O carte cu parfum trăit cândva, miros de carte proaspăt tipărită

 

Când am intrat întâia oară în încăperea vastă, răcoroasă și învăluită firav în lumina după-amiezei de toamnă, am știut că-mi place locul. Că-l iubeam dinainte de-al vedea, că-l cunoșteam dinainte de a-l bănui. Emoționată, i-am spus asta mamei, care, ca toți medicii, se ferește să dea dreptate acestor trăiri extrasenzoriale, așa că mi-a șoptit: ”Dacă  înainte să te împrietenești cu biblioteca aceasta ai impresia de déjà vu, să văd ce-o să fie după ce începi să citești o mulțime de cărți interesante!”

Ce știa mama?! Recunoșteam parfumul de copertă veche, coaptă, dar și pe cel de hârtie nouă, cu cerneala tipografică proaspătă, plină de mireasmă. Recunoșteam mirosul aspru de manual școlar și culegeri de probleme, dar și pe cel de hârtie îngălbenită, cu o ușoară aromă de lemn,  de pădure, de potecă neumblată…Inhalam cu nesaț parfumul dulceag de cărți ilustrate, sau al  vechilor dicționare care emană, pe lângă mirosul de clei, mireasmă de lemn umed și pământ jlav…Adulmecam de-a dreptul parfumul frumoaselor tomuri aranjate pe rafturile cu unicate, lucioase, elegante, bine îmbrăcate, legate îngrijit.

A intrat un bunic firav, cu ochelari și păr alb, destul de lung. Mi-a zâmbit părintește, cald. Aveam să aflu că avea ”venerabila” vârstă de 60 de ani, care pentru mine era matusalemică, copil fiind. ”Vă cunosc!”am strigat eu…cam tare.  ”Poate m-ai văzut prin curtea școlii, drăguță”, mi-a răspuns. Nimeni nu înțelegea, nimeni nu voia să accepte că îmi era cunoscut locul, mirosul, figura bunicului bibliotecar. Mirosul devenea tot mai pătrunzător, amestecându-se vag cu praful care se depunea mereu, chiar dacă locul era curat și se simțea un îndepărtat miros de flori veștede și un vag  iz de mucegai, care nu era supărător, dimpotrivă, aducea cu un ceai negru, tare, din care ne făcea tata în serile de iarnă.

Am luat o carte la întâmplare, așteptând să mi se întocmească fișa de înscriere. Am deschis-o exact la pagina pe care se odihnea o imensă petală  de trandafir vișiniu, veche dar încă parfumată. Și-atunci mi-am amintit…

Mă legănam leneș într-un  balansoar ca al bunicii, afară era vară, iar din grădină venea un parfum inconfundabil de trandafiri vișinii, catifelați, grei și minunați. Un domn cu ochelari și păr alb, destul de lung, citea o carte la umbra unui tei. L-a salutat pe  tânărul cu ochi verzi-cenușii, care a intrat chiar atunci pe poartă și i-a arătat câțiva trandafiri regești, vorbindu-i în șoaptă. Tânărul acela mi-a adus un trandafir incredibil,  întunecat, atât de frumos că inima mea a început s-o ia razna. Apoi m-am calmat și am cuprins în palme floarea. După ceva vreme, tânărul, care se așezase și începuse să-mi povestească ceva despre cărțile citite,  a rupt o petală și, după ce mi-a cerut permisiunea, a presat-o între filele cărții pe care o citeam eu atunci. Era destul de veche, scrisă cu caractere old english. O învelisem protector în hârtie indigo. Petala grea de parfum și-a găsit odihna la pagina la care Jane se întâlnește prima dată cu Mr. Rochester.

Eram mică, nu citisem decât povești și ceva nuvele pentru copii. Am inhalat parfumul de petală roasă de vreme, ca o pată de fum, dar care încă păstra aroma…
-Vei citi mai întâi cărți pentru vârsta ta, drăguță, mi-a surâs bibliotecarul.
-Desigur, dar pe aceasta am citit-o deja, lăsându-i  ca semn de carte o petală de trandafir, i-am răspuns zâmbind.
-E plină de fantezie,  desenează și pictează, a ținut mama să intervină…
-Bine face, bravo! a mai spus bunicuțul și mi-a zâmbit din nou, de data asta complice.

Am așezat pe raft cartea veche, cu miros de trandafiri catifelați din amintită zi de vară…Cu imaginea unei petale care în zadar se străduia să devină chip, făcută țăndări la orice atingere, dar care răspândea acel parfum maiestuos, nebănuit, evocator… Dar el, pe unde-o fi acum!? l-am parafrazat eu pe Topârceanu. Era cartea mea, trandafirul meu, sau era imaginația unui copil care, vrăjit de parfumul bibliotecii, a început să-și imagineze…déjà vu, deja veccu, ou deja imagine?
Când soarele blând al toamnei începea să pălească, bibliotecarul meu drag mi-a dat două volume pentru acasă, care aveau miros de carte proaspăt tipărită. I-am zâmbit, pentru că au fost primele cărți citite de la Biliotecă sau poate pentru că parfumul de trandafir ofilit începea să pălească. Mama m-a luat de mână și am ieșit în aerul îmbălsămat cu parfum de frunze arămii și struguri aurii. Am băut ceai cald cu lămâie, am savurat ciocolatine și ne-am îndreptat, agale, către casă.

Mirosul de carte proaspăt tipărită, ușor amărui, de hârtie, de creion proaspăt ascuțit şi cerneală e atât de bun, încât pe mine mă lasă mută de emoție. Karl Lagerfeld, designerul Casei Chanel și al propriului brand, KL, spune:  „Mirosul de carte proaspăt tipărită este cel mai bun miros din lume.” Aşa s-a născut parfumul. A primit numele de ”Paper Passion”, parfumierul Geza Schoen a creat aroma, iar Lagerfeld a creat ambalajul, cutia fiind în formă de carte. Un parfum dedicat iubitorilor de carte, care vine împachetat într-o “carte” , cuprinzând texte semnate de Karl LagerfeldGünter Grass, Geza Schoen şi Tony Chambers. Parfum de carte proaspăt tipărită, iată un parfum care cred că va avea mulți admiratori.

 

 

 

 

Articole create 917

49 de comentarii la „O carte cu parfum trăit cândva, miros de carte proaspăt tipărită

  1. Nici nu se putea un tablou mai potrivit pentru povestea ta frumoasa ! Sa stii ca si eu spun la fel, parfumul de carte proaspat tiparita n-are egal, si ultima data am zis asta exact acum cateva zile, cu nasul intr-o carte noua, de parca as fi anticipat subiectul asta 😉

    1. Am lăsat la tine un comentaru care cred că a a juns în altă parte. Te rog să-l cauți, mulțumesc!

      ”…atingerea la fel, trecuse doar prin mâinile lui înainte de ale mele”. Da, fiecare carte are mireasmă unică. Și conține atingerea fiecărei ființe care a citit-o până atunci!”

      Te felicit! Ai scris frumos și original. Să ai o zi cu parfum de…carte preferată! 😉

  2. imi plac trandafirii pictati de tine asa cum imi place parfumul cartilor pe care l-ai surprins atat de bine…
    cand deschizi o carte ii simti mai intai parfumul…e primul pas pe care il faci intrand in lumea magica a cuvintelor…
    o noapte magica iti doresc Mirela! 🙂

    1. Pandhoraa, m-e atât de dor de tuburile cu culori, de uleiul de in, de pânzele prgătite…Trebuie să-mi fac timp, musai…Mulțumesc pentru apreciere, chiar contează, încă mult! Îmi dă aripi să reintru în templul crețaiei artistice care e atelierul de pictură!
      Te îmbrățișez! 🙂

  3. M-am reîntors totuși aseară din minivacanță… 🙂
    Am citit cu drag „povestea cărții cu parfum trăit cândva”, poveste cu miros de petale de trandafiri…
    Mi-a plăcut mult mireasma cărților de aici, la fel ca și pictura dumneavoastră.
    Vă doresc un weekend frumos!

    1. Mi-a plăcut că amândouă am amestecat romantic parfumul trandafirilor cu cel al cărților! Pentru că filele vechi ale unei cărți dragi sunt ca și petalele veștede ale unu trandafir din vremeuri apuse. Și pe care le evocă mireasma-i nepieritoare.
      O săptămână bună să înceapă! 🙂

    1. Dacă ambele sunt pe placul tău, mă simt bine, înseamnă că am făcut ceva util, ceva care contează. Așa cum voi toți contați. Mulțumesc! 🙂

  4. Azi-noapte cand terminasem articolul pentru povestea parfumata eram atât de obosita încat doar m-am înscris – pe locul 3 😉 si m-am grabit în pat. Dis de dimineata am pornit la piata, la cumparaturi, am început dereticatul prin casa si… în sfârsit acum am gasit ragazul sa ma asez in fata „ferestrei magice” si sa intru în povestile parfumate.
    Mirela draga, este minunata amintirea primului tau contact cu biblioteca! simpatica atitudinea fetitei Mirela, parca mi-o si închipui nonsalanta, discutând „ca una mare” cu bibliotecarul 🙂
    Parfumul Paper Passion l-am avut în mâna si l-am probat 😉 prefer parfumurile de flori si fructe 🙂 Dar ambalajul are un design fantastic!
    Ma bucur ca exista o noua interesata în ale Povestilor Parfumate – http://ancavrinceanu.blogspot.de/2012/08/povesti-si-carti-parfumate-parfumul.html. Bun venit Anca! 🙂

    1. Ești tare harnică, doar te știu! Acum am sosit și noi din oraș, așa că suntem chit! 🙂
      Fereastra magică odată deschisă, lumea este numai a noastră, chiar dacă e una virtuală. E o dulce evadare Povestea parfumată și Miercurea fără cuvinte și Happy weekend…merită să le continuăm!

  5. Intalnirea cu biblioteca estea una memorabila! Tomurile de carti care stau cuminti si asteapta sa fie rasfoite… Frumoase amintiri, Mirela! M-a delectat povestea ta!
    Numai bine!
    P.S. Voi fi plecata si voi trece mai tariziu pe la toata lumea… Sper sa nu fie nici o problema! Imbratisari generoase! 🙂

    1. Da, sunt de neuitat!
      Nicio problemă dragă Lolita, când ai timp și numai dacă poți! Te îmbrățișez cu drag! 🙂

  6. Felicitari,foarte parfumata scrierea, dar pentru mine e minunat sa privesc trandafirii pictati cu multa gingasie si dragoste, ce emana un miros subtil !Felicitari si multumiri !

    1. Bine ai venit, Naica! Ne cunoaștem de la Zina!
      Mulțumesc, ca artist sunt profesionist, ca scriitor, doar amator! Așa că mă bucură aprecierea. O seară minunată! 🙂

  7. Bibliotecarii – personaje misterioase pentru copiii fascinaţi de cărţi, care devin apoi prieteni de neuitat. O aromă a unei vieţi plină de imaginaţie.
    Ce aş putea spune în loc de ,,Felicitări!”?

  8. „Am luat o carte la intamplare…” Sau poate nu! 🙂 Vineri, cautand cu disperare – pe net; unde in alta parte ! 🙂 – un parfum cu „esenta de carti”, am citit ca, de fapt, cartile ne aleg pe noi, nu noi pe ele… Si povestea ta pare a confirma ce am citit 🙂

    In biblioteca am intrat muuuult mai departe de varsta copilariei, pentru ca aveam cartile langa mine… Imi lipseau, insa, acele carti despre care citeam „din carte in carte” si cele specializate… Dar imi place in biblioteca! In sala de lectura, in special… 🙂

    Privind tabloul cu trandafirii pictati de tine – foarte frumos reprezentati (scuza-mi saracia cuvintelor dar chiar nu stiu cum sa-mi exprim aprecierile) – am citit povestea pornind de la ei… in sensul ca povestea e un fel de „oda trandafirului” 🙂 Fiecare petala are o poveste… Hm… Ma opresc, sa nu stric povestea ta!

    Viata feiricta, Mirela!

    1. Ai dreptate, Diana, eu o luasem la întâmplare…au poate nu, deoarece cu siguranță ea, cartea, m-a ales pe mine! Cum bine spui:”cartile ne aleg pe noi, nu noi pe ele”!
      Unui trandafir, unui mănunchi de trandafiri, unei grădini de trandafiri sau tranadafirilor din toată lumea merită să le închinăm ode, chiar dacă ne plac toate florile. Uite, o odă închinată de Serge Lutens majestății sale, trandafirul!

      Sa Majesté la Rose
      http://boisdejasmin.com/images/old/6a00d8341c706153ef01675f7e4db3970b-pi.jpg

  9. Azi, ieri si dintotdeauna, este valabil Majestatea Sa CARTEA !
    PS. Am incercat, inca de ieri, sa ma inscriu in tabelul postarii, insa a rezultat un tomberon.
    Nu promit sa mai invat prea multe despre IT; mai intai ar trebui sa invat engleza…;
    poate la iarna…

    1. Dar te-ai inscris perfect, doar ca ai pus un link care ducea pe Google. Linkul trebuie sa duca direct la postarea ta!
      Da Majestatea Sa, Cartea! De acord! 🙂

  10. Cred ca la tine s-a intamplat acel contact cu biblioteca pe care toti si-l doresc. Toti isi imagineaza chipul unui bunicut, cum ai zis, care sa le zambeasca si care sa se poarte atat de firav cu un copil. Eu din pacate la primul contact cu biblioteca, am dat peste o tanti foarte urata (ca si caracter), asa ca prefer 😀 …. sa raman la amintirea ta :))) .. imi place mai mult.
    Tabloul este foarte frumos si imi aduce aminte, de niste trandafiri roz de plastic, pe care ii avea bunica cand eram mica 😀 … pe vremea aia se pare ca erau la moda … desi, nici cei din gradina nu lipseau.

    O zi frumoasa!

    1. Am fost norocoasă, eram în clasele primare și de atunci am amintiri superbe!
      Ei, dar am întâlnit și eu bibliotecare îngrozitoare! În liceu aveam una care ne certa ând o ”deranjam” să-i cerem cărți. Și o colegă bibliotecară, care disprețuia profesorii (pentru că ea nu era) și își atribuia meritele mele. Există un bibliotecar de care îmi amintesc cu drag, doar unul. Așa că…așa că rămânem împreună la prima mea amintire!
      Of, da, erau la modă…Cei din grădină să nu lipsească!
      O după amiază mai răcoroasă! 🙂

  11. Îţi mulţumesc! Ai fost blândă cu mine, şi m-ai iertat, sper.
    Pentru aceasta, îţi spun ceva. Eu cred că parfumul este ca şi acea floare pe care o dai iubitei, când te fâstâceşti.

    1. Dacă e o definiție, merită să stea drept Motto al unei cărți despre parfumurile romantice! Da, e foarte sensibilă exprimarea și cred că da, chiar așa este!

  12. Mirela, e absolut fantastic, dar tot prima mea intalnire cu biblioteca am ales sa povestesc si eu 🙂
    Inca nu-mi vine sa cred!
    Ce frumos ai povestit, cat ador bibliotecile desi sunt totusi ani buni de cand nu am mai vizitat nici eu vreuna. Dar acel miros e unic. Unic. Si mai e o similitudine in povestile noastre. N-o mai spun…vei vedea 🙂
    Ador si trandafirii asa ca tabloul tau e minunat, foarte potrivit.
    O duminica frumoasa, draga mea!

    1. Să știi că mie îmi vine să cred aproape cu ușurință! De ce să ne mai mirăm, când avem gusturi asemănătoare, o sensibilitate și o forță care nu pare a fi în contradicție cu părul blond și ochii deschiși la culoare, o stimă de sine și pentru cei dragi deosebită, aceleași afinități față de anumite persoane, care ne merită și multă dragoste pentru carte și artă! Elly, cred că m-aș fi mirat să nu fi fost așa! Ai scris superb. Să ai o seară minunată! 🙂

  13. „Esti ca vioara, singura ce canta / Iubirea toata pe un fir de par,/Si paginile tale, adevar, / S-au tiparit cu litera cea sfanta.” Arghezi

    Exceptionala poveste. E ceva atat de nou, dar nu ma refer la talent, care stiu ca exista atat lterar cat si artistic, ci ma refer la subiect. Care sustine stilul. Felicitari tuturor scriitorilor parfumati, din partea unui fost bibliotecar.
    Ma inclin!O seara buna!

    1. Superbe versurile lui Arghezi!
      Felicit un fost bibliotecar care azi are varsta celui pe care eu l-am cunoscut în copilărie. Mulțumesc cu respect, Constantin! Seară liniștită! 🙂

    1. Chiar mă bucur că îți place tabloul, uitasem de el…Of, abia aștept să stau cuminte în atelier și să pictez! Din nou! 😉
      Seară faină! 🙂

  14. Să înţeleg că mi-ai dăruit o floare?
    Vise! Vise, tata Ifim! Numai parfumuri şi visuri în capul tău. Dar te scuz, că-i căldură mare! mai miorlăi Baghi, plictisit.

    1. Un motan cu o floare! Mă gândeam că așa trebuie să fi arătat Baghi când era mic, dăruind prima lui floare! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus