Mirela Pete. Blog

19 martie, 2014

De ce bem ceai? Nu e vorba aici de infuziile din plante medicinale şi sper că , exceptând beneficiile incontestabile ale acestor panacee (aproape) universale, sunteţi de acord cu mine că un ceai, în accepţiunea estetică şi socială a cuvântului, înseamnă mai mult decât o plantă câmpenească infuzată şi băută ca să alunge răcelile de sezon sau alte beteşuguri. Pe când desenam azi noapte o ilustraţie la o cărticică dragă mie, am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea aproape fiecare colţişor. Aşa că, fără să-mi mai pun întrebări aiurea, am meșterit un ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii. Acum, în zori, aroma lui se simte încă , dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect ca ceaiul bun. Încerc, hai să încerc.

15 februarie, 2014

Am fost absolut încântată când Vavaly a propus tema Parfumul copilăriei, dând posibilitatea noilor prieteni să scrie despre acest unic, inimitabil și plin de nostalgie parfum, iar cei care am mai scris la temă, să continuăm, dacă dorim, poveștile începute.

19 octombrie, 2013

Mi s-a părut că toamna a sosit dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui sau odată cu el, cu umed și afumat parfum. Eeee, primăvara venise pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă, dusă departe. Primăvara venise parfumând zarea în aprilie, într-o seară, cu reavănă mireasmă de liliac. Și acum, toamna a colorat într-un asemenea hal frunzele, încât mi-am descoperit primul fir alb…Sau 70…sau mai multe. Frunze roșii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii, atât de goi, încât încep să cânte. De frig sau de jenă. Hm, poate-am ajuns să recunosc prea bine semnele de toamnă...Voi nu?! Miros de frunze arse pe rugul cu parfum de tămâie, în corul surd al nudității pădurilor, cu copaci orfani de ele…de frunze. Un vânt a aruncat în înalt ploaia cu miros de mucegaiuri, ducând cerul undeva la apus, în roșul violet al muzicilor aspre și reci.

21 septembrie, 2013

Sonia a propus două teme, dar majoritatea a votat cu Noul și așa a rămas. Va fi și parfum de hârtie veche, fiind o temă dragă unor prieteni dragi, prin urmare și mie. Azi ne înarmăm condeiele cu parfumul lucrurilor noi. Cel mai nou lucru care mi s-a întâmplat a fost să renunț complet la orgolii și să câștig demnitate. Să renunț definitiv la companiile nepotrivite și să câștig timp pentru prietenii de calitate, care mi-au fost mereu aproape sau care mi s-au alăturat din mers, ei (re)cunoscându-mă mai bine, iar eu văzând-i în noua lumină dată în dar, lipsiți de artificialitatea și egoismul din care gustasem amar. Vechiul scâncetelor teatrale, strecurate pe ușa din dos, a fost abandonat fără a-i acorda mai mult decât o privire, câștigând astfel timp și răbdare pentru lucrurile care contează, alea frumoase, sincere și demne. M-am descotorosit fără niciun regret de căruța cu vechituri împovărătoare și mi-am înlocuit dragul de ”gol” rămas, cu un preaplin de Nou , alcătuit frumos din oameni de calitate și lucruri importante.

31 iulie, 2013

Fiind în vacanță, am programat câteva postări de sezon pentru cei care doresc o delectare parfumată, și nu numai, poate nu doar estivală, ci și și utilă. Vara nu mai e demult doar un anotimp. Vara e o derulare leneșă a orelor zilei și a puținelor, dar intenselor, ore ale nopții. Dimineți de vară, cu rouă pe trandafiri, cu cireșe de la gheață și mic dejun luat pe terasă, sub umbrele zorilor, care te adăpostesc de soarele zâmbăreț...Mic dejunuri ale vacanței...veniți către mine! Iarba mătăsoasă te îmbie să pășești, nisipul fin al plajei așijderea, iar valurile înspumate sau terasele cu trandafiri urcători - emblematice însemne exclusiv estivale, pentru că niciun alt anotimp nu le este prielnic și parcă nu le merită - sunt făcute pentru copiii veșnici ai verii, care rămân copii pentru vara cea vară. Care e atât de înmiresmată, atât de doldora de propriul parfum, încât este greu să îi găsești ceva pe măsură între licorile aromate, destinate să ne fie accesoriu de nelipsit, chiar și la plajă. De aceea, vara, atenția noastră - atunci când ne alegem parfumul - trebuie dublată, înzecită. Parfumul verii nu concurează tuberoza, trandafirul, crinul, bujorul, regina-nopții, orhideea, dar nici vanilia, coriandrul, santalul sau moscul alb, acestea din urmă fiind bazele care susțin deseori aromele florale. Doar le completează fericit. Parfumuri ușoare, pe bază de iarbă și ceai verde, hesperide și verdeață după ploaie, citrice sau flori de citrice, fructe tropicale pentru cei curajoși, cum e cocosul sau pepenele, sunt cele mai nimerite. În doze măsurate cu grijă, dar suficient de persistente și completate de deodorante active, fresh, de pudre parfumate de talc, de parfumuri pentru păr, pe care toate casele producătoare de cosmetice vi le pun la dispoziție, în ton cu parfumul folosit. Atât și ești deja o persoană bine parfumată în toiul verii.

21 iunie, 2013

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN. Acesta este primul episod din serialul Reflexii parfumate, pe care îl prezint la frumoasa rubrică inițiată de Sorin.

17 iunie, 2013

Dragii mei prieteni din Clubul Poveștii Parfumate, un club care și-a sporit rândurile cu membri noi și valoroși, lucru îmbucurător și firesc, dacă mă gândesc la calitatea și emoția pe care o emană aceste povești scrise cu talent și condei magic. Parfumul ploii de vară a adunat exact 19 povești de o rară frumusețe și emoție fiecare. Am hotărât să vă chem în scris pentru confirmarea temei următoare, aleasă de mine, așa că vă rog frumos să spuneți ”prezent” aici, pentru a fi sigură că toți ați luat la cunoștință tema, care va fi duminică, 23 Iunie, și se numește Parfumul succesului.

11 mai, 2013

Trăim o primăvară intrată de-a dreptul în vară, caldă și însorită, dar plăcută, transparentă, doldora de adieri parfumate, cum vara nu are nicicând, vara având parfumul său involt, uriaș, imens. Primăvara nu e o pârguire, ci o tulburătoare înflorire: acum vezi zarzării îmbrăcați în veșmânt transparent, ca apoi să observi magnoliile pline de exotice flori și te întrebi: să fi înflorit, oare, merii?! ...Ca apoi să simți aroma rodului gata să dea în pârg. Și florile de cireș, scuturate grăbit, lăsând pe crengi boabe galben-rozalii, încă de la începutul lui mai. O primăvară venită târziu, o vară sosită devreme. Salcâmii! Ce dor mi-a fost de parfumul lor! Nostalgii de liceancă subțire, ușoară, cu ten de salcâm, nu atât alb, cât mătăsos și pur, curat. Nu, nu prea am poze de-atunci și nu-mi pare rău, parcă nu-mi mai place ca fiecare clipă să fie banalizată de flash-uri fotografice, devin prozaice toate momentele frumoas, transformându-se în niște fotografii, sper că mă înțelegeți... Nu-mi doresc asta. Dar mă văd, atunci, cu ten de salcâm și dinți de salcâm și parfum de salcâm în păr! Revărsându-și rochia vaporoasă de miresme transparente, adiind a miere și primăvară târzie, coaptă pentru vară, amintirea comestibilă a florilor copilăriei nu piere niciodată. Bucură-te azi de salcâmi, de mierea de salcâm, de clătitele cu flori de salcâm, de aroma florilor de salcâm din parfumurile mielate și ușoare, ca o seară de mai.

9 aprilie, 2013

De ce aprilie?! Poate pentru că suntem în luna în aprilie, chiar dacă nu prea se simte. Și pentru că în aprilie, într-o seară, m-am întâlnit cu primul liliac înflorit. Nu, nu a înflorit dimineața, nici noaptea, ci atunci, seara. La ora magică, atunci când nu știi dacă noaptea parfumată de primăvară tânără se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja caldă și tărăgănează...până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un băiat mă invitase la plimbare, m-am ”lovit” de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!

4 noiembrie, 2012

Rupi pâinea caldă și adânc parfumată cu două mâini…dar câte mâini au muncit ca tu s-o ai la masă?! Mulțumește-le! Mulțumește holdelor aurii, presărate cu senin de albăstrele și stropi sângerii de maci, sub soarele de iulie. Acolo, un bob mititel se dă peste cap în vârtejul morii, se umflă sub mâna brutarului, se aurește în cuptorul dogoritor, și toate astea doar pentru noi.