Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
O carte cu parfum trăit cândva, miros de carte proaspăt tipărită
Când am intrat prima oară în încăperea vastă, răcoroasă și învăluită firav în lumina după-amiezei de toamnă, am știut că-mi place locul. Că-l iubesc dinainte de-al vedea, că-l cunosc dinainte de-a mă naște. Exaltată, i-am spus asta mamei, care, ca toți medicii (sau aproape toți), se ferește să dea dreptate acestor ”extrasenzorialități”, așa că mi-a tăiat-o scurt: ”Dacă înainte să te împrietenești cu biblioteca aceasta ai impresia de déjà vu, să văd ce-o să spui după ce începi să citești cărți adevărate!”
Parfumul străzilor
-Cum așa, parfumul străzilor?! a întrebat cineva. -Străzile au parfum? s-a mirat altcineva. -A ce-ar putea mirosi o …stradă?! a încercat un altul să afle. Simțind mireasmă de liliac înflorit, am dat fuga către colțul străzii, unde începea lunga și șerpuită stradă cu grădini falnice. -Ei, cum o să aibă străzile parfum! a mai râs un al treilea. I-am îndrumat atunci către strada cu castani, pe care, indiferent de anotimp, mirosea a toamnă, a frunze uscate, a fumuri, ceai și seri înfrigurate, cu viori cântând în veștede amurguri. -Cum să cauți parfumul unei străzi?! a exclamat cineva, privind detașat câțiva crini care-i zâmbeau dintr-o grădină. Și mi-am amintit de strada-cu-crini, pe care se afla casa-cu-pian. Acolo aveam lecția săptămânală de pian, lecție de care m-am despărțit odată cu revenirea în orașul natal, Clujul meu drag. Atunci când am părăsit castelul, copilăria, poate fericirea. Și parfumul unei vârste pe care o regăsesc doar când simt miros de căpșuni coapte pe strat și trandafiri înfloriți în prag de vară.
Parfumul lui Gustar
August, luna lui Gustar! O lună plină, bogată, de vară matură, de poftă de fructe mari și parfumate, de salate aromate din roșii uriașe, ardei grași și castraveți proaspeți, care au mireasmă de apă cristalină. E atât de bun august cu noi! La mare, apa miroase mai sărat ca oricând, nisipul e mai luminos și mai auriu, zilele, devenite un pic mai scurte, dau nopților mai multă savoare, briza se încarcă cu aromele aduse din piețe, livezi, parcuri și terase, făcând din vacanțe un deliciu.
Misteriosul parfum al poșetelor din piele
Poșetele. Poșete din piele, cu miros frumos de marochin, cu croi clasic sau mai puțin convențional, mici, mari, uriașe, cu capse, fermoare sau curele, cu mânere sau curea pe umăr, în culori naturale sau colorate pastel, ca anotimpurile în toată splendoarea lor, ori dimpotrivă, în nuanțe tari, pentru a marca o pată de culoare voită în ansamblul vestimentar…Cine să nu le iubească?! Și cum să nu admiri un croi elegant al unei poșete florentine, din piele naturală moale, maro, ocru, roșcată sau neagră, sau în două-trei culori, bine asortate între ele?!
Orele parfumate ale verii
Vara nu mai e demult doar un anotimp. Vara e o derulare leneșă a orelor zilei și a puținelor, dar intenselor, ore ale nopții. Dimineți de vară, cu rouă pe trandafiri, cu cireșe de la gheață și mic dejun luat pe terasă, sub umbrele zorilor, care te adăpostesc de soarele zâmbăreț.
O poveste parfumată cu flori de câmp
Sub tălpile noastre goale, se lăsau strivite, fără suspine, firele de mătase verde, lăsându-și seva de viață dătătoare… -A ce miroase iarba? -A verde, a câmp, i-am răspuns micuței mele, care la cinci ani deja începea să simtă, ca și mine, miresmele cele mai subtile. Simț pe care și-l dezvoltă pe zi ce trece, ca […]
Parfumul nopții de sânziene
”Este noaptea focurilor de vară, fiindca este vară în cer și vară pe pământ, este vară in suflete și trupuri, este anotimpul dragostei și al vieții plenare.”
Sânzienele, fete foarte frumoase care trăiesc păduri, dar și pe câmpii, au obiceiul să se se prindă în Hora Sanzienelor când noaptea e cea mai scurtă și mai intensă, la solstițiul de vară. Așa spune legenda. Frumoasele fete dau puteri deosebite florilor și buruienilor de leac. Se mai spune că ele zboară pe umerii unui cald vânticel de vară, un zefir înmiresmat, sau dansează prin iarbă.
Vara, culoare și parfum
Vara! Plină de promisiunile vacanțelor așteptate, de zile solar-diamantine, de nopţi catifelat-violet-albastre, dimineţi trandafiriu-aurii și seri oranj, scăldate-n ametist, toate încărcate de miresme doldora de nuanţe, de tonuri muzicale şi tonuri cromatice. Iunie, zori de zi iviți de după coama dealului sau din largul mării mătăsoase, aduce aerul pur şi rozul trandafirilor înrouraţi, boboci care răsar glorioşi, pentru a înflori nestingheriţi, atât timp cât vara îşi păstrează tinereţea, dar chiar şi la maturitatea falnicului anotimp.