Vacanțe cu zăpadă – poveste parfumată

Bine vă regăsesc, dragi condeieri și prieteni! Reîntâlnirea cu voi e întotdeauna prețioasă și așteptată cu drag. Timpul fiecăruia e drămuit, așa că haideți să ne bucurăm de revedere și să citim toate poveștile, pe rând. Când timpul ne permite, să lăsăm și câte un comentariu. Vă mulțumesc și vă doresc Sărbători fericite! Patru povești […]

Când ninge

A nins lin, frumos, calm, ușor, așa încât s-a așternut liniștit și splendid un strat destul de generos de zăpadă pufoasă. Dimineața, foarte devreme, m-a trezit cu bucurie lumina nuanțată a nopților de iarnă ninse, pictate în tonuri bleu, violet deschis, luminate de auriul felinarelor, sau umbrite elegant de câteva griuri  perlate și alte tonuri, surprinzătoare în toată această monocromie hibernală.

Prima zăpadă à la Cluj

2017-11-21 Azi am avut un pic de iarnă à la Cluj. Primii fulgi se fotografiază, merită, pentru că au grația și exprimă bucuria primei zile de iarnă așa cum o simțeam în copilărie. Fără griji, doldora de fiorul vacanței ce va veni curând, cu zăpadă pufoasă, săniuș-pe-derdeluș, Moș Crăciun, patinele scoase din debara, plimbările pe lângă lacul […]

Cești ilustrate cu povești de iarnă

Acum, la sosirea iernii, ceștile cu ceai fierbinte se cufundă în zăpada sclipitoare, având imprimate imagini din cartea aflată în lucru, în colaborare, pe facebook. Deocamdată se numește ”Anotimpurile pădurii și animăluțele”. Am ales, cum era de așteptat, imagini cu Crăciunul în pădure și daruri cu fundițe, pe fond roșu ca haina Moșului. Dar vă las pe voi să-mi spuneți dacă v-ar plăcea o astfel de ceașcă de iarnă. Sărbători fericite!

Parfumul primilor fulgi de nea

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara…dar aproape la fel de mult.

Parfumul florii de noiembrie (poveste parfumată)

Am ieșit de pe o străduță, intrând sub lumina ceva mai puternică a unui bec cu neon. Și atunci, în albastrul violet al înserării de noiembrie, am văzut primii fulgi de zăpadă din acel an: minunați, zglobii, jucăuși! Albi-argintii, luminând zarea, cădeau de peste tot! Nu-mi dădeam seama când s-a transformat burnița în ninsoare, dar mă bucuram și gustam cu nesaț din fulgii vanilați și fazi. Am lăsat plasa pe bordură și am făcut o piruetă sau 50, nu mai știu câte, veselă și nestăpânită! Atunci am zărit niște flori pline de zăpada care cădea deja abundent. Erau crizanteme mici, bătute, crescute lângă un bloc îngrijit, cu spații verzi. Pline de zăpadă pufoasă și apoasă, cernută de cerul violet și luminos al iernii care pusese, în avans, stăpânire peste mine și strada mea. Am luat plasa și-am fugit catre casă, dar nu înainte de-a ”fura” o floare din stratul surprins de fulgii care se topeau pe petale. Mirosea atât de proaspăt, a ploaie și a pământ reavăn. A verde, ușor înțepător, crud și tare.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus