Am ieșit de pe o străduță, intrând sub lumina ceva mai puternică a unui bec cu neon. Și atunci, în albastrul violet al înserării de noiembrie, am văzut primii fulgi de zăpadă din acel an: minunați, zglobii, jucăuși! Albi-argintii, luminând zarea, cădeau de peste tot! Nu-mi dădeam seama când s-a transformat burnița în ninsoare, dar mă bucuram și gustam cu nesaț din fulgii vanilați și fazi. Am lăsat plasa pe bordură și am făcut o piruetă sau 50, nu mai știu câte, veselă și nestăpânită! Atunci am zărit niște flori pline de zăpada care cădea deja abundent. Erau crizanteme mici, bătute, crescute lângă un bloc îngrijit, cu spații verzi. Pline de zăpadă pufoasă și apoasă, cernută de cerul violet și luminos al iernii care pusese, în avans, stăpânire peste mine și strada mea. Am luat plasa și-am fugit catre casă, dar nu înainte de-a ”fura” o floare din stratul surprins de fulgii care se topeau pe petale. Mirosea atât de proaspăt, a ploaie și a pământ reavăn. A verde, ușor înțepător, crud și tare.
Parfumul cald al pâinii
Rupi pâinea caldă și adânc parfumată cu două mâini…dar câte mâini au muncit ca tu s-o ai la masă?! Mulțumește-le! Mulțumește holdelor aurii, presărate cu senin de albăstrele și stropi sângerii de maci, sub soarele de iulie. Acolo, un bob mititel se dă peste cap în vârtejul morii, se umflă sub mâna brutarului, se aurește în cuptorul dogoritor, și toate astea doar pentru noi.
Nebunie printre norișori
Era vară, un început cald și plin de promisiuni, pentru niște tineri studenți. Sesiunea stătea la pândă, dar temele de atelier erau în parte rezolvate, iar la teorie nu mai aveam prea mult de citit. Nu voi uita…Stăteam cu încă două persoane (nu le voi numi), în curtea plină de sculpturi, colegi haioși și frumoși, planșe, iarbă verde, copaci și bănci. Priveam norii pufoși, care păreau vată de zahăr peste seninul pur al cerului de iunie…Eram ușoară ca ei,
la vârsta la care zburam, nu pășeam, plină de viață și de un entuziasm care-mi dădea aripi.
Parfumul sentimentelor alese
”Când gândurile bune ne vor înconjura în mod constant, înclinaţia spre bine va creşte atât de mult în noi, încât nu ne vom mai putea face rău.” (Swami Vivekananda) (Povestea de azi are două părți, notate cu 1 și 2.) 1.Copil fiind, când era vorba de iubire nu mă oprea aproape nimic. Mi-am iubit părinții, […]
Parfumul vinului nobil
Vinul a fost cântat de mulți poeți, scriitori, pictori, muzicieni, gânditori, în opere de o rară frumusețe și profunzime. Fără să fiu băutoare, excepție făcând un pahar de șampanie bună la sărbătorile importante sau un ”deget” de vin rar, când am ocazia, îi savurez mireasma, îi cercetez culoarea și mă încânt privindu-i apele prin transparența paharului, în lumină, în penumbră, bucurându-mă când e auriu și sprințar, făcându-i complimente când e rubiniu, întunecat și sobru, zâmbindu-i celui zglobiu și roz, ca o dimineață senină de vară. ”Nu cred să fie ceva mai plăcut și mai desfătător la vedere ca rodul viței de vie.” Strugurii, cu soarele verii adunat în ciorchini grei de boabe ca mierea, împrăștiind arome de busuioc tămâios până-n zare, sau doldora de boabe rubinii cu mireasmă amăruie și nobilă, ca un castel vechi și bine durat, sunt giuvaiere ale firii, darnice cu noi, crescând și rodind și din piatră seacă. Strugurii au unul din divinele parfumuri pe care le primim în dar, atât bogații, cât și săracii, fără discriminare. Ce gest nobil, nu-i așa?! ”Nu merită plantat nici un alt arbore înaintea viței de vie.
Parfumul zeiței Ciocolată (poveste parfumată)
Aburul unei cești de ciocolată caldă, plină de savoare, se poate transforma într-un parfum cu arome gurmande, emanând, la propriu, căldura amăruie și vanilată, aproape palpabilă, a unei tablete sau cești de ciocolată, evocând exotismul țărilor unde crește bobul dătător de savoare și energie. Montezuma însuși sorbea zeci de căni de cacao pe zi, și asta pe vremea cand europenii se delectau doar cu siropuri cuminți și exagerat de dulci. Ciocolată, vanilie, caramel, cafea aburindă, fructe confiate, piper, toate emană căldură și te duc cu gândul la toamnă și iarnă.
Parfumul ochilor căprui sau Audrey și Givenchy
Când mi-a transmis Pandhoraa tema propusă de ea pentru povestea noastră parfumată, mi-a venit instantaneu în minte gândul că n-am niciun membru al familiei care să dețină ochi căprui, toți fiind posesori de iriși albaștri-verzi, gri, verzi-gri sau chiar turcoaz…Nici prieteni cu ochi căprui nu prea am, ba chiar și verișorii mei au ochi albaștri sau verzi! Și totuși, sondajele arată că ochii căprui sunt cel mai des întâlniți în zona temperată și mediteraneană, ori eu n-am locuit niciodată în țările nordice, unde incidența privirilor de gheață albastră e mult mai mare. M-am gândit că această cantitate deloc neglijabilă din ființa noastră, numită ”suflet”, are multe de spus și l-am tras de un colțișor sensibil, ca să-mi aducă aminte de o privire extraordinar de blândă, catifelată, ca a unei căprioare. Pe care, fără excepție, o asociez cu bunul gust. Cu talentul, originalitatea, cu filmul bun.
Un an școlar bun și cu noroc, vă doresc
Azi a început azi școala, înt-o zi aglomerată și care, după ce a debutat (cam cenușiu), s-a transformat într-o nouă zi de vară. Haos pe străzi și în curtea Liceului ”Gheorghe Șincai”, frumos și înțesat de copii , profesori, oficiali, părinți și bunici.
Parfumul fiecărui tablou
Ce înseamnă un tablou? Pictura… Ce-ar face oamenii timpului actual, dacă li s-ar spune că lipsa privitului și admiratului tablourilor din expoziții și muzee de artă încarcă trupul cu toxine periculoase? După cum observ eu tot mai clar, oamenii crizei sunt tentați să digere tot ce li se servește ca panaceu universal, îndreptându-se, adesea orbește, către procedee prin care pot obține vindecări miraculoase. Bănuiesc că jumătate dintre noi s-ar apuca de mers în muzee de artă sau la expoziții, de achiziționat albume sau măcar de marcat cele mai bune site-uri de artă de pe net. Până și cei mai rezervați vizavi de arta adevărată, nu de kitsch-ul tot mai agresiv și omniprezent, s-ar apuca de noua cură de dezintoxicare cu opere de artă, tablouri, expoziții.