Parfumul primei întâlniri

Când Irealia a propus această temă generoasă, amplă, înaripată, deschisă oricărei situații fericite ( doar lucrurile frumoase au parfum,  celelalte nefiind onorate cu mireasmă), a trebuit să aleg dintr-un buchet de teme incitante, la rându-le, lucru cumplit de dificil. M-am repezit la Parfum în albastru-verzui, dar l-am amânat pentru altă dată, așa că m-am întrebat: oare care ”primă întâlnire”? Între mine și cine, între mine și ce, între… cine și cine…între cine și ce…? Și aproape am simțit parfumul oricărei întâlniri plăcute la prima sorbire de mireasmă, cu primăvara, cu o prietenă nouă, cu un iubit, cu un coleg sau profesor, cu muzica mării  într-o nouă vacanță, cu un oraș nou sau o livadă de caiși în floare, cu o carte , cu un film sau cu o casă nouă. M-am întors pe firul poveștii dintre Irealia și mine, la un articol foarte frumos de-al ei, unde, la comentarii, ne povesteam una alteia ceva despre parfumurile soților noștri, ocazie cu care am descoperit că Boss by Hugo Boss era un liant plin de miresme, un tele-parfum între o întânire și alta. Ca și Paco Rabanne. Așa mi-am reamintit….dar mai bine las povestea să vă spună.

Era un mijloc de februarie cum altul n-a mai fost, o vreme de o rară frumusețe, cu cer senin și limpede ca o mătase azurie de preț, cu adieri aproape calde, care ne împresurau de peste tot, vânându-ne zâmbetul hoinar, prevestind primăvara ce avea să vină și o lumină revărsată din scânteieri briliante de soare nou. Bluza mea de un roșu vermillon de cadmium, rarisim, cadou de la o prietenă ce mi-e tiză de nume și locuiește la două oceane distanță, mă făcea să par și mai asupritoare de iarnă decât eram, grație unei emoții nedeslușite și copleșitoare. Din toamnă știam că el va fi, poate și pentru că eram un pic plictisită după niște apropieri care nu au adus mai mult decât banalul ce-i este servit oricui și tânjește după ceva mai mult decât niște artificii epidermice efemere. Există o presimțire a primei întâlniri, chiar dacă te-au mai posedat și alte iubiri părelnice sau  adevărate, o primă întâlnire unică, fără precedent, așteptată chiar și în timpul unei relații trecute și cvasi-satisfăcătoare la vremea ei. Există un ceva atât de definit în tine când dragostea apare și se instalează grațios, fără a cere voie, fără a întreba, fără a permite măcar o întâmpinare de bun venit. Așa, și?! Nu-l cunosc,  știu doar că ne-am văzut în treacăt, a mai intrat odată la ”decorativele” de noi… Da, știu, ne-am mai întâlnit fugitiv și părul negru a la Jim Morrison, terminat în bucle lejere, hainele din piele perfect turnate, mâinile înguste și expresive, dar mai ales privirea albastră-verde-gri, capabilă să treacă prin zid, a stat la pândă ca o felină, torcând răbdătoare. Mai târziu am descoperit că cei 28 de cm care ne despart (el fiind foarte înalt) nu-l împiedicau să mă vadă bine de tot, de la înălțime! Și a văzut bluza roșie vermillon de cadmium trecând în fugă, urcând la etaj și deschizând imensele ferestre ale atelierului. Paleta de culori risipea parfum galben persan, pe lângă cel de terebentină, ulei de in și parfumul tipic, amărui, al absolut superbului albastru de Prusia, pe care-l foloseam cu rost și fără, pentru bucuria vibrației răspândite. Lucrările se întindeau leneșe și extrem de mândre de ele, pe pereții deveniți simeze, ai atelierului decorativelor de noi!  Parfum nostalgic de hârtie, culori și creație artistică, mirosul familiar de atelier de artă și iubire plutind în aer… Odată cu bluza roșie, primisem și un Finesse de Lenthéric, un parfum care îmi va fi veșnic drag, dar care nu se mai fabrică și mi-e tare dor de el, de frumosul acela de parfum. Hai sus, vino, urcă… Adia al meu Finesse asortat cu cea care plutea, nu pășea, și asta nu din pricina subțirimii, căci alte aripi îmi purtau zările spre alte emisfere. Și …ce-o fi acest parfum eminamente masculin, ca apropierea unei furtuni aspre și binefăcătoare, într-o zi caniculară și seacă? Ce zei mi-au trimis privirea amețitoare și răcoarea salviei și-a mușchiului de stejar, un bărbătesc parfum ca amorul însuși, să-mi dea puteri să asupresc, inversând rolul sclavei atemporale?! Cine stârnea fântâni de lavandă ambrată și rozmarin în rafale, ca aerul să-mi umple ființa golită de-o emoție ucigătoare?! Unde se ascundeau zeii implorați să oprească uraganul de mușchi de pădure, lemn sec de trandafir brazilian și ambră bogată?! Am simțit parfumul agrest de salvie,  apoi palisandrul de preț, venind dinspre cel mai frumos păr negru pe care-l văzusem vreodată și pe care Enya mea îl moștenește ca grosime a firului elastic, dar mătăsos…Și unde mi-ai fost până acum, cum de-ai stat în frig o iarnă întreagă,  și … ce parfum este acesta?!  E tinerețea, frumusețea, inspirația, atracția, e chiar iubirea. I-am întins un măr și gestul Evei a fost mai firesc ca nicicând. Mi-a luat mâna, după ce a mușcat din măr și n-a mai lăsat-o de-atunci. Parfum de măr proaspăt și mușcat. Și Paco Rabanne  pour Homme, clasic, dominator, sublim și teribil de masculin. Era cu noi, nu între noi…Parfumul unei astfel de zile obsedează, el merge mână-n mână cu starea de moment, e teribil de puternică senzația olfactivă, vrăjește, obține, supune, captivează și captează momente unice. Se insinuează senzual și tandru, fiind incredibil de aproape de inimile noastre în miezul  unei zile care a așteptat o toamnă și aproape o iarnă ca să existe, într-un mijloc de februarie cald, senin, însorit și inspirat. Și destinat nouă. Mai mult nu voi scrie, neștiind cum s-o fac și nedorind să descriu mai mult dintr-o emoție atât de personală, atât de unică, convinsă fiind că nimeni n-ar putea s-o descrie în câteva simple cuvinte. Să vă mai spun doar că azi, după aproape 22 ani , suntem la fel: împreună, doar că suntem trei fericiți acum, depășind numărul doi, fericirea venind de la trei în sus! O primă întâlnire cu parfumul nestins al iubirii. Vă mai spun un secret:  norocos ar fi cel ce mai are un Finesse de Lenthéric în dotare, aș fi în stare să licitez oricât, atât de multă emoție de calitate mi-ar produce. Nu mi-a fost ușor să scriu această destăinuire, a fost mult mai mult atunci, poate n-am știut să așez cuvintele. Poate am reușit să redau parfumul acelei clipe de grație sau poate n-am scris la nivelul meu, dar emoția acelei prime întâlniri e greu de transpus în cuvinte. Și poate e doar senzație, căldură și … parfum.

Eu și Xaba în anii studenției.
Paco Rabanne Pour Homme
Finesse de Lenheric
Articole create 917

59 de comentarii la „Parfumul primei întâlniri

  1. Nici nu trebuia să povesteşti mai mult, fiindcă de fapt te-ai încadrat strict în temă ! Ştii doar că la examene, tot ce este în afara cerinţei, rămâne nenotat, ori tu aici ai presărat parfum de la un capăt la celălalt al povestirii şi nu orice parfum , ci unul absolut inconfundabil al primei întâlniri. Emoţia de atunci ai reuşit să ne-o transmiţi şi ne-ai făcut martorii naşterii acelui magic pafum. Metafore în valuri parfumate, o construcţie literară emanând miresmele perfecţiunii şi prezentări de parfumuri rafinate, toate învăluite în edenicul parfum al primei întâlniri: aceasta este povestea ta !

    1. Aurora… Dacă povestea mea adevărată este ”o construcţie literară emanând miresmele perfecţiunii şi prezentări de parfumuri rafinat” înseamnă că niciun efort nu e prea mare și merită ca la două diminici odată să mă dedic ei și vouă, dragi prieteni din Club și din afara lui! 🙂

  2. ”I-am întins un măr și gestul Evei a fost mai firesc ca nicicând. Mi-a luat mâna, după ce a mușcat din măr și n-a mai lăsat-o de-atunci. Parfum de măr proaspăt și mușcat.” Uite, aici ai concentrat emoția. Superb paragraf!
    Firescul acestor iubiri le dă un aer banal. Observ și la tine același sentiment că n-ai spus tot, că nu încape tot în firesc.
    La mulți și frumoși ani, trio de poveste ce sunteți! 🙂

    1. Exact acest fragment mi-a redat si mie intensitatea iubirii dintre ei, farmecul de inceput, emotia primei intalniri.
      Mirela, te-ai depasit pe tine astazi, cu povestea inceputului vostru. Ai descris totul cu atata ardoare, cu atata duiosie, a fost atat de mult parfum in povestea ta, incat s-a simtit pana la Ploiesti. Erati atat de frumosi… Aveati atata dragoste de dat…
      Felicitari! Va doresc din inima sa fiti mereu la fel de fericiti, la fel de tineri si de frumosi!

    2. Magia și famecul unor clipe care devin eternități nu poate încăpea în cuvintele mele, și poate acesta este motivul pentru care muzica, arta palstică și uneori baletul, dansul, îmi pot crea emoții mai mari decât cuvintele scrise. Poate de aceea am ales să mă exprim plastic, prin artă.
      Mulțumim frumos, să avem, să fie! 🙂

    3. Sorana, adică Irealia 😉 sunt încântată că îți place, e o amintire pe care nu cred că o puteam reda altfel!
      Mulțumim, să fie și să fim fericiți! 🙂

  3. Ha ! Cata poezie, cata eleganta !
    Ia sa va distrez eu un pic. Parfumul primei întâlniri cu colegii mei de facultate: Intr-o frumoasa zi de toamna (pentru altii) m-am dus pentru prima oara la facultatea ale carei cursuri le-am urmat – Biologia. Suferisem cu doua zile in urma o cumplita interventie chirurgicala dentara, aveam gura numai fire, dar mai ales numai dureri, capul imi vajaia de cat Algocalmin fiole inghitisem si miroseam a dentist, fireste. Colegele au intrat in vorba, dar eu raspundeam in varful buzelor si ma tineam deoparte, fiindca aveam dureri cumplite cand vorbeam si ma jenam si de … parfumul stomatologic pe care-l raspandeam. Ceea ce a facut ca fetele sa ma socoteasca o increzuta cu nasul pe sus. Cand am scapat de fire si de dureri si mi-am dat drumul la gura, au ramas uluite de schimbare.
    Daca as fi purtat Finesse de Lenthéric in loc de Air de Stomatologie, n-as mai fi tinut minte atat de bine ziua aia !

    1. Zina, șugubeață și fermecătoare în povestit, dar îmi imaginez ce dureri ai suportat și necazul că au venit odată cu prima întâlnire cu facultatea. Dar vorba ta, i-ai zăpăcit mai târziu, uluindu-i, mai ales că poveștile tale au miez și umor!
      Da, L Air de Stomatologie, îl cunosc și de voie și de nevoie, doar mama venea acasă zilnic cu el, numai după duș scăpând parțial de acest parfum de bau-bau!

  4. Frumos ne-ai povestit. Cuvintele nici nu trebuiau cautate prea mult. Ele stiu sa se.aseze cand e vorba de iubire….:)
    Te-a topit, te-a vrajit, te-a luat de mana si te-a tinut ….asta e tot ce conteaza….;)
    Zi faina iti doresc!

    1. Geanina, nici nu le-am mai căutat…la început am fost tentată, apoi am lăsat să curgă lin firul amintirilor. Mulțumesc draga mea, o zi sclipitoare îți doresc! 🙂

  5. Citesc aceasta poveste la prima ora a diminetii, atat de curioasa incat am lasat neterminata propria poveste. Ma emotionez, ma simt ca un intrus intre doi indragostiti predestinati si mai presus de asta imi vine sa sterg povestea mea, care-mi pare acum seaca si lipsita de fior. Dar n-o voi face pentru ca aceasta frumoasa si atat de sensibil descrisa (si probabil traita) prima intalnire sa aiba un antigon.
    Felicitari, Mirela!

    1. Dragă Nina, între noi niciun prieten nu poate fi un intrus, așează-te lângă noi și vom bea o cafea sau un ceai înmiresmat împreună!
      Am sperat să nu cad în intimități, dar iubirea preuspune o doză de intimitatea pe care atâția artiști, muzicieni, scriitori, mari poeți au împărtășit-o celorlalți. Poate am fost prea rezervată până azi și acest gest de capitulare și trăire pe față șochează un pic. Dar simt că Irealia/Sorana Bordaș a ales momentul (tema) special pentru a ne spune amintirea unei întâlniri mai intime, indiferent cu cine sau ce! Mi-a plăcut mult de tot povestea Aninei tale! Mulțumesc, Nina!

  6. Se simte din primele rânduri ca autoarea este artist plastic. Peste tot plutesc arome de culori, uleiuri, terebentină. Tot din primele rânduri se simte ca autoarea este o romantica, o visatoare iremediabilă. Ziua si anotimpurile capata atribute de fiinte, interactioneaza cu personajele care sunt una cu aromele ce plutesc de jur împrejur, însa au consistenta si atribute unice. O poveste unica, la fel ca eroii ei! O poveste de iubire ce a dainuit peste ani si va merge mai departe, purtând farmecul altor anotimpuri, a altor parfumuri, definite „noi si cu patina fermecatoare”. Multi ani frumosi în continuare!
    PS: ne-ai spus ca din pacate, parfumul nu-l mai ai, dar bluza?… mai exista bluza pe undeva, pitita pe un raft alsifonierului? 🙂 oare aceasta bluza cu puteri miraculoase, este muza titlului povestii de data viitoare? 🙂

    1. Scriu cu sinceritatea cu care pictez, dovedit fiind faptul că nu putem să mințim sau să ne mințim când ne exprimăm prin artă. Carmen, odată mi-ai spus în glumă să cobor cu picioarele pe pământ, poate îți amintești…se poate, cu efort susținut, dar atunci s-ar alege praful din tot ceea ce pot să ofer și să-mi ofer, de toată creația și imaginația mea. Nu putem să coborâm, n-avem scară, dar uneori ne facem rost de câte una și ne trezim singuri între atâția oameni…Dar fără aripile artei nostre, fără dimensiunea în care aerul nostru devine respirabil. Și nu mai avem niciun pic de forță fără aripi…Și poate cu aceste cuvinte ți-am transmis ceea ce n-am reușit atunci.
      Bluza aceea a ajuns haină pentru păpușile Enyei mele, era o măsură foarte mică, iar după ce s-a plictisit și a crescut, am dat păpușile cu garderobă cu tot unei verișoare mai mici.
      Mulțumesc din suflet pentru urări! 🙂

  7. Nu știu dacă am respirat în timp ce am citit, dar imaginația mea a îmbrățișat parfumul și știind de acea poză timpul s-a rupt; am pășit cu emoție în urma dumneavoastră, ușor. Până acum nici o scriere nu m-a prins atât de mult, de parcă însuși Cerul a fost pus astăzi cu aceste Cuvinte; un fior ucigător, străfulgerant al unei Iubiri ce se simte de aici, din spatele foii pe care ai vrea să o miroși, mesteci și apoi înghiți. E atât de mult stil și grație în scrierea dumneavoastră, o adevărată artă încât mă înlicn și recitesc cu inima zvâcnind de fericire. Însăși Cuvintele, întregi și pline emană Iubire…iar sufletul ce s-a așezat turcește astăzi pentru noi cu povestea lui edenică ,,vrăjește, obține, supune, captivează și captează momente unice”. Nu mai spun nimic, doar vreau să recitesc, să amețesc din nou și să zâmbesc. Vă doresc zile fericite, pline de aceeași Iubire și numai bine!

    1. Simona, copil frumos și talentat, eu cu siguranță n-am respirat în timp ce citeam comentariul tău care, ca tot ceea ce scrii, depășește o expresie artistică banală, devenind o bijuterie alcătuită din izbutite rafinamente stilistice. Știu că așa vorbești și scrii tu, așa ești cu toată sinceritatea și poezia. Cum aș putea să nu mă emoționez citind ”; un fior ucigător, străfulgerant al unei Iubiri ce se simte de aici, din spatele foii pe care ai vrea să o miroși, mesteci și apoi înghiți.”? Sper ca acei oameni care pot să vadă dincolo de cuvinte, bucurându-se și de alcătuirea măiastră a lor, să te poată citi cu pasiune, cu stimă și bucuria de a se fi întâlnit cu o mare creatoare de cuvânt scris.
      La rându-mi, doresc ca zilele tale să fie înseninate de un zâmbet peren al sufletului liber, scânteind de fericirea pe care o meriți, o meritați, tu și Iulian! Fiți fericiți! 🙂

    1. -X-, a fost story, love mai este! Numai frumos poate fi, pentru că Enya e acum pionul principal și e firesc așa! Mulțumesc!! 😉

  8. Ce frumos ai scris! Da, parfumul primei întâlniri nu se uită niciodată. Prima poză este tare faină!

    O duminică frumoasă, Mirela! 🙂

    1. Așa este Alex, nu putem să uităm lucrurile care ce ne-au făcut viața bună și frumoasă! Mulțumesc, să ai o duminică de vis lângă dragii tăi! 🙂

  9. Mirela,Mirela ,Mirela,cuvintele tale au adus atata emotie,o emotie definitiv parfumata cu tandrete,dragoste dar si ispita…pentru ca marul ca si bluza ta rosie te-au intregit, fiind magnetul potrivit care l-a atras si il pastreaza alaturi pe sotul tau…
    colajul celor doua fotografii a facut ca toata povestea sa fie un intreg parfumat in care doi artisti pentru care forma,culoarea,mirosul,anotimpurile conteaza, fiind facuti din acelasi aluat….
    o duminica in care amintirile acelei zile sa-ti ramana alaturi iti doresc cu tot dragul! 🙂

    1. Pandhoraa, gestul a fost firesc, nici nu mi-am dat seama că l-am făcut, reacția a fost atât de tandră încât mi-a rămas în amintire. Și bluza roșie o voi desena din memorie, iar mărul, da, a fost chiar roșu și foarte apetisant!
      De mai multe ori mi-am spus că nu voi pune colajul, că azi suntem mai altfel, dar apoi m-am răzgândit și gata, e aici!
      O duminică cu multe întâlniri frumoase și parfumate și numai bine, dragă Pandhoraa! 🙂

  10. Enya si poza acelor ani aduc completari despre ceea ce un inspirat a titrat: „orele astrale…”
    PS. Tema sifonierului incepe sa ma bantuiasca !

    1. M-ai emoționat, să știi, mulțumesc frumos! 🙂
      O, așteptăm atunci tema de peste două săptămâni, și pe mine mă atrage! 😉

    1. Acum depinde cât de îmbătător e textul! 😉
      Dar sunt de acord că parfumul bine ales de o femeie sau un bărbat îi sporește farmecul și poate seduce de-a dreptul. Și nu eu am descoperit asta!
      Duminică frumoasă! 🙂

  11. Superb! Fiecare cuvant ti-a fost inspirat – dictat! – de Iubire! Citind inspiram cu nesat parfumul voiosiei tale, al Iubirii care-ti da aripi! Un om care iubeste si este iubit este un om puternic, care poate muta si muntii daca trebuie!
    Fie ca Iubirea alaturi sa va tina si sa realizati tot ceea ce v-ati propus!
    Zile fericite!
    Cu drag,

    1. Să fie Diana dragă, iubirea este cel mai frumos lucru care i se întâmplă unui om și flacăra vie trebuie apărată de vânt și ploaie. Te pup, o duminică plină de iubire îți doresc! 🙂

  12. Buna, Mirela!
    Cu parere de rau, trebuie sa recunosc faptul ca la parfumuri ma pricep cam cat se pricepe un copil de 5 ani la dat indicatii utile intr-un turn de control al NASA. 🙂
    Totusi am reusit sa inteleg perfect tensiunea creeata in acea zi, atractia care a cimentat pe vecie o legatura dintre un el si o ea, dar mai ales gestul Evei. Din punctul meu de vedere, totul poate sa dispara, chiar si ambianta, atelierul, sau parfumul, dar sa ramana marul oferit, si mana ta in a lui. Pana la urma asta e tot ce conteaza, si asta a facut ca doi sa devina trei…

    1. Bună, Cătălin!
      Nimeni nu se pricepe, cu excepția experților sau a celor care, îndrăgostiți de el, îl studiază ca pe o artă, și chiar este o artă, a VIII-a artă!
      Dacă vei găsi un parfum care să competeze fericit ceea ce ești deja, va fi în avantajul tău.
      Chiar și mărul avea un parfum al său, care se completa perfect cu parfumul ce plutea în aer. Ai dreptate, iubirea și împlinirea ei e tot ce contează, parfumul fiind aici firul nevăzut, dar simțit, care aduce amintirea înspre mine. De câte ori simt acel parfum îmi amintesc fiecare detaliu. Mulțumesc frumos, Cătălin!

  13. Mirela, te-am citit aseara,dar n-am mai avut putere sa comentez in miez de noapte.Insa am ramas asa cu un gust frumos,ca dupå povestea ta nu te-ai mira sa visezi zâne si feti frumosi 😉
    Adevarul e ca si eu,mai intai am zis ca nu scriu,ca deseori :D, de data asta mai degraba gandind ca nu vreau sa dezvalui din intimitatea noastra ,nu ca ar fi ceva de ascuns,ca e chiar frumos si cu peripetii nostime. Dar azi de dimineata m-am trezit cu niste rime in cap- prima strofa- si acum,printre picaturi de timp, am terminat si versuri,si desen.Deci ma prezint la apel 😀
    Dar parfumul povestii voastre inca planeaza pe deasupra mea,ca mi-a placut mult. Sa fiti fericiti si indragostiti asa o viata! 🙂

    1. Irina, tare aș vrea să povestești odată peripețiile acelea, căci vorba ta, nu-i nimic de ascuns, iubirea și fericirea nu se ascund, dezvăluind atât cât e cazul. 😉
      Am citit rimele, ești grozavă și mă distrez pe cinste la tine, dar au și miez și ai progresat la ilustrare.
      Așa să fie dragă Irina, și vouă cât mai mulți ani fericiți împreună, frumoșilor! 🙂

  14. Felicitări,Mirela! Atâta emoţie şi iubire emană aceste rânduri… Îţi mulţumesc pentru că ai dezvăluit un crâmpei din sufletul tău şi ai vorbit atât de minunat despre emoţia primei întâlniri.
    Vă doresc numai bine! Familii ce rezistă inevitabilelor furtuni de orice fel sunt tot mai rare în prezent şi cu atât mai mult sunteţi de admirat! Gânduri senine trimit spre Cluj! 🙂
    P.S. Eu am abordat tema puţin diferit… Sper să placă! Am scris altă dată despre prima întâlnire… Îmbrăţişări!

    1. Un crâmpei, bine spui Lolita dragă, dar acum redevin zgârcită cu ale mele personale! Aici așa am simțit și am comis-o, gata! Pentru voi, pentru noi, pentru amintiri!
      Ai scris senzațional, chiar mi-a plăcut. Mulțumesc draga mea și numai bine îți doresc!

  15. Senzatia este de soare care face totul sa straluceasca, pietre, copaci goi, strazi, oameni. Si bluza rosie te face sa o urmaresti cu privirea prin tot peisajul gri de februarie. Un mar, o mana, doi care devin intimi in trei. E… altfel de poveste, Mirela. O poveste magica si parfumata ca o adiere de primavara!

    1. Ai surprins spiritul poveștii în câteva cuvinte scânteietoare, dragă Anca! Ai dreptate, roșul e bine de purtat în februarie când griul te moleșește și ai șanse să te însănătoșești (hahaha!!!) cu fiorul roșului plin și norocos! Mă bucur mult că ți-a plăcut! 🙂

  16. Ei,eu desenez ca un total novice,dar ma relaxeaza enorm,pot sta ore.De fapt,stii tu mai bine.N-am mai desenat ,in afara de scoala generala la ora de desen,stiu doar ca-mi placeau orele alea.prea rare.Acum incep sa-mi urmez pasiunile,asa naive cum sunt ele,si cred ca daca eram mai tanara n-as fi indraznit sa le pun pe blog,dar acum ca-s mai matura si mai inteleapta nu-mi pasa chiar asa 😀 Si ce iese,iese 😀 Ïncerc sa nu ma las intimidata de tine si alti profesionisti ca tine,haha.

    1. Chiar și cu întârziere tot vă răspund deoarece e atât de nepolicos ca unora să le răspund, și altora nu…Știu că desenezi mult și îmi place la nebunie ce haioase desene faci, ai talent! Nu văd de ce să fii intimidată, tu ai stilul tău și repet: îmi place! 🙂

  17. „Există o presimțire a primei întâlniri..” e atit de adevarat ceea ce spui incit loveste cu sinceritate in compromisul pe care-l facem, citeodata cu noi insine. Ceea ce am sub ochii mintii si-a imaginatiei e un text perfect in perfectiunea trairilor si-a scrierii pe care-o genereaza. Numai cine-a trait asa ceva putea sa descrie atit de real despre ceva atit de real. Eu iti multumesc pentru momentul de dezvaluire a intimului, caci este….Si mai mult nu comentez pentru ca, cuvintele sunt de prisos.

    1. Cât de multă profunzime au gândurile tale, Mala dragă, cunoști bine psihicul și ai o mare bunătate pe care o transmiți în fiecare gest și cuvânt!
      Mulțumesc draga mea! 🙂

  18. Mirela, imi ingadui sa scriu doar doua cuvinte?
    Perfect! Sublim!

    Asta pentru ca altfel as tulbura vraja creata… A mai spus cineva si e drept. Te-ai intrecut pe tine insati azi. 🙂
    Sa fiti la fel de fericiti!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus