La bunici

Zi minunată! Soare, flori, noi trei destinși, bunicii, frumoasa noastră Enya strălucind între minunatele flori, liniște, pace, bunătățile bio în panere, noi, bunica, părinții, odorul, casa, curtea, grădina, multă frumusețe! O zi de vis! 💗

Pe drumuri toscane

Aici sunt câteva fotografii făcute în drum spre Pisa, străbătând Toscana, cu un peisaj de o rară frumusețe. Cum v-am mai povestit, pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Aici sunt dealuri line sau înalte, câmpuri curate și mănoase, drumeaguri romantice care duc către ferme harnice și idilice, dar poți vedea castele și case din piatră, cu terase și trepte înalte, pe coama câte unui deal brăzdat viță de vie, măslini, pini umbrelă, tuia înalți, leandrii înfloriți și culturi plicrome, care amintesc de picturile renascentiste. E splendid, dacă ajungeți acolo, îmi veți da dreptate.

Parfumul primei întâlniri

Când Irealia a propus această temă generoasă, amplă, înaripată, deschisă oricărei situații fericite ( doar lucrurile frumoase au parfum, celelalte nefiind onorate cu mireasmă), a trebuit să aleg dintr-un buchet de teme incitante, la rându-le, lucru cumplit de dificil. M-am repezit la Parfum în albastru-verzui, dar l-am amânat pentru altă dată, așa că m-am întrebat: oare care ”primă întâlnire”? Între mine și cine, între mine și ce, între… cine și cine…între cine și ce…? Și aproape am simțit parfumul oricărei întâlniri plăcute la prima sorbire de mireasmă, cu primăvara, cu o prietenă nouă, cu un iubit, cu un coleg sau profesor, cu muzica mării într-o nouă vacanță, cu un oraș nou sau o livadă de caiși în floare, cu o carte , cu un film sau cu o casă nouă. M-am întors pe firul poveștii dintre Irealia și mine, la un articol foarte frumos de-al ei, unde, la comentarii, ne povesteam una alteia ceva despre parfumurile soților noștri, ocazie cu care am descoperit că Boss by Hugo Boss era un liant plin de miresme, un tele-parfum între o întânire și alta. Ca și Paco Rabanne. Așa mi-am reamintit….dar mai bine las povestea să vă spună.

Din nou la Veneţia

În miezul lunii iulie, Veneția a fost din nou a noastră: a mea, a Enyei, a lui Xaba. Bijuteria mea mai preţioasă decât tot aurul, acest Patrimoniu al umanității, cere să fie şi prețuită, îngrijită, păstrată.

Anul acesta am făcut, ca de obicei, o sumedenie de fotografii. Azi voi ataşa aici mai multe poze, dar şi două postere (cu noi în Veneţia, ca o frumoasă amintire). Ceea ce vreau să subliniez prin pozele alese este acea parte din Veneţia mai puţin arătată pe situri sau bloguri: imagini de pe străduţe şi podeţe. Dar si San Marco, deoarece e inima şi sufletul Veneţiei! Toate drumurile duc la San Marco! Dar anul acesta i-am descoprit o inimă şi un suflet mai ascunse şi parcă mai calde. Vizionare plăcută şi o vacanţă de vis vă dorim!

Riviera veneţiană: Adriatica la Bibione

Marea Adriatică este un golf al Mării Mediterane, separat de către peninsula Apenină. Coasta Adriaticii este o locaţie ideală pentru vacanţe. Vegetaţia luxuriantă, chiparoşii subţiri, dafinii aromati, oleandrii infloriti, lamâii, portocalii, măslinii şi frumoasele păduri de pini. Coasta italiană a Adriaticii, pe care se află şi Bibione, aproape de Veneţia, e dăruită cu o plajă de 12 km, din care 8 sunt amenajaţi, restul fiind plajă „sălbatică”, aşa, ca o frumoasă rezervaţie naturală străjuită de marea albastră şi curată, precum şi de o verde şi proaspătă pădure de pini, cu alei minunate şi răcoroase. Scoici dantelate poţi culege pe ţărm, aurul nisipului e perfect asortat cu albastrul turcoaz sau ultramarin al apei şi cerul e senin, rămânând albatstru intens şi când se înnorează

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus