Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata

26 august, 2019

Jocul cu Citate favorite este găzduit, în fiecare luni, de Zinnaida……………….. 1. „Copilaria inseamna simplitate. Priveste lumea cu ochi de copil, este foarte frumoasa.” Kailash Satyarthi 2. „Copiii nu-si amintesc ceea ce incerci sa-i inveti. Ei isi amintesc ceea ce esti.” Jim Henson 3. „Atunci cand, in sfarsit, revii la casa parinteasca, descoperi ca, de fapt, nu iti era dor de casa veche, ci de copilaria ta.” Sam Ewing 4. „Niciodata in toata copilaria […]

29 martie, 2019

(scrisă în 2013) -Ssst! Să nu ne audă…Nu te mai mișca…Stai așa!Frate-meu abia mai sufla: mic, blond, cu ochii lui albaștri, măriți de spaima ca va fi auzit.-Și ce să fac aici?! întreba el naiv, plictisit și cu gândul la mingea de-afară.-Să stai pur și simplu! îi ordonam eu autoritar și absolut aiurea, căci numai pe mine mă fascina pe vremea aceea un șifonier imens, din lemn masiv, cu miros […]

13 ianuarie, 2014

Irealia găzduiește Gând din cuvânt, unde găsiți multe povești săptămânale, cu care vă puteți delecta. Cuvântul săptămânii în curs este rol și a fost ales de Daniela.

14 octombrie, 2013

Aceste articol este scris de mine pentru Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Roșie, o poveste și un Grup minunat, ambele inițiate de Silving, la care găsiți și un tabel pentru a vota postarea preferată.) (Text și desene originale de Mirela Pete) Ce anotimp, ce an, ce timp este mai roșu? am întrebat câmpia Ea mi-a răspuns… copilăria! Copilăria-i roșie de obraji tineri și veșnic pe-afară, de rochii și scufițe de poveste, de cireșe la urechi. Vara copilăriei e roșie de alergătură neostenită și cercei dulci, de prin cireși furați. Creștem iubind cu buze roșii de dulceața fragilor ținuți în căușul palmelor, darnice de drag. Ne-a învățat neasemuitul Iunie să ne gătim cu dulci minuni și să alergăm prin lanul stropit cu maci, sub soarele amiezelor de aur-spic, caldă viitoare pâine. Mușcând din miezul vieții cu parfum de grână și roșu viu de floare efemeră, mac... Harbujii dezvăluitu-ne-au cel mai savuros miez, aducând poezia gustului pe obrajii plini de poftă ai copilăriei.

29 septembrie, 2013

O foarte caldă întâlnire a doamnei Lucia Muntean cu cititorii clujeni, copii însoțiți de mămici, tătici, bunici, educatori, profesori, iubitori de carte, a fost găzduită de una din cele mai frumoase, mari și fermecătoare librării din Cluj, Librarium Book Corner , sâmbătă, 28 septembrie, la ora 11,00. Cărți peste tot: pe scaune, pe podea, pe mese sau în brațele micuților cititori. Cărți instructive și frumoase (din care cinci sunt ilustrate de noi, logo-ul colecției fiind, de asemenea, realizat de Dexign), au făcut obiectul unei calde și plăcute întâlniri a scriitoarei pentru copii, doamna Lucia Muntean, cu publicul din Cluj. Ne-am bucurat și îi mulțumim mult pentru căldura și amabilitatea cu care ne-a invitat, ne-a primit și a amintit, în delicios de concisul, clarul și inimosul său speech, de valoroasa contribuție clujeană la ilustrarea cărților, și nu numai, Clujul având mai multe poziții cheie în acest brand dedicat copilăriei.

7 aprilie, 2013

Ssst! Să nu ne audă...Nu te mai mișca...Stai așa! Frate-meu abia mai sufla: mic, blond, cu ochii lui albaștri, măriți de spaima ca va fi auzit. -Și ce să fac aici?! întreba el naiv, plictisit și cu gândul la mingea de-afară. -Să stai pur și simplu! îi ordonam eu autoritar și absolut aiurea, căci numai pe mine mă fascina pe vremea aceea un șifonier imens, din lemn masiv, cu miros frumos, uscat, care păstra o mulțime de haine așezate pe două rânduri, agățate pe umerașe mari, lucrate migălos. Mă ghemuiam cu genunchii adunați, închideam ochii și îmi imaginam ale cui sunt hainele din jurul meu, aflate în întunecimea imensului șifonier din casa copilăriei.

12 ianuarie, 2013

Fiind toamnă târzie, cu ploaie măruntă, burniță și cer gri de nori, tata ne-a luat, pe mine și pe frate-meu într-o plimbare fără țintă, înainte de masa de duminică. Masă respectată în familia nostră. Eram toți patru în jurul minunat aranjatei mese duminicale, cu tacâmuri prețioase de argint și farfurii crem, tivite cu cobalt, dantelate pe margini. Aburii măncării gustoase sunt mai prezenți ca oricând toamna, în amintirile mele din copilărie... În dimineața aceea, înfofoliți în paltonașe bleumarin cu blăniță albă (mi le amintesc și zâmbesc cu drag, caraghioase mai erau!), rătăceam pe covorul de frunze maronii.”Să vă duc la un film”?! ne întrebă tata, făcându-ne, de fapt, o propunere. În secunda următoare urcam treptele cinematografului Clubului (era vorba de un club muncitoresc, din inima orășelului în care am copilărit și care, cu toate că deja cunoșteam Clujul meu natal, îmi devenise foarte drag).

18 noiembrie, 2012

Era dimineață. Mă pregăteam de mers la școală, când l-am văzut pe tata aducând cizmele îmblănite din debara. Le alinia frumos și începea, tacticos, să le dea cu cremă de ghete, după care le lustruia cu o perie mare. Cu o zi înainte purtasem ghetele ușoare, bleumarin, din piele fină și cu șireturi mătăsoase. Am amintiri frumoase legate de ghetele acelea, mai degrabă niște botine cu șiret, aduse de la București. Ei, dar în dimineața mohorâtă, întunecată (era pe la începutul lui decembrie) și înfrigurată, cu somn pe la gene, îmbrăcată în grabă cu un jerseu gros din lână, tricotat perfect de mama, mirosul acela de cremă de ghete, tare, ca de petrol și ceară de parchet, se răspândea în toată casa primei mele copilării. Cât iubeam iarna în copilărie! Nu, nu mai mult decât vara...dar aproape la fel de mult.

11 noiembrie, 2012

Am ieșit de pe o străduță, intrând sub lumina ceva mai puternică a unui bec cu neon. Și atunci, în albastrul violet al înserării de noiembrie, am văzut primii fulgi de zăpadă din acel an: minunați, zglobii, jucăuși! Albi-argintii, luminând zarea, cădeau de peste tot! Nu-mi dădeam seama când s-a transformat burnița în ninsoare, dar mă bucuram și gustam cu nesaț din fulgii vanilați și fazi. Am lăsat plasa pe bordură și am făcut o piruetă sau 50, nu mai știu câte, veselă și nestăpânită! Atunci am zărit niște flori pline de zăpada care cădea deja abundent. Erau crizanteme mici, bătute, crescute lângă un bloc îngrijit, cu spații verzi. Pline de zăpadă pufoasă și apoasă, cernută de cerul violet și luminos al iernii care pusese, în avans, stăpânire peste mine și strada mea. Am luat plasa și-am fugit catre casă, dar nu înainte de-a ”fura” o floare din stratul surprins de fulgii care se topeau pe petale. Mirosea atât de proaspăt, a ploaie și a pământ reavăn. A verde, ușor înțepător, crud și tare.

13 ianuarie, 2012

Dragi prieteni ai poveștii parfumate, dragi viitori prieteni, Iată-ne la prima întâlnire cu miresmele unei noi povești, sau cu povestea unei noi miresme, acum, când noul an, pe care vi-l doresc fericit, împlinește două săptămâni, iar Povestea parfumată aniversează 11 luni! Să-i urăm La mulți ani poveștii, dar și celor care o scriu și o citesc!