă deja, a nins pe la munte, iar afară e frig, iată un parfum despre care am mai vorbit, dar care, fiind parcă al ceaiului negru şi afumat spirit, se cere  readus în atenţie, fiind cel mai cald şi încăzitor parfum cu aromă de ceai.
Parfumul ceaiului, care ne face să visăm, realitatea care ne obligă să observăm sau să  ne imaginăm, ca să rămânem ascultând și inspirând aroma frunzele foșnitoare, combinată ireal cu propriul parfum Tea for Two de L’Artisan Parfumeur. Bogat, afumat, din ceai negru cu ghimbir, vanilie şi  scorţişoară, fierbinte şi mielat, bine condimentat cu anason stelat, uşor ambrat, asortat cu o tuşă de tabac brun auriu…yummy. Un deliciu cu miere, un regal irezistibil oferit de  frumoasa parfumieră Olivia Giacobetti, care te va cuceri ca plimbarea însăşi.  Bogăţia acestui Tea for Two ne face să visăm, să atragem sau să fim atrași.  Mai ales că e unisex, îl porţi şi tu, şi el! Ambrele dulci, ceaiurile afumate şi tari  care prevestesc iarna și focul ademenitor din uitatele sobe de teracotă… Ceştile aburinde care te încălzesc, sfidând ploile reci, încălzind atmosfera şi învăluindu-te în  parfum, lângă focul muzical din cămin sau lângă un calorifer bine încălzit, cu o pătură moale pe genunchi, citind despre zăpezi şi seri geroase. Dar asta va fi o altă poveste parfumată.

 

 

 

Articole create 906

17 comentarii la „La un ceai cu prietenii din Club

  1. Frumoasă temă, Mirela! O temă despre care se pot spune, după cum o demonstrează chiar acest articol al tău, atât de multe!
    Mi-ar plăcea să particip, dar o s-o fac numai dacă voi reuşi să găsesc ceva inedit şi sau atrăgător care să poată fi cuprins în puţinele cuvinte pe care-mi permite timpul să le-nşir.

    1. Mă bucur că tema e pe gustul tău! Numai și numai dacă ai timp și inspirație, cum spui tu însăți, dragă Vero. Miau pupici lui Grișkuț! 😛

  2. Daca puneai si comentariile de-atunci… 🙂
    Glumesc, imi amintesc postarea, mi-a placut la nebunie. Poate ma repet, dar vreau sa-ti spun ca cele mai frumoase piese din ”ceainaria” mea sunt doua cesti Whittard of Chelsea, cu desenul lor albastru specific, ”celebrating fine tea and coffee since 1886”. Ma rog, cestile mele sunt mult mai recente, evident, dar la fel de pretioase ca unele foarte vechi!
    Imbratisari, Mirela, si te invit la un ceai bun!

  3. „Vagabondam pierduti in reverii”…doamne ce mi-a placut zicerea asta! De altfel, din partea ta am mereu surpriza cunoasterii si-a experimentarii rafinamentului in aproape orice, fapt pentru care-ti multumesc Mirela draga!
    O sa incerc sa ajung duminica cu un material mai ales ca mi-a stirnit iar amintirile…Pina atunci, te imbratisez cu drag!

    1. Dragă Lăcrămioara, mă bucură și gândul că voi citi minunățiile scrise de tine, mereu alese, mereu bine scrise, mereu pline de pasiune. M-am bucurat mult și să găsesc Oala Lumii, dar și superbele tale fotografii. Ești foarte talentată, o bucurie să te cunoască omul! Cu mare drag! 🙂

  4. Am rămas fără cuvinte. Sunt clar dintr-o altă lume, prea simplă şi prea neştiutoare, care citeşte cu drag etichete în ceainării şi în meniurile lor sofisticate, dar în final alege tot cafeaua; care iubeşte parfumul dar fără să ţină minte o aromă, o notă, mai nimic. Sunt un om care nu are nimic aristocrat în ea, poate doar dragostea pentru lucrurile vechi, cu aer retro sau vintage. Mă întreb, stilul meu, pentru că asta vreau, să aduc, eventual, o poveste care să aibă ceaiul în prim plan dar care să nu trebuiască a fi descris. Presimt aceste completări la voi. Eu le-aş copia de pe undeva şi nu mi-ar sta prea bine. Mâine mă voi gândi la asta. Apropo, Mirela, eşti unul dintre acele bloguri pe care revin dacă vreau să ştiu ce răspunzi. Nu ştiu unde să mă abonez la comentarii. Să nu mă cerţi…te pupic…

    1. Lumea ta e de o bogăție rară, Adriana dragă, nu încerca să mă contrazici, căci nu vei avea spor! 🙂 Ai trăit, văzut, auzit, ținut minte atâtea, dublate de o imaginație uimitoare, încât poți scrie zilnic o nouă poveste. 😉
      Cafeaua e prima și în lista mea, din păcate tot mai decofeinizată și mai lipsită, astfel, de sens…Iar aici doar întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu aromele, cu etichetele și ceainăriile. S-a întâmplat ca eu să am un nas bun, care simte aromele și parfumurile, în ciuda unei rinite alergice care-mi dă adesea de furcă, un nas cu care aș fi putut compune parfumuri, dacă trăiam în lumea care se ocupă cu asta! E un lux să te ocupi de parfum, ori eu nu am nici măcar o curte în care să sădesc propriile-mi flori. Orașul meu pune preț pe locurile de băut ceai și se găsesc acolo sute de sortimente. Dar la fel de bine poți să scrii despre ceaiurile din plante sau flori, despre inimitabila aromă de tei sau parfumul ceaiului de salcâm ori mentă, sigur cunoscute de tine. Și-apoi, se poate bea un ceai simplu, din pliculeț, dar povestit îndelung, savurat cu prietenii, sau cu persoane imaginare. Mâine voi publica o cu totul altă poveste a ceaiului, care nici nu va povesti ceaiul în sine, ca să nu mă repet. Nu te cert, dar nici nu știu unde să te abonezi la comentarii! Mă voi gândi la un nou format de blog, care să aibă și funcția respectivă, eventual, așa cum va fi posibil să pună lumea linkuri în comentarii, dacă dorește. Departe de mine gândul să te cert, dimpotrivă, trimit îmbrățișări! 🙂

  5. Nu știu ce să fac, să mă duc să-mi fac un ceai verde, ori să mă dau cu Eau Parfumee au The Vert ?… Mai bine amândouă !

    Inspirată poveste parfumată, draga mea !

  6. Frumoasa scriere! Sunt o mare iubitoare de ceai. Negru, verde… dar cred ca stii. Un singur vis am: sa beau ceai facut intr-un samovar. Inca n-am avut ocazia.
    Mirela, deja am povestea. S-a intamplat sa o scriu mai devreme, ca niciodata. 🙂
    O voi posta imediat ce publici povestea cu tabelul. Din pacate nu stiu daca voi reusi altceva legat de povestea noastra. Cred ca am s-o public pe noul blog 🙂
    Sa ai o seara minunata!

    1. Elly dragă, îți cunosc pasiunea pentru ceaiul bun! Eu am avut bucuria asta în copilărie. Un samovar al meu mi-ar plăcea să am! 😉
      Am emoții, abia ștept să citesc! Cândva vom bea noi un ceai împreună. Iar acum, să ai o seară frumoasă! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus