Secretul amforelor cu iubire

Drapajul, coloană de pânză albă și moale, alintată de trupul avântat. Părul lucios, strâns la spate, lăsând zvăpăiații cârlionți să înveselească nasul drept, dând ochilor sclipiri vii și sprâncenelor, bine trasate, un aer de cuceritoare. Ca Nike. Momentul cel mai drag: din amfora emailată și pictată poetic, un alt poem se ridica spre nările fremătânde. Mirul parfumat, irul magic ce răspândea mireasma dragostelor netrăite, dar imaginate. Printre cei mai destoinici tineri ai Athenei, în plin soare, curând va păși, va privi, își va purta trupul-coloană, ca de templu alb și svelt, iar acest parfum îi va înnobila coloana drapajului doric. Sub cerul de azur al Athenei, va răspândi miresme de mirra, trandafir, busuioc, migdale, rădăcină de iris și laur, care va înfierbânta inimile celor mai curajoși, frumoși și demni tineri ai cetății. Le va înflăcăra sufletele și le va aminti că sunt gata de iubit și de făcut copii, acei tineri și tinere de care să fie, mâine, mândri.

Amforele cu parfum

Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.
Nu puteam să vin din Grecia fără ele, fără aceste suveniruri cu parfum solid, mici bijuterii din ceramică, ce imită frumoasele amfore în care anticii greci păstrau prețiosul vin sau uleiul de măsline. Fiecare are altă nuanță parfumată, fie cu myhr și trandafir, portocală și ulei de măsline, sau laur, portocale și iasomie. Au un parfum foarte ademenitor, stau uneori pe gânduri, aspirându-le mireasma grecească.

Felul în care se proiectau pe cer, aici, pe pervaz, acasă, departe de Grecia lor natală, dar aproape de noi, reflectând lumina sorelui de toamnă clujeană, mă face să-mi doresc să revin cândva în țara lor, la marea lor, sub azurul cerului fără de nori și auriul soarelui sub care se coc portocalele aromate.

Muzica parfumată a toamnei

Mi s-a părut că toamna a sosit dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui sau odată cu el, cu umed și afumat parfum.
Eeee, primăvara venise pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă, dusă departe.
Primăvara venise parfumând zarea în aprilie, într-o seară, cu reavănă mireasmă de liliac.
Și acum, toamna a colorat într-un asemenea hal frunzele, încât mi-am descoperit primul fir alb…Sau 70…sau mai multe.
Frunze roșii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii, atât de goi, încât încep să cânte. De frig sau de jenă.
Hm, poate-am ajuns să recunosc prea bine semnele de toamnă…Voi nu?!
Miros de frunze arse pe rugul cu parfum de tămâie, în corul surd al nudității pădurilor, cu copaci orfani de ele…de frunze.
Un vânt a aruncat în înalt ploaia cu miros de mucegaiuri, ducând cerul undeva la apus, în roșul violet al muzicilor aspre și reci.

Dincolo de Roșu

Aceste articol este scris de mine pentru Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Roșie, o poveste și un Grup minunat, ambele inițiate de Silving, la care găsiți și un tabel pentru a vota postarea preferată.)

(Text și desene originale de Mirela Pete)

Ce anotimp, ce an, ce timp este mai roșu? am întrebat câmpia

Ea mi-a răspuns… copilăria!

Copilăria-i roșie de obraji tineri și veșnic pe-afară, de rochii și scufițe de poveste, de cireșe la urechi. Vara copilăriei e roșie de alergătură neostenită și cercei dulci, de prin cireși furați. Creștem iubind cu buze roșii de dulceața fragilor ținuți în căușul palmelor, darnice de drag. Ne-a învățat neasemuitul Iunie să ne gătim cu dulci minuni și să alergăm prin lanul stropit cu maci, sub soarele amiezelor de aur-spic, caldă viitoare pâine. Mușcând din miezul vieții cu parfum de grână și roșu viu de floare efemeră, mac… Harbujii dezvăluitu-ne-au cel mai savuros miez, aducând poezia gustului pe obrajii plini de poftă ai copilăriei.

Noul parfum de Nou

Sonia a propus două teme, dar majoritatea a votat cu Noul și așa a rămas. Va fi și parfum de hârtie veche, fiind o temă dragă unor prieteni dragi, prin urmare și mie. Azi ne înarmăm condeiele cu parfumul lucrurilor noi.

Cel mai nou lucru care mi s-a întâmplat a fost să renunț complet la orgolii și să câștig demnitate. Să renunț definitiv la companiile nepotrivite și să câștig timp pentru prietenii de calitate, care mi-au fost mereu aproape sau care mi s-au alăturat din mers, ei (re)cunoscându-mă mai bine, iar eu văzând-i în noua lumină dată în dar, lipsiți de artificialitatea și egoismul din care gustasem amar. Vechiul scâncetelor teatrale, strecurate pe ușa din dos, a fost abandonat fără a-i acorda mai mult decât o privire, câștigând astfel timp și răbdare pentru lucrurile care contează, alea frumoase, sincere și demne. M-am descotorosit fără niciun regret de căruța cu vechituri împovărătoare și mi-am înlocuit dragul de ”gol” rămas, cu un preaplin de Nou , alcătuit frumos din oameni de calitate și lucruri importante.

Poveste cu imagini de la Marea Egee

Braț dârz al Mării Mediterane, vălurind albastru intens, uneori verzui, alteori argintat, viețuind de milenii între peninsula grecească și Anatolia, are o legătură de suflet cu Marea Neagră (prin Bosfor și Dardanele, via Marmara), așa că o simți de la început primitoare, caldă și catifelată. Aegea era o regină amazoană, care și-ar fi găsit sfârșitul în această superbă mare, dându-i numele. Așa spune legenda. O alta o contrazice, povestind că regele Egeu al Atenei s-a sinucis înecându-se în mare, după ce a crezut că fiul său, Tezeu, a murit. Numele grecesc al Mării Egee este Αἰγαῖον Πέλαγος, citit Aigaion Pelagos.

La Vie est Belle sau sentimentul de siguranță

Așa cum am hotărât împreună acum trei săptămâni,când am intrat oficial în vacanță, povestea noastră nu se întrerupe deloc în perioada concediului, care va dura până în 25 august. Această postare a intrat programată aici, ca și acum două săptămâni. Tema incitantă de azi este aleasă de Cătălin. Peste alte două săptămâni, povestea va fi exact în 1 septembrie, așa că tema aleasă de mine este Parfumul cețurilor toamnei. Nu importă că va fi încă vară afară, o poveste cu aromă de toamnă misterioasă marchează interesant venirea calendaristică a falnicei metrese a dimineților brumate și-a serilor cețoase. Să ne regăsim cu bine!

Să fie siguranța similară cu braţele protectoare ale părinților, ale tatălui, ale celui iubit?! Să însemne siguranța evadarea în universul propriu, numai al tău, acolo unde ești doar tu cu Binele tău, căci numai tu știi ce-i mai bine pentru tine, nicidecum ceilalți?! Să fie sentimentul de siguranță acasa ta, locul unde simți gustul lutului până și-n apa pe care-o bei, iar parfumul vieții în aerul pe care-l respiri și care nu se compară cu nimic?! Să fie siguranța locul în care te simți intangibil? Dacă n-am avea nevoie de al său parfum ca o dulce abandonare, categoric n-am căuta-o. Și n-am afla că iubirea e capabilă să ne dea siguranță. Tot ce iubim, dar să iubim în fiecare secundă.

Parfum de gospodină

Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile Lenuței, care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu a prea mâncat. Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila părjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus