N-are rost să vă mint sau să exagerez, totul a fost atât de, cum să vă spun, de perfect! Verile copilăriei mele…Veri pline, rotunde, din care dau fuga înspre mine un noian de secvențe vizuale și olfactive, dezvăluind o întreagă lume apusă, recompusă din reverberații roșii, albe, violete, aurii, reflectate pe aleile pietruite care traversau iarba scurtă și mătăsoasă a grădinii. Nu știu dacă acele culori existau în realitate sau erau doar rodul fericirii mele, care mă umple și azi de nostalgie. Dau năvală peste mine miresme pe care nu le mai pot întâlni, de parcă azi n-ar mai fi pe lume astfel de grădini…
Ademenitoarea floare de tei. Poveste parfumată
Vine spre noi, asemeni unui animal frumos şi tânăr, parfumul teilor. Aspiră-l, e al nopţilor de început de iunie! Pare copilăros, dar e un vrăjitor. Un experimentat hoţ de inimi. Insinuanta şi ademenitoarea floare de tei amețește, vrăjește, bosconește, farmecă, face magie albă, verde, aurie! Credeţi în farmece? Atunci ştiţi că iunie e luna lor. Teii! Îi simt însoţind vrăjitoriţele, nimfele, sânzienele, ielele-nebunele-relele-zănatecele-păgânele-vândutele, în singura lună din an despre care se spune că e prielnică vrăjitoriei. Ah, preafrumoasa lună iunie! Au înflorit într-o noapte caldă, îmbătând firea, fără dureri de cap, doar cu o dulce ameţeală şi amintiri plăcut-confuze. Fără mahmureală. Să te îmbeți cu parfum de tei! Şi vin către noi teii din iunie, ne ademenesc teii din parcuri seara, teii din păduri ori de la ţară, care-şi împletesc mireasma cu a fânului proaspăt… Adăugaţi şi ceva salcâm în caldul zefir. Curată nebunie, al teilor parfum!
Misterioasele parfumuri ale civilizațiilor antice – Poveste parfumată –
O legătură strânsă și sacră între om și zeu, calea de comunicare cu divinitatea, dar și una din căile de comunicare cu societatea, căreia i se transmiteau semnale prin arome și mireseme – cam asta reprezenta parfumul la aproape toate marile civilizații antice, mărturie stând artefactele și izvoarele scrise. Civilizații mărețe, care au deschis calea dezvoltării omenirii și care au văzut în limbajul olfactiv, exprimat prin folosirea miresmelor rare, create de om prin combinații inteligente făcute cu multă artă, atât modul în care se exprimau și relaționau cu divinitatea , cât și cel de exprimare a stărilor sufletești și de esențializare a trăirilor proprii. De ce credeți că rășinile și uleiurile parfumate valorau mai mult decât greutatea lor în aur? Pentru o pură plăcere hedonistă? Vă asigur că lucrurile nu stau chiar așa și că a considera parfumul ceva frivol și superfluu e o dovadă de incultură și lipsă de civilizație. Pentru că igiena însăși înseamnă baia zilnică, săpunul bun, un deodorant obligatoriu, toaletă completată inspirat cu un parfum bine ales, care te reprezintă, prin care te exprimi și care comunică ceva din tine și celorlați (dacă e posibil)..
Après l’Ondée și intrarea în vară
Venirea verii aduce cu sine o cromatică mai coaptă, un cer mai puternic, albastru intens sau înnorat intens (!) şi o vreme caldă, poate prea fierbinte uneori, care te ia violent în posesie. Se spune că trupul și sufletul nu au aceeași viteză de deplasare. Dinspre primăvară către vară, călătorim puţin câte puţin şi cred că senzația pe care o încercăm în vară vine dintr-o diferență de inerție: trupul se deplasează fără probleme, adică îl înveșmântezi cu ceva adecvat zilelor aurii sau cald-ploioase și este al verii. În vreme ce sufletul e mai greu de urnit: se leagă de dimineţile tinere şi senine, de iarba verde presărată cu păpădii, de parfumul liliacului, de tinerețea primăverii, de care nu simți că ești legat decât în momentul în care intri în vară.Treptat, când ești complet inundat de parfumurile și fluidele noului anotimp, când ți-a venit și sufletul la loc şi spui:”asta-i vara!”, o iei din loc către toamnă, de care ți-a fost (poate) dor, aspirând deja la o nouă primăvară, de care îţi va fi şi mai dor, ca de frumusețea la care nu ai acces imediat, dar de unde imaginația şi dorul îți trimit semnale.
Salcâmi înfloriți în flacoane de poveste parfumată
Dacă au înnebunit salcâmii, revărsându-și rochia vaporoasă de miresme transparente, adiind a miere și primăvară târzie și coaptă pentru vară, avem și L’Erbolario cu al său Acqua di Profumo all’Acacia, acest mirific parfum, venit din parcurile italienești ale soarelui, care aduce un plus de aromă într-un flacon alb și curat, clasic și sugestiv. Pentru a-i face să înflorească și la tine-acasă, atunci când rochiile albe și dulci de petale vor pieri, când vara tandră și leneşă, cu arome mult mai tari, de crini și trandafiri va fi aici, ai acest parfum dulce și proaspăt. Bucură-te azi de salcâmi, bucură-te și mâine de acest parfum, ca amintirea comestibilă a florilor copilăriei să nu piară niciodată.
Parfumul nobleţii
Distincție, eleganță, generozitate, mărinimie, cavalerism…noţiuni prin care definim nobleţea, cuvinte aparent abstracte, scoase din DEX, dar care redau şi explică taina unui cuvânt preţios: nobleţea.
Să vedem: eleganţă. Da, eleganţă în comportament, în limbaj, în atitudine, în gândire, în aspect.
Miresme de departe…ca să ne fim mai aproape. Poveste parfumată
Repostare la cererea PRIETENILOR Poveștii parfumate
Aici este povestea si data la care s-a publicat prima data cu acest titlu. Pur si simplu am dat curs cererilor celor care citesc povestile noastre parfumate si care ar dori ca ele sa revina aici, sa se redeschida Clubul Povestii parfumate si sa avem chiar si un banner, asa cum am propus eu acum un an si trei luni, cand a inceput Povestea parfumata. Povestea va reveni, dragii mei, dar trebuie sa am timp sa ma ocup de toate. Pana atunci miresme de… Departe ca sa ne fim… Aproape!
Parfum de primăvară. En Avril Un Soir
Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja vară și tărăgănează…tărăgănează…până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un un băiat mă invitase la plimbare, m-am lovit de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!
Parfumul poveștii parfumate
Am scris deja că în 27 februarie se împlinește un an de când povestea noastră parfumată a debutat aici: Poveste parfumată între bloggeri. Invitație lansată de Mirela Pete, la început cu numele de ”provocare parfumată”. E o provocare, ca orice test pe care îl dăm față de noi înșine și față de ceilalți, care ne citesc.
Eu sper ca fiecare rând scris de voi – și aș vrea ca poveștile să nu fie foarte lungi, e mai bine să scriem ceva concentrat, dar frumos, însă asta hotărâți voi – să fie citite de toți membrii Clubului Poveștii parfumate, care fie va mai lăsa din componenți pe parcurs, fie va mai primi alți membri, care vin cu drag pentru a fi într-un Club în care frumosul, prietenia și bunul simț vor fi mereu la ele acasă.
Cum am reușit să menținem ÎMPREUNĂ (deviza blogului meu) această poveste? Poate pentru că Provocarea parfumată. En Avril, Un Soir era aici când primăvara bătea la ușă, și poate pentru că Noi cautăm în primăvară….Și sigur pentru că Parfumul Cenușăresei. Poveste parfumată între bloggeri