De ce bem ceai? Nu e vorba aici de infuziile din plante medicinale şi sper că , exceptând beneficiile incontestabile ale acestor panacee (aproape) universale, sunteţi de acord cu mine că un ceai, în accepţiunea estetică şi socială a cuvântului, înseamnă mai mult decât o plantă câmpenească infuzată şi băută ca să alunge răcelile de sezon sau alte beteşuguri. Pe când desenam azi noapte o ilustraţie la o cărticică dragă mie, am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea aproape fiecare colţişor. Aşa că, fără să-mi mai pun întrebări aiurea, am meșterit un ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii. Acum, în zori, aroma lui se simte încă , dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect ca ceaiul bun. Încerc, hai să încerc.
Din spațiul celtic. Enya
O nouă filă muzicală din spațiul celtic. Am ales Enya și două piese cu rezonanță categoric celtică, ca majoritatea celor compuse și interpretate de artista irlandeză, care-și extrage seva creatoare din spațiul celtic din care provine și în care e ancorată. Muzica celtică prinde o aura clasică, remarcându-se, fie prin prezența pianului , fie datorită vocii prelucrate și suprapuse a solistei, o voce asemenea unei învăluiri sau incantații. Se remarcă background-ul instrumentelor electronice, susținute, alături de pian și voce, de Enya, dar și cele tradiționale, muzica sa fiind elaborată chiar dacă are rădăcini vechi, celtice.