Trandafirul e floarea care poartă noroc, așa se spune, fie că îl crești în grădină, ghiveci sau îl îngrijești în vază. Pur și simplu dacă îți plac trandafirii și îi privești des, ai noroc. Pune-ți un trandafir în păr sau poartă parfum în care există și mireasmă de roze și vei avea mai mult noroc. Eu ador trandafirii, sper să-mi poarte noroc, sunt cele mai frumoase flori, florile iubirii. În numele trandafirului au creat mari pictori, mari muzicieni, poeţi, scriitori, mari maeştri parfumieri.
Parfumul florii de noiembrie (poveste parfumată)
Am ieșit de pe o străduță, intrând sub lumina ceva mai puternică a unui bec cu neon. Și atunci, în albastrul violet al înserării de noiembrie, am văzut primii fulgi de zăpadă din acel an: minunați, zglobii, jucăuși! Albi-argintii, luminând zarea, cădeau de peste tot! Nu-mi dădeam seama când s-a transformat burnița în ninsoare, dar mă bucuram și gustam cu nesaț din fulgii vanilați și fazi. Am lăsat plasa pe bordură și am făcut o piruetă sau 50, nu mai știu câte, veselă și nestăpânită! Atunci am zărit niște flori pline de zăpada care cădea deja abundent. Erau crizanteme mici, bătute, crescute lângă un bloc îngrijit, cu spații verzi. Pline de zăpadă pufoasă și apoasă, cernută de cerul violet și luminos al iernii care pusese, în avans, stăpânire peste mine și strada mea. Am luat plasa și-am fugit catre casă, dar nu înainte de-a ”fura” o floare din stratul surprins de fulgii care se topeau pe petale. Mirosea atât de proaspăt, a ploaie și a pământ reavăn. A verde, ușor înțepător, crud și tare.
En Avril, Un Soir. Poveste parfumată
Poate pentru că în aprilie, într-o seară, m-am întâlnit cu primul liliac înflorit. Nu, nu a înflorit dimineața, nici noaptea, ci atunci, seara. Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i vară și tărăgănează…tărăgănează…până soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni.