10.11.2012
Știam că trebuie să ajung cât mai repede înapoi. Părinții mei așteptau musafiri și se bazau pe agilitatea mea. Taxiurile nu stăteau ca azi, înșirate în așteptarea clienților, iar în stația de troleibuz era prea multă lume. Așa că am luat-o la goană, ca să ajung la magazin și să cumpăr… Aveam o listă pe care scria cam așa: zece cornuri cu 25 de bani bucata, o cutie cu brânză topită Șvaițer, alta cu brânză topită Mixtă, vreo 300 de grame cașcaval Trapist, un pachet de unt, o sticlă de sirop de zmeură, una de apă minerală Biborțeni (aproximativ). Îmi plăcea meniul, mama făcea pentru noi și pentru invitați, cornuri calde. Le ungea cu unt și cu brânză topită, le dădea cu ou bătut, rădea mult cașcaval deasupra și… în cuptor cu ele! Sticla aceea de sirop cu model în relief, ca un fagure, ah, cât de frumoasă era și cât de bună licoarea! Voi o mai știți? Și siropul era bun. Ploua, burnița, iar frigul mă împresura ca o plasă, pentru că era deja seară și eram pe drum de vreo 10 minute. Am văzut luminile magazinului alimentar și mi-a crescut inima. Mereu găseam ceva nou (vă mai amintiți de ciocolata cu lapte, cu o floare de colț pe ambalaj sau cea cu boabe de cafea pe fond oranj, numită Moca, sau de bomboanele fondante?), iar pentru efortul de-a face eu acest comision, primeam un bonus. Alegeam, de obicei, doi puișori de ciocolată, cu 50 de bani, înveliți în hârtie roșie. Era pe la sfârșitul lui noiembrie, îmi amintesc cu precizie. Am intrat, am cumpărat… apoi puișorii mei… și gata! Era destul de grea plasa din rafie albă, cu dungi gri și verzi, cam urâtă, dar rezistentă. Eram din nou singură pe drumul presărat cu frunze moarte și ude, cu copaci goi și negri, cu ploaie și vânt. Nu luminau atâtea becuri ca azi, abia dacă era câte un felinar din loc în loc. Am ieșit de pe o străduță, intrând sub lumina ceva mai puternică a unui bec cu neon. Și atunci, în albastrul violet al înserării de noiembrie, am văzut primii fulgi de zăpadă din acel an: minunați, zglobii, jucăuși! Albi-argintii, luminând zarea, cădeau de peste tot! Nu-mi dădeam seama când s-a transformat burnița în ninsoare, dar mă bucuram și gustam cu nesaț din fulgii vanilați și fazi. Am lăsat plasa pe bordură și am făcut o piruetă sau 50, nu mai știu câte, veselă și nestăpânită! Atunci am zărit niște flori pline de zăpada care cădea deja abundent. Erau crizanteme mici, bătute, crescute lângă un bloc îngrijit, cu spații verzi. Pline de zăpadă pufoasă și apoasă, cernută de cerul violet și luminos al iernii care pusese, în avans, stăpânire peste mine și strada mea. Am luat plasa și-am fugit catre casă, dar nu înainte de-a ”fura” o floare din stratul surprins de fulgii care se topeau pe petale. Mirosea atât de proaspăt, a ploaie și a pământ reavăn. A verde, ușor înțepător, crud și tare. Mi-am amintit de florile pe care le văzusem cândva într-un cimitir, de 1 noiembrie… Dar atunci trăiau și cele două bunici, și bunicul (cel din partea mamei a murit pe front, în Crimeea, nu-l cunoscusem, mama a rămas orfană de mică), și, mai ales, trăia tata! Mai ales… Nu, nu mă interesa o altă destinație a florii de noiembrie, salvată de asaltul fulgilor timpurii, decât s-o așez la căldură și în apă, într-o mică vază cu stil. Azi aș fi găsit câteva suflete dragi, plecate, cărora să le-o aduc prinos. Dar a ajuns în văzuță, iar aroma cornurilor mamei mele s-a împletit cu prospețimea împrăștiată de petalele mici și mușcate de frig, ale parfumatei flori de noiembrie.
Demeter Chrysanthemum Perfume. Casa Demeter șochează cu fiecare parfum neconvențional pe care îl lansează. Aici veți găsi parfum cu miros de carte veche, de cauciuc, portocale, prune zaharisite, baton de vanilie, de prăjituri cu cremă și de pâine, gumă de mestecat, ciocolată brownie, tort aniversar, ceară de albine, pudră de bebeluși, plăcintă cu mere, parfum de Crăciun în New York, de banane flambate, ridichi, bomboane de mentă sau whisky Bourbon! Dar fac și parfumuri cu aromă de plăcintă cu dovleac, parfum care a fost lansat odată cu Demeter Chrysanthemum, cel despre care vă povestesc azi. Parfumul Chrysanthemum este inspirat, firește, de crizanteme și poate deveni un favorit pentru cei care se bucură de mireasma crudă și teroasă a crizantemelor. Parfumul e revigorant și îmbunătățește starea de spirit. Este creat din flori, frunze și tulpină de crizanteme, fiind un clasic soliflor, care dăruiește toată mireasma crizantemelor, odată deschis. Chrysanthemum a fost lansat în 2011. Se poate comanda online, de la Demeter.
[inlinkz id = 22]
Mirela, povestea asta a ta e asa de frumoasa,ca nici n-as sti ce sa mai spun altceva,n-ar avea sens,ai spus tot 🙂
Mă bucur mult , e cel mai frumos compliment! Te pup! 🙂
ce amintire superba! Mirela draga, este fermecatoare aceasta pagina din jurnalul copilariei tale, cu amanunte exacte despre denumirea produselor, descrierea drumul spre si de la alimentara… Pentru tine, pare ca a fost ieri iar pentru mine, pare ca am fost de fata! Parca am tinut unul din mânerele plasei de rafie, descrise atât de simpatic :))
Mi-a plcut povestea ta de noiembrie!
sa ai o duminica parfumata, vesela si plina de farmec!
Carmen, se pare că vine o vreme când începem să ne reamintim cu precizie frumoasele momente ale copilăriei și adolescenței. Copilăria mea a fost cu adevărat frumoasă și fiecare amintire mă umple de bucurie! Îmi imaginez că alergăm printre fulgii jucăuși, ținând cele două mânerele ale plasei, urâte dar rezistente. 🙂
mmm…cornulete calde,parca le simt mirosul si da…sticla aceea de sirop care semana cu un fagure de miere…mi-o amintesc foarte bine ca si siropul,foarte dulce si bun…
frumoasa amintire de toamna 🙂
versurile lui Blaga si parfumurile pe care le-ai ales sa-ti nuanteze postarea completeaza perfect o toamna cu parfum de flori,de ploaie dar si cu aroma calda de cornuri…
o sa adorm cu toate aceste arome in minte 🙂
o zi minunata de Duminica iti doresc Mirela!
Cu un fagure, așa este! Sper că ai dormit adânc și ai visat acele zile din copilărie, când aromele și joaca te umpleau de entuziasml specific vârstei fără griji, dragă Pandhora! Te pup, o zi cu parfum cald! 🙂
o daaa…mi-e dor de vremurile acelea blande 🙂
apai daca-s geamana fac si eu mmmm, cornulete calde…:)
faina amitire de toamna! mi-a placut…
e vina ta ca toata ziua o sa ma gandesc la cornulete 🙂
te pp!
Așa este, că și Enya mea e în Gemeni și le adoră, yummy! 😛
E vina mea, dar ai slăbit atât de mult că te suflă vântul genovez dacă nu mănânci măcar un croissant! Nu da, ți-am făcut un compliment meritat! 🙂
subscriu la ce spune Mirela!! :))
Mirela, cred că Chrysanthemum va fi prima mea comandă online ! 🙂 Știi că iubesc aroma crizantemelor și nu rezist la această tentație !
Vreau fondanteee ! 🙁
Zina, m-am gândit la tine cât timp am căutat parfumurile de crizanteme, să știi! Știam de anul trecut că îți place aceast parfum. E verde și bun, după cum e descris. Succes, abia aștept să-mi povestești. Eu deja i-am cerut Moșuui alte două, mă rezum la ele.
O zi minunată! 🙂
Mi te imaginez, firava ca un bibelou, facand piruete printre fulgii zglobii de nea. Povestesti atat de frumos, atat de bine, incat iti pot vedea pas cu pas miscarile si drumul prin intuneric. Probabil contribuie si amintirile mele la acest tablou cu miros de noiembrie si de copilarie.
Au reaparut pe piata sticle de sirop cu aceeasi forma, dar nu stiu ce gust are noul sirop. As cumpara una, mai mult pentru amintirile pe care mi le trezeste.
Sa ai o duminica senina, Mirela!
Vienela, mulțumesc frumos! 🙂
O veste bună de tot mi-ai dat, abia aștept să regăsesc sticla de sirop a copilăriei! La Auchan sigur nu sunt, voi căuta în altă parte. 🙂
O duminică frumoasă, caldă, bogată, cu drag!! 🙂
am scris cu lacrimi in ochi acest post..multumesc
Iar eu am citit cu lacrimi în ochi. Mulțumesc!
Draga Mirela, din nou mi-ai adus aminte de clipe frumoase, mi-e dor de bomboanele fondante si de alimentarile de altadata, de ciocolata Moca…
Crizanteme si zapada, o imagine de sfarsit de toamna ce anunta iarna geroasa.Crizantemele imi plac, acestea sunt florile toamnei, insa si florile pe care le asezam pe morminte de Ziua mortilor. imi place si mirosul lor, au un parfum nobil, discret, suav.
Povestea ta e minunata, am postat si eu o poveste din colectia mea de povesti.
Iti las link-ul:
http://g1b2i3.wordpress.com/2012/11/11/parfumul-florii-de-noiembrie/
O duminica frumoasa, Mirela!Sper ca si la voi e o zi insorita! 🙂
Clipe frumoase ale unei copilării pe care am trăit-o, iată, frumos! Am observat că nimeni nu afirmă contrariul (mă refer la membrii Clubului), ceea ce înseamnă că ne bucurăm împreună de aceste amintiri!
Și eu duc în fiecare an de 1 noiembrie crizanteme la tata, la bunici…E ziua lor, așa este.
Să ai o zi frumoasă, dragă Gabi! 🙂
Daaa, mi-am amintit de gustul bombonelor fondante, de crizantemele prinse de prima zapada grabita
Foarte interesante de brandurile prezentate de tine, metodele inedite de a evidentia parfumurile
O zi minunata, multumesc de primirea in club si d-abia astept tema de saptamana viitoare
De asemenea, o saptamana minunata
Cu cea mai mare plăcere și cu tot dragul, Anca!
Hai să mai deschidem o cutie cu fondante!
Ce ne-am mai potrivit la „Demeter”! Cunosti cumva parfumul? Eu nu am nici ce-a mai mica idee dar am sa îl caut, macar în noiembrie sa ma dau cu el! :))
Nu cunosc parfumul, m-am inspirat din cele câteva păreri avizate din Review de perfume, dar am înțeles că nici nu se găsește decât pe site-ul lor, unde se poate comanda!
Dacă îți place cred că merită, se spune că miroase exact ca o crizantemă cu tulpini și frunze! 😉
Amintiri frumoase, duioase.
Noiembrie este inconfundabil in Ardeal; imi amintesc de noroaiele de pe camp, gramezile de porumb de la CAP-uri si IAS-uri, palinca, vin aspru, slanina, porumb copt…
Am scris candva: http://daurel.wordpress.com/2009/11/08/vara-lui-sanmihai/
Mai stiu acea sticla in care era sirop de zmeura! 🙂
Multe si frumoase amintiri mi-a trezit povestea ta! Frumoase amintiri!
Asa de sensibil ai descris acei primi fulgi de nea incat parca m-am vazut cum stateam cu fața spre cer incercand sa prind fulgii cu buzele! Super senzatie! Mai ales ca afara miroase – acum – a iarna (dar n-o sa vina, doar ne pacaleste)
Cat despre descrierea parfumurilor… Nu ma mai joc! 🙂 Mie nu-mi iese!! Dar insist, poate-poate! 🙂
Viata fericita!
Bună Mirela!
Frumoase amintiri,frumoasă poveste dar bomboanele
mă fac să salivez..!
O duminică minunată îți doresc alături de cei dragi!
Cu drag!
Cel mai mult mi-a plăcut retragerea în casă, la căldură. Împreună cu florile.
O săptămână însorită!
Ador parfumul crizantemelor fiindca e puternic, amarui si imprastie multa prospetime.
La fel de proaspata si puternica e si amintirea ta, Mirela. Superbe detalii despre lumea, viata de dinainte, pe care cred ca tocmai trecerea timpului le-a transformat in ceva absolut fermecator. Ai descris o bucatica dintr-o intreaga epoca. Foarte frumos.
Parfumurile.. sigur sunt ceva deosebit insa nu stiu de voi avea vreodata ocazia sa le am, poate doar sa le incerc. 🙂
Crizanteme si fulgi de nea…ce combinatie potrivita!
O seara frumoasa, draga Mirela!
Frumoasa ta povestire din copilarie a avut darul sa-mi trezeasca amintiri dragi mie si sufletului meu. Cred ca toti copiii sunt veseli atunci cand trebuie sa faca cumparaturi, mai ales daca au drept recompensa in afara de laudele celor mari si ceva dulce asortat… 🙂
Crizantemele care apar in fiecare toamna au ceva imperial, tocmai pentru ca sunt curajoasele dinaintea viscolului iernii, cred… Mi-a placut foarte mult felul in care apare floarea lunii noiembrie descrisa, iar parfumurile ca de obicei sunt foarte tentante, mai ales ca iubesc toamna…
O saptamana minunata! 🙂
Ce postare vie, aproape ca am reusit sa o simt, sa o gust …branza topita, cascaval! SI pozele sunt superbe. Mi-au trezit niste amintiri foarte frumose. Le simt … sunt reci si in acelasi timp atat de calde. O zi frumoasa!
Ce surpriza placuta sa aflu ca exista un parfum pe nume Chrysanthemum … trebuie neaparat sa-l gasesc caci crizantema e floarea mea preferata !