N-are rost să vă mint sau să exagerez, totul a fost atât de, cum să vă spun, de perfect! Verile copilăriei mele…Veri pline, rotunde, din care dau fuga înspre mine un noian de secvențe vizuale și olfactive, dezvăluind o întreagă lume apusă, recompusă din reverberații roșii, albe, violete, aurii, reflectate pe aleile pietruite care traversau iarba scurtă și mătăsoasă a grădinii. Nu știu dacă acele culori existau în realitate sau erau doar rodul fericirii mele, care mă umple și azi de nostalgie. Dau năvală peste mine miresme pe care nu le mai pot întâlni, de parcă azi n-ar mai fi pe lume astfel de grădini…Trandafirii albi-roz învăluiau aproape tot, dar disting printre petale boabe de zmeură, atât de parfumate încât atrăgeau o mulțime de albine, de care ne feream cu mare zarvă. Zmeura aceea avea aroma cupelor olimpiene ale zeilor, cel puțin așa-mi imaginam eu ambrozia, iar căpșunile, pe care le zdrobeam, răspândind un parfum regesc, pentru ca apoi să le adăugăm în spuma din albușuri proaspete și bine bătute cu zahăr , umpleau grădina de miresme care anunțau vacanța. Cireșele, eva mai fade, ușor amărui, îmi stârneau aptitudini de creatoare de modă, punându-mă la asortat cercei, iar coacăzele bărboase, care se transformau în sirop acidulat în paharele aburite, mă trezeau din reverie cu parfumul lor aspru, acidulat, dar dulce și plin de prospețimea purpuriilor fructe mărunte. Un rai de gusturi și miresme, peste care se așeza comod , completând atmosfera feerică, parfumul florilor. Bujorii încadrau intrarea din față, în alb și roz. Cred că parfumul lor dulce și cald mă scapă și azi de angoase. Erau aliații mei în orice situație, unii găsindu-și nemurirea între filele unui atlas sau dicționar vechi…Terasa de ardezie, caldă și adusă parcă dintr-o antichitate romană, se umplea de amețitorul parfum al trandafirilor de dulceață, cu mii de petale moi și roz, blânde și extrem de parfumate…Unde e parfumul acela? Îl reconstitui cu o ușurință care mi-ar permite să-l ating, atât de viu îmi e în amintire. Doar în amintire. Erau și trandafiri înalți, măreți, albi, galbeni, aurii cu tiv roz sau roșii din catifea imperială, cu miresme suave sau tari, sosiți din lumea basmelor, o lume din care n-am ieșit niciodată definitiv și sunt fericită că stau, ”bine merci”, acolo.
Căutam tufele de iasomie, care-mi spuneau că vara e deja stăpână peste fire, sau crinii albi, care îmi îngălbeneau vîrful nasului, amețindu-mă la propriu. Azi nu mai știu cât de întinsă era acea grădină, dar atunci îmi părea nesfârșită, abia zăream livada cu caise coapte, vișine spaniole, amărui și gustoase, tuberozele din pâlcul timid și retras, dar stăpân peste miresme. Serile, imediat ce treceau florile de tei (despre care am scris aici), înnebuneau grădinile cu parfumul Reginei Nopții, pe care doar lăsarea serii o trezea din amorțire. Diminețile, pe care tata mi le dăruia, trezindu-mă la plecare, erau libere, vesele, numai ale mele, deoarece fratele meu, Lucian, dormea dus, până către amiază…Dimineți cu tălpi desculțe în roua ierbii, cu frunze de mentă strivite între degetele subțiri, cu mere acrișoare ronțăite pe furiș și boboci de trandafiri, unii roz-crem, alții roz-portocalii, care urcau în neștire către podul casei înalte, unde păreau vlăguiți, dar reușeau să se mai întindă încă. Vino, grădină, haideți, veri ale copilăriei, sunt aici! Sau poate m-ați uitat, odată cu plecarea mea de acolo, cu ieșirea din copilărie și din acea perfectă stare de fericire. Îndrăzniți, vă simt mireasma, grădini ale copilăriei.
În grădina aceea, iasomia căuta mereu trandafirul, pentru a se combina, întrupând astfel unul din cele mai feminine parfumuri. Pentru că iasomia e o regină în parfumerie și este firesc să caute compania unui rege. În grădina aceea am observat prima oară că florile albe au cel mai persistent și puternic parfum. După primăvăraticele lăcrămioare, iasomia îşi dezvăluie notele vioaie, alături de tuberoze, alcătuind o tulburătoare mireasmă și unul din cele mai căutate acorduri florale din parfumerie. Mai târziu, aveam să aflu că, dacă sunt așezate comod pe o Guerlinade ( celebra Casă Guerlain ne spune că o gherlinadă e alcătuită din lavandă, vanilină, lemn parfumat, iris, ferigă și puțină bergamotă), suntem în preajma celor mai prețioase și feminine parfumuri. Adevărate grădini în flacoane miraculoase, care ne poartă pe tărâmuri de basm, prin veri tinere sau coapte, în fapt de seară sau în zori de zi, aurind grădini romantice și dragi. Am căutat un parfum care să ilustreze amintirea olfactivă a grădinii copilăriei mele, dar n-am găsit decât vagi aluzii, fade apropieri de acel rai de miresme. Cel mai aproape ar fi o capodoperă a Casei Guerlain, Jardins de Bagatelle.
Un celebru pariu a fost făcut exact în anul 1779, între contele D’Artois și Marie Antoinette, în urma căruia s-a ridicat celebrul Château de Bagatelle, în mai puțin de 6 săptămâni, la liziera pădurii Bois de Boulogne, lângă Paris. În 1983, Jean Paul Guerlain a creat un parfum numit Jardins de Bagatelle. O grădină încântătoare, un basm în care vedete sunt florile albe: iasomia, gardenia, florile de portocal, trandafirii albi, combinate cu verdele crud al ierbii. E un parfum atât de bine structurat încât niciun acord nu este în plus și nu-l acoperă pe celălalt, orchestrând suav capodopera artiștilor parfumieri. Lăcrămioare suave, narcise, crini și tuberoze, vin să amplifice notele calme ale acestui parfum verde floral. Pentru că fiecare floare albă are aici șanse egale și crează o floare nouă, universală, necunoscută, dar extrem de atrăgătoare și senzuală, plină de un mister pe care gardenia sau iasomia din cumințile soliflore, nu-l posedă. Parfumul devine o floare inventată de maestrul Jean Paul Guerlain, purtată ca dar de preț odată cu parfumul Jardins de Bagatelle. Iubesc grădina ascunsă în acest flacon arhitectural, evocând una din cariatidele castelului neoclasic care l-a inspirat. Veritabilă apă de lumină, parfumul e feminin și destinat celor care vor să trăiască din plin o vară frumoasă și plină de viață. E parfumul care, până în prezent și din câte cunosc eu, evocă cel mai fidel amintirea olfactivă a grădinii copilăriei mele.
Artiștii parfumieri afirmă că cele trei flori care recompun sufletul femeii sunt armoniosul trandafir, seducătoarea iasomie şi senzualul ylang-ylang, așa am citit în cele două cărți scrise de autori competenți. Atunci nu e de mirare că toate cele trei flori enumerate se regăsesc în Chanel No 5. Dar aldehidele îi dau feminitatea stranie, tulburătoare, așa că aici, așa-zisul ax al parfumului nu este nicidecum iasomia, ci aldehidele.
Dar hai să ne întoarcem în grădinile noastre parfumate, unde tuberoza a fost folosită de maestrul Serge Lutens, marele creator de parfumuri de nişă și unul din preferații mei, pentru exacerbarea tuberozei, într-un acord fin cu vanilia, regăsită în picantul parfum Tubereuse Criminelle, care, atenție, este un parfum nocturn, puterni și cere o ținută impecabilă.
Dacă vom întâlni în vacanţele noastre mediteraneene grădina celebrei Leila Menchari din Tunisia, iasomia, regina, ne va însoți și încânta cu parfumul şi frumuseţea ei. Pentru că această celebră grădină a creatoarei de la Casa Hermes a inspirat un parfum care a făcut carieră. Un Jardin en Méditerranée creat de Jean Claude Ellena pentru Casa Hermès, în anul 2003, este o grădină mediteraneană ocrotită într-un flacon frumos, ale cărui efluvii stârnesc dorul de vacanță și bucuria miresmelor arbuștilor înfloriți, bergamotelor, ierburilor aromate, combinate cu dulci smochine și flori de portocal, pe pat de cedru roșu, rugos, aspru și proaspăt. O grădină aproape de țărmurile Mediteranei, țărmuri unde arbuştii de iasomie încântă, răspândind miresme prețioase, din petale albe și pline care așteaptă să fie culese la răsăritul soarelui, când parfumul lor dă tot ce e mai rafinat din mireasma-i suavă. Dar asta va fi o altă poveste parfumată.
Vă rog să verificați dacă AȘA apare și la voi Clubul (deocamdată aceasta e structura):
-
Clubul Povestii Parfumate
- Carmen Messerle
- Daurel
- Elly Weiss
- Florentina
- Gabi
- Gabriela Elena
- Lili3D
- Lolita
- Mirela
- Pandhoraa
- Rokssana
- Sara
- Stropi de suflet
- Vanessa
- Vania
- Vero
CARMEN, Daurel,Elly,Florentina,Lili,Lolita,SARA,Vania,Pandhoraa,Vania,Gabi,Zina.
Vă rog să vă înscrieți în tabel!
[inlinkz id = 5]
acum inteleg de ce sunt atat de minunat ilustrate cartile tale de povesti 🙂
aceasta gradina de poveste a existat cu adevarat si exista in continuare in amintirea ta…
imbatatatoare miresme in gradina coplariei tale unde vara pare ca ramane mereu stapana..
citind ce ai scris,nu stiu de ce,gandul mi-a fugit la Medelenii lui Ionel Teodoreanu….
in mod sigur voi mai trece azi prin gradina ta al carei secret este parfumul,nu doar al amintirilor…
un w-end perfect iti doresc cu tot dragul Mirela! 🙂
Am o clipă de răgaz, atât de drag mie, pentru a vă putea răspunde fiecăruia, pentru că fiecare scrieți atât de frumos și comentați la fel de inspirat.
Intuiția ta e proverbială! Am rămas într-o mare măsură în grădina aceea, și știi…de câte ori visez că sunt copil, și nu numai, acolo se întâmplă totul. Mama îmi spune:”Nici măcar nu era casa noastră”!…Dar mie nu-mi pasă, acolo mi-am petrecut coplilăria, și altceva nu mă interesează. Spre deosebire de bunici, care aveau și ei grădină, aici era doar vis și feerie, căci la bunici eu eram zâna! Și nu era loc și pentru cele inventate! De aceea zânele mele se înfiripă în acea grădină de basm. WE minunat, dragă Pandhoraa! 🙂
se simte aceasta emotie a ta Mirela 🙂
noi suntem niste oameni norocosi pentru ca avem amintiri frumoase din vremea cand fiecare zi era o bucurie…mai mare sau mai mica dar bucurie 🙂
te imbratisez,un w-end perfect iti doresc la randul meu 🙂
Frumoasa postare! Un weekend cat mai placut iti doresc!
Mulțumesc, weekend cu bucurii!
In timp ce citesc aici, minunandu-ma cat de frumos si aparte poate fi scrisa o amintire din copilarie, ma gandesc cat de bine i-ar sta unei asemenea carti pe un raft de librarie, sau mai bine pe un raft de biblioteca, de exemplu in biblioteca mea.
Felictari si sincer, mi-a umplut sufletul de fericire povestea aceasta.
Weekend frumos!
Constantin, vine și vremea acestor povești, cum îți dorești, de altfel! Sunt frumoase toate ale celor din Club, iar odată sper că le vom aduna într-un volum. Mulțumesc frumos, să ai zile senine! Weekend cu relaxare! 🙂
O poveste minunată, din care am reținut și idei pentru viitoarea mea grădină ! Mulțumesc, Mirela ! Weekend plăcut !
Se cuvine să menționez că alcineva întreținea grădina, eu eram beneficiarul ! 😉
Ce bine că ai o grădină în care să aplici! Weekend frumos, dragă Zina! 🙂
http://ivanuska.wordpress.com/2012/06/16/secretul-gradinilor-poveste-parfumata/
Am citit! 😉
ai trezit melancolia in mine, iar ce am citit….no comment!! te imbratisez cu drag, draga mea Mirela si iti multumsc pt ocazia de a „evada” in trecut….a fost o placere sa scriu acest articol 🙂
Ai observat că poveștile Clubului nostru trezesc în noi sentimente plăcute, frumoase aduceri aminte, nostalgii pline de romantism, respectiv exact ceea ce ne face mai buni?! Cred că de aceea e benefic să ne întâlnim odată pe săptămână prin intermediul acestor lecturi. Mulțumesc Vanessa, am citit cu bucurie articolul tău! Felicitări! 🙂
Dragii mei, o să vă răspund tuturor, acum las pentru toți citadinii O GRĂDINĂ PE…ACOPERIȘ!
Minunată grădină! felicitări!
Mulțumesc, la fel pentru excelenta ta poveste! 🙂
Mirela, m-ai purtat pe aripi de poveste prin gradina copilariei tale si mi-a placut enorm. E minunat ca facem parte dintre copiii care au avut marea fericire sa se bucure de de o gradina in copilarie. Gradina cu misterul, miresmele si bogatia ei are un efect extraordinar asupra noastra, asupra deveniri noastre ca oameni. Sunt ferm convinsa de acest lucru.
Iar conexiunea pe care ai facut-o intre poezia gradinii si poemul pe care il reprezinta fiecare parfum in parte, este absolut minunata.
Iti multumesc pentru acest articol special. Un weekend la fel de special iti si va doresc!
Grădina copilăriei mele există atât de vie în amintirea mea încât îmi inspiră multe din producțiile artistice, fie că e vorba de picturi, grafică sau ilustrații de carte. E o poveste fără sfârșit și mi-ar plăcea să am din nou o grădină…acum stau într-un loc în care numai parcurile și grădina botanică suplinesc timid această lipsă.
Mulțumesc Elly, eu scriu spontan, recunosc că înainte de publicare corectez, dar scriu exact ce gândesc sau îmi amintesc, fac apel la cunoștințele mele, nu caut cuvintele, ba chiar am impresia că ele vin către mine, așa, ca aromele și culorile! Te îmbrățișez! 🙂
Ce frumos ați povestit despre verile copilăriei dumneavoastră! Cu siguranță, verile copilăriei nu v-au uitat, nici grădina, atâta vreme cât îi purtați în suflet miresmele…
Vă doresc un weekend plin de miresmele grădinilor înflorite!
M-ai făcut o mare bucurie cu aceste cuvinte sincere și frumoase! Mulțumesc Sara, ești o minune! Să ai o duminică frumoasă! 🙂
Gradina copilariei tale seamana cu a mea.O parte din ea s-a pastrat, insa eu am plecat de acolo cu multi ani in urma.Imi amintesc cu drag de parfumul reginei-noptii ce intra in casa pe geamul deschis, chiar dacaa stateam la parter.Erau vremuri in care ne bucuram de clipe frumoase de care ne amintim din ce in ce mai des in aceste vremuri triste.
Vreau sa mai spun ca acolo inca exista bolta de trandafiri.
O poveste frumoasa si emotionanta pentru care iti multumesc, Mirela.
Iti doresc un weekend parfumat!
Am bănuit eu că ai nostalgia unei grădini, pentru că o mare parte din operele de artă pe care ni le prezinți sunt grădini, flori, detalii din parcuri cu aspect de grădini princiare! Grădinile noastre își amintesc de noi, de aceea ne trimit mesaje olfactive dincolo de timp. Cred că la bătrânețe voi avea din nou o grădină înmiresmată ca cea din copilăria mea frumoasă, perfectă, și atunci îi voi dedica tot talentul meu, pictând Vitraliile vegetale pe care tot încerc să le recompun din amintiri!
Weekend cu bucurii! 🙂
Esti o norocoasa sa ai astfel de amintiri…si o talentata, sa le poti descrie si sa ne introduci si pe noi in lumea lor, a amintirilor si a florilor. O duminica linistita iti doresc! Purced acum la vizitat si celelalte povesti parfumate…
Am avut noroc cu o asemenea grădină în copilărie. Tare mult mi-ar plăcea să am o astfel de grădină și acum, pentru ca Enya mea să simtă parfumul și gustul fructelor, miresmele de ierburi și flori, să vadă culorile așa cum sunt ele în fiecare zi, e un dar! Mulțumesc frumos, Florentina! 🙂
Este inca o postare emotionanta; de invidiat…
PS.Gradina pe acoperis=cu gradina pe cap…
Mulțumesc cu respect!
Ei, chiar și pe acoperiș, dar grădină să fie! 😉
Gradina sufletului tau este minunata, draga Mirela! Acolo vei gasi mereu mangaiere, alinare, relaxare si amintiri calde cu parfumuri nobile! Multumesc pentru inca o poveste scrisa cu talent artistic asa cum numai tu stii!
Îţi doresc numai bine! 🙂
Mi-era dor de tine, Lolita, sper că ești foarte bine! 😉
Eu îți mulțumesc pentru acest moment frumos. 🙂
O plimbare minunata prin gradinile parfumate ! Am simtit mireasma lor si a amintirilor !
E parfumul celor mai dragi amintiri! Seară frumoasă!