Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata
  • Dexign

paloma-picasso-Tema, aleasă de Dana Lalici este generoasă și chiar deosebită, fiind vorba de parfumul acela pe care-l iubim fățiș sau doar în mare taină, cel din sticluțe, creat asemeni unei opere de artă: cu migală, talent și inspirație. Acel prețios și mereu prezent parfum, care ne însoțește pe fiecare la diferite vârste, emoții, trăiri.

 

Amintirea miresmei unui parfum, adăpostit bine în prețiosu-i flacon – eu țin enorm și la amabalaj, nu doar la magica licoare conținută –  este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută  – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva, devenind treptat semnătura ta olfactivă,  trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.
Revăd în gând un parfum mic și drăguț din copilăria mea minunată, primit într-o zi senină de Paști, dintr-un aprilie cum n-a mai fost altul. Era o sticluță de forma unei buburuze, cu buline roșii pictate pe sticlă și dop negru, rotund, iar mireasma era de garofițe, împletită cu parfumul crinilor. Eu așa mi-l amintesc. L-am păstrat ca pe o jucărie, dar scoteam adesea dopul rotund (capul buburuzei), pentru a-mi turna din belșug pe rochița din catifea vișinie, care s-a pătat, dar cât de bine mirosea! În aceeași zi am mai primit un parfum mic, de forma unei mașinuțe din plastic, care avea un miros tare și cam imposibil, dar era asociat cu sărbătoarea Paștelui și l-am iubit o vreme. Sunt primele mele parfumuri personale, că de Chanel-ul și Miss Dior-ul mamei mă apropiam fără sfială și uneori dădeam iama în ele. Dar obiectul poveștii noastre nu sunt amintirile despre parfumurile altora, ci ale noastre, asociate cu situații, oameni dragi sau doar cunoscuți, amăgiri, iubiri, succese, împliniri, zile frumoase.
Anii de gimnaziu au însemnat și descoperirea a ceea ce începea să devină fabrica Farmec din Cluj, iar parfumuri ca Faun, Eva Intim, Farmec sau Egreta, stăteau pe etajera din baie mereu. Nu voi uita însă un parfum numit Tissu D’Or de Vogue, primit de la un membru al echipei de dansuri populare, ei având acces la luxul acesta datorită deplasărilor în vest. Mi l-a dăruit mie, la revenirea dintr-un turneu artistic, bucurându-mă enorm.

parfumuri vechi
Pe la 15 ani, liceancă în centrul Clujului, de câte ori primeam bani pentru gustări, intram la Central și căutam… noutăți cosmetice! Nu mă fardam, dar îmi plăceau la nebunie produsele de îngrijire și parfumurile. Primul parfum cumpărat cu bani economisiți de mine se numea Lied (de la Miraj) și era chiar bun. Se întâmpla într-un februarie sclipitor, primăvara mijea cu stranietatea aceea atrăgătoare și frumusețea-i abia bănuită în frigul însorit. Iar parfumul acela mi-a adus luna Martie, atât de dragă mie, mai aproape, într-o vreme când aveam o talie abia vizibilă, un păr fin și mătăsos și o lipsă de griji de un farmec imponderabil.
Pe la 16 ani descoperisem Consignația, cu ale sale obiecte patinate din alpaca și bijuterii din argint. Și parfumuri, desigur. Am dat de Charlie de la Revlon, marcă originală, americănească, nu fake-uri, ca cele pe care le-am văzut recent. A devenit preferatul meu, am găsit și EDT spray, dar și EDP, cu dop, mai puternic și mult mai persistent. M-a însoțit la examenele luate cu medie mare, chiar și la cele din anul I de facultate, an încheiat cu 10 curat, deoarece l-am căutat deseori, fiind unul din parfumurile care m-au reprezentat o perioadă.
Mă întorc ușor în timp…Da,  la întâlnirile cu T.,  frumosul și originalul adolescent îndrăgostit, în aprilie-le nostru, cum l-a numit al său tată scriitor...En avril, un soir (de Yves Rocher) m-a însoțit pe eșarfa care flutura în ritmul pașilor și vorbelor noastre, atunci când doar liliacul înflorit, odată cu prima dragoste,  îi mai puteau face concurență. El avea un deodorant  tare, se numea Paris men, dar parfumul meu  era mai convingător.
Din orașul luminilor au ajuns la mine, prin Ita, o bună prietenă și colegă a mamei, câteva flacoane mici, pătrate și superbe de Detchema de la Revillon, un parfum pe care vi-l recomand oricând, dar nu știu dacă se mai găsește, ca tot ce-i bun!  La mare concurență,  frumosul L’Air du Temps de Nina Ricci, dăruit de Liliana, o profesoară cu un accent franțuzesc mai bun decât al pariziencelor (!) a devenit un parfum iubit. Coco de Chanel nu era cel mai potrivit cu cei 18 ani pe care-i împlineam, dar primit de la mama cu ocazia Majoratului, alături de deux-pieces-ul clasic și pantofii superbi, cu toc înalt, a fost  parfumul cu care am defilat la absolvirea liceului, am luat 10 la Română la Bacalaureat, am dansat cu cel mai mișto coleg din liceu (ne-am împrietenit, n-a ținut, n-am vrut) și m-am distrat o vară întreagă la mare, în două sejururi de pomină. Coco de Chanel a rămas unul din parfumurile mele preferate și m-a stârnit să caut și Chanel No 5, pe care mi-l aminteam din copilărie și de care nu m-am mai despărțit de atunci, chiar dacă îl folosesc mai rar.
Într-o zi de vară foarte caldă și inertă, care nu se mai termina, o zi fără cafea – că era prohibită – (aveam ceva nechezol), a venit la mine o amică, fostă colegă de clasă, să mă invite la logodna sa (cu un arab, student pe undeva, ce mai contează). Era atât de fericită atunci (doar că nu s-a mai căsătorit, poate mai bine pentru ea). A început să scoată niște daruri, camera a fost inundată de miresme exotice fine, magice, ajunsesem pe tărâmul celor 1001 de nopți sau într-o luxuriantă grădină cu havuzuri parfumate și m-am trezit rujată cu un fucsia strălucitor, care mă făcea mai frumoasă, alături de o tonă de cosmeticale din care, nasul ăsta al meu sensibil și expert, a ales o cutiuță mica, neagră, ce ascundea o sticluță pătrată: Jacomo – Chicane. Cel mai bun parfum din lume! De ce nu se mai fabrică?! Mi l-a dăruit, am zburat cu el, parfumând cursurile de grafică și pictură de la Școala Populară de artă, deoarece renunțasem la o altă facultate în favoarea Artelor Plastice, iar examenul de acolo nu era tocmai ușor, din motive absolut subiective. A urmat o  iubire care a  durat mai mulți ani, unul din parfumurile care au însoțit-o fiind Nina Ricci Capricci, primit de Crăciun lângă un brad ca din povești și o atmosferă cum nu prea mai există în ziua de azi.
Ziua în care m-am citit pe lista reușiților la Arte Plastice, o performanță grozavă într-o lume strâmbă ( nu cu mult mai strâmbă ca cea de azi), sub soarele arzător de iulie, conținea cantități importante de Impulse gri mat, cu o damă șatenă cu pălărie albă într-un medalion (n-o să uit flaconul de spray, dar nici acela nu se mai găsește). În vara aceea am primit un parfum numit Meda, dar de la un medic din Israel, mare admirator al picturilor mele, din care a și comandat câteva. Un parfum de o rară frumusețe și eleganță, așezat cu stil într-o cutie rafinată, încadrat de două săpunuri extrafine.
Ziua în care am ieșit în stradă în acel decembrie, o zi sinistră, care n-a avut parfum, ci doar spaimă și miros dureros de moarte inutilă și praf de pușcă…Ceva mai târziu, după căderea ceaușismului, Centralul s-a redeschis și speranța a invadat sufletele bieților oameni, viața a recăpătat parfum. Unul masculin de deodorant Adriano Pannata, care a fost scos de sub tejghele, alături de parfumuri ca Fiji de Guy Laroche, Infini de Caron, Miss Dior,  Shalimar de Guerlain sau Magie Noire de Lancome. Deci se găseau, dar bine dosite pe sub tejghele, ăștia îmi erați! Era acolo o vânzătoare cu părul vopsit negru, ars, urât, foarte strident machiată, care și atunci, în condițiile în care ”trebuia să dai oamnenilor ceva vestic” (trist, știu), făcea zâmbre, îi părea rău, era grețoasă în ultimul hal. ”Dar câte iei, nu-ți ajunge unul?” ”De ce trei?” Pfffuuuiii, păcat că n-am pozat-o, aveam Zenit-ul la mine și acolo, la coadă (doar n-ați crezut că nu se făcuse coadă?!…) se vorbea că netrebnica aia dădea de sub tejghea rimel de gene contra uneui pachet de BT, sau parfum Fiji contra unuia de Kent. Marfa statului, pe banii clientului. Și continua să se poarte de parcă eram pe ”moșia lu tac-su”.
Apăruseră noutăți. Dana, frumoasa colegă revenită din Creta la brațul unui aurar grec mai vârstnic, răspândea condimentatul Opium de Yves Saint Laurent, de care m-am îndrăgostit pe loc și mi-am căutat unul. L-am găsit chiar din Franța lui natală, unde m-am întâlnit, odată cu excursia studențească, cu Jean Alcindor Jeannine Mireille, care era o fată superbă, o frumoasă mulatră, cu care mă împrietenisem la Costinești, după care am corespondat câțiva ani, până la mutarea ei în Rio de Janeiro. Am revenit acasă cu Opium, parfum și cremă de corp.

Noua eră însemna o râvnită despărțire de trecut, dar și o nouă dragoste. Cu Xaba m-am măritat civil într-o preafrumoasă zi de 15 Septembrie, parfumată cu iubire și Finesse de Lentheric. Nu-l mai găsiți, nu se mai fabrică! Mai târziu, într-o absolut fascinant de senină și caldă zi de octombrie, am făcut și cununia religioasă. Fără nuntă cu poze, că nu ne-am dorit niciunul. M-am parfumat cu Amarige de Givenchy, dar aveam atunci și un Mademoiselle Chanel. Da, am iubit multă vreme acele parfumuri.
Primele două expoziții personale, una de imprimeuri textile și panouri decorative, a doua de grafică, au fost însoțite de Chance de Chanel, un parfum de care mă leagă, așadar, succesul artistic de atunci. Era o perioadă în care arătam foarte bine, în care mă îmbrăcam elegant, dar haios, eram plină de entuziasm și creativitate. Îmi amintesc că primisem primul meu Fleurs de Rocaille de Caron,  parfum unic, special, care îmi amintește în mod straniu de sălie de expoziție, aulele universitare,  parfumul unei societăți în care intelectualii comunică fantastic de frumos între ei și se întâlnesc des, având multe și varii motive. A fost așa ceva, mi s-a întâmplat, habar nu am dacă mai este, căci nici parfumul nu se mai găsește. Adică nu mai e același. Și noi ne întâlnim tot mai rar, unii respingând parcă modul acela de viață, sau având alte valori, azi.
Cea mai frumoasă perioadă a fost timpul minunat în care mă pregăteam să dau viață, din care am uitat toate durerile, amintindu-mi doar imensa și duioasa căldură a așteptării. Când Enya noastră a venit pe lume, în cea mai minunată zi a verii, care este 20 Iunie, afară era senin, soarele strălucea, făcând curcubeie bucuroase în stropii lăsați de ploaia dimineții, caldă și benefică, aerul era proaspăt și îmi amintesc parfumul de trandafiri revărsat din buchetul imens din salon, dar și din părul meu parfumat cu Nahema de Guerlain. Născută din iubire într-o preafrumoasă zi de vară, în parfum de trandafiri, Enya mea are și va avea mereu noroc, să-i ajute Dumnezeu!
Reușisem, ca titulară, pe catedra de Educație Plastică a școlii Ion Agârbiceanu cu media 10, bine parfumată cu Blaze de la Max Factor la examen,e iar la cheful de după, o bună colegă, Felicia, a pulverizat asupra mea o mare cantitate de Cool Water de Davidoff, care m-a însoțit toată ziua.
A urmat o perioadă cu ceva greutăți financiare, dar fericirea că Enya creștea frumos și bine compensa orice alte griji. Eu eram prinsă cu școala și predam desen și la grădinița particulară a Enyei, iar Xaba trebuia să-și facă acel penibil stagiu militar, așa că o duceam un pic mai greu. Mă mulțumisem cu Creations et Parfums, care mi-a plăcut, totuși, mult. Enya, scumpa și frumoasa noastră creștea minunat, eu mă perfecționam ca profesoară, îmi luasem Definitivatul și Gradul didactic II cu media 10 curat, ambele examene însoțite ȘI de parfum, frumosul Eternity de Klein, creat de Sophia Grojssman, care a compus și celebrul Paris de YSL, ambele devenind nelipsite din arsenalul meu olfactiv cosmetic.
A urmat o perioadă de mare succes. Călătorii, descoperirea artei digitale, shopping, muncă multă,  rezultate excelente. Enya  era și este tot mai frumoasă,  cu gusturile ei foarte bune, în formare. Căuta, la recomandarea mea,  parfumuri fructate, potrivite vârstei și îmi amintesc de un superb parfum de zmeură de la Prada, care i se potrivea de minune.  Primisem de Crăciun un Nuit de Noel de Caron, ăsta da cadou! Xaba fusese inspirat și-mi dăruise și un Hypnotic Poison de Dior, îmi cumpărasem și un Envy de Gucci, cu al doilea fiind parfumată la școală. Elevii mei mă căutau după mireasmă, era distractiv să-i aud: doamna profesoară e în clasă, îi simt parfumul acela bun! Da, dădeam tonul, eram consultată în legătură cu parfumul potrivit, atât de elevi, cât și de multe dintre colege. Apăruseră magazinele specializate în comercializarea marilor branduri de parfum și cosmetice de lux:  Mon Parfum, Privilege, Sephora. Xaba deschisese firma noastră de design de brand, Dexign, care mergea și merge foarte bine, Doamne ajută, așa că eu și Enya puteam alege, făcând economii în alte părți, c-așa-i frumos. Descoperisem Armani și al său Emporio City Glam, cu care eram celebră (din nou) la școală, toate elevele dorind să-l aibă, asemeni mie. Descopeream marile branduri abia ivite pe la noi, redescopeream un vis împlinit al marilor iubitorilor de parfum fin.
Ziua în care a intrat în existența mea Serge Lutens și al său  Féminité du Bois  a fost absolut aparte, fiind similară cu una din expozițiile personale de grafică, cu tematică inspirată din arta gotică. O zi de succes.
În prima vacanță petrecută la mare cu Enya noastră, știu precis că am folosit Chanel No 5, iar la venirea acasă am oprit la mall-ul din Constanța unde am găsit primul Dune de Dior, un parfum care m-a cucerit defintiv, fiind oceanic, aspru, proaspăt și potrivit zodiei mele.
Paloma Picasso (și Paloma Picasso  Mon Parfum) rămâne un parfum care mi-a adus bucurie și-mi va aduce mereu, fiind o creație excepțională. L-am folosit când Enya mea era în clasa I, eu predam la Școala ”Ioan Bob”, aveam ore și cu studenții și ne mutaserăm în centru. A fost un an fast, plin de succese profesionale, sociale și materiale. S-ar putea spune că-mi poartă noroc acest parfum. Un dar de la Șoimița, o prietenă care mi-a fost foarte dragă.
A urmat  vara primei vacanțe la Veneția, când m-am învăluit în Escale a Portofino de Dior, primit de la Xaba, dar am avut și Venezia de Laura Biagiotti, un parfum foarte îndrăgit, dăruit de Cristina, colegă și prietenă.
Trec peste zecile de parfumuri, dragi toate în felul lor, amintind de cele primite de la Enya mea, cea mai dragă ființă din lume, care-mi ghicește dorințele cu precizie și mult drag. De ziua mea mi-a oferit un Tresor de Lancome, adus din Franța, original 100%, iar în iunie, la venirea ei din vacanța petrecută în Belgia și Franța,  mi-a oferit un splendid Insolence de Guerlain, brandul cu unii din cei mai mari creatori de parfum care există și au existat.

parfumurile mele
Acum, când scriu destul de sec, ca o trecere în revistă a momentelor intens sau delicat parfumate, dragi, importante și frumos asezonate cu mireasmă, sunt absolut sedusă de floarea de Tiare, conținută într-un parfum estival, natural 100% și exotic, al brandului Yves Rocher, numit Monoi de Tahiti. L-am avut și vara trecută, când pașii mei străbăteau Grecia, Thessaloniki, Pieira. Mă poartă departe, în exoticele insule alb-turcoaz… Dar în vara asta noi am ales muntele. Și orașele europene, unde mă voi parfuma cu Bourjois Glamour Lovely, primit tot de la Enya mea, care știe să fie generoasă cu cei dragi, așa cum am învățat-o noi.
Anii trec, zboară în mare goană. Eu nici nu-mi amintesc, dacă nu verific, de câți ani am acest drag mie blog, dar știu că aici m-am pomenit scriind despre marea mea iubire pentru parfumul de calitate și felul în care face parte din existența mea. Scriind, am descoperit, am căutat, am citit și am aflat. Niciodată nimeni nu va desluși tainele parfumului! Am citit autori consacrați, experți, chimiști, stiliști, parfumieri, întreținători de review de parfum, dar nimeni nu a reușit să intre în sufletul parfumului. Există oameni care înțeleg parfumul, îl aleg perfect, fără să-i fi învățat nimeni asta. Și oameni aboslut lipsiți de gust, care folosesc, plini de entuziasm, cele mai neplăcute parfumuri, invadând atmosfera cu ”parfumuri” de nesuportat. Pe niciunii nu-i va putea convinge vreun expert că așa e bine și așa nu, vă garantez! Recunosc că unii urmează sfaturile date, încercând să aleagă parfumul potrivit. Cu excepția unor date tehnice, pe care le pot înțelege numai pentru că am studiat, la rându-mi, chimia parfumului și notele care-l compun, plus terminologia de specialitate (cu care dai gata pe toată lumea, de parcă ți-ar folosi la ceva asta), nimic nou: parfumul se alege cu nasul propriu și cu inima! Studiile de specialitate aproape m-au îndepărtat de sufletul  parfumului, așa că nu vă sfătuiesc să-i pătrundeți tainele, mai bine rafinați-vă gustul probând, purtând, folosind și văzând cu care te potrivești. Parfumul ăsta e ca un iubit sau amant, încep să-l văd așa și cred că trebuie să rămână intimă alegerea lui. Cu atât mai mult cu cât pe fiecare piele miroase altfel. Un îndemn rămâne valabil: folosiți numai parfumuri originale, numai branduri cunoscute, ocolind imitațiile și, mai ales, fake-urile. Mai bine un parfum scump dar bun, din care folosești puțin, dar cu succes.Parfumați-vă bine, iubiți parfumul original, de calitate, consacrat, cunoscut! O picătură de parfum prețios vă va aduce bucurie, vă asigur.

 


1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.


( Collection closed )
Link tool by Inlinkz

 

 

 

27 Responses so far.

  1. Ma tot intreb, de ce oamenii cumpara falsuri, cand isi pot permite (sau macar pot incerca) sa achizitioneze originalele?
    Frumoasa si interesanta trecere prin istoria parfumurilor din viata ta, dar as vrea sa te intreb: acum, ce parfum te-ar impresiona cel mai mult, ce parfum ti-ai dori sa primesti?
    Oricum, imi amintesc ca, de mult, te-am rugat sa-mi recomanzi un parfum cat de cat potrivit personalitatii mele. Mi-ai vorbit de Jicky al lui Guerlain, pe care nu l-am comandat nici in ziua de azi. Nu e vorba de bani, ca nu costa o avere, ci cred ca doar am uitat, am avut alte parfumuri la indemana! Voi tine cont de sfatul tau, de fapt, sunt chiar curioasa! Te imbratisez cu drag, Mirela, sa ai o vara parfumata! :)

    • avatar Mirela says:

      Lipsa de bani, de cultură, de educație, dar și zgârcenia.
      Acum le iubesc pe cele pe care le am, dar oricând m-ar bucura Fleur de Rocaille de Caron, dacă aș ști sigur că este original. Sau să regăsesc acel Charlie de la Revlon, nu ceea ce se dă drept Charlie acum. Și îmi doresc un Weekend de Burberry. :)
      Ți-aș recomanda Alien Violet de Thiery Mugler, am impresia că îți merge, în doze moderate. Încearcă-l, merită să vezi cum reacționează pe pielea ta. :)
      Sau Ange ou Demon de Givenchy, e foarte bun.
      Îți doresc o vară intens parfumată! :)

  2. avatar Dana Lalici says:

    Domane Dumezeule, Mirela, cum ai stiut sa imi citesti si sa pui pe hartie gandurile cand ai vorbit depre parfum ca ” semnatura ta olfactiva, trecerea ta printr-o incapere sau prin viata cuiva”
    Povestea parfumurilor tale mi te-a aratat asa cum am simtit de la inceput ca esti, o femeie sofisticata, o doamna in adevaratul sens al cuvantului, asa cum imi doream si eu sa devin si nu am reusit niciodata. O sa iti marturisesc ca inainte de a incepe sa scriu la povestea parfumata te-am urmarit de pe margine multa vreme si mi se parea ca faci parte dintr-o elita in care eu nu am sa ajung niciodata si daca nu ma lua Sorana de-o aripa si nu imi spunea: “uite un loc in care ai sa te simti bine, scrie!” as fi fost lipsita mult mai multa vreme de compania ta si a celor din acest grup al povestii parfumate.

    Cu toate astea inca o marturisirea; desi tu stii atat de multe despre parfumuri iar eu atat de putine (iata, ca dovada, numai trei parfumuri au trecut prin viata mea) ai acea abilitate magica de a ma face sa ma simt in largul meu orice as spune, orice as scrie, nu ma faci sa ma simt lipsita de importanta ci, dimpotriva, valorizata in preajma ta.
    Ma bucur ca ai facut o noua sesiune a povestii si sa stii ca mi-as dori mult ca ea sa nu se stinga. Poate din tomana, dupa ce ne adunam pe la casele noastre, o data pe luna sa ne reunim totusi, la povesti cu miresme. Pana la urma ele nu sunt decat un pretext de a ne asterne pe hartie ganduri, fantezii, exercitii, mai mult sau mai putin literare, de a fi noi, intr-un fel in plus.

    • avatar Mirela says:

      Dana, eu cred că ai reușit să devii o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, ba chiar în toate sensurile către care o ia acest cuvânt generos în sensuri, mai ales!
      Am, de fiecare dată când vin pe blogul tău, sentimentul că stau de vorbă cu cineva ca mine, ba chiar mă înarmez cu cuvinte mai deștepte, știind cum scrii și cum gândești. Bine, poate ai să spui că n-are a face, dar te voi contrazice. Are, și încă foarte mult! Faptul că spui că nu ai reușit acest lucru, arată deja că ești o lady, așa cum pot și eu să spun că sunt o artistă tocmai pentru că nu mă laud cu apartenența la grupuri exclusiviste și elitiste la care au acces numai inițiații. Dimpotrivă, arta e pentru toți! Cred că ai înțeles exact ce am vrut să spun. Ești foarte inteligentă și-mi place la nebunie că nu te poate duce nimeni cu zăhărelul, lucru mare! ;)
      Mulțumesc, am primit de la tine o apreciere de zile mari:”ai acea abilitate magica de a ma face sa ma simt in largul meu orice as spune, orice as scrie, nu ma faci sa ma simt lipsita de importanta ci, dimpotriva, valorizata in preajma ta.” Dacă am reușit o asemenea performanță de suflet, aș spune, înseamnă că merită tot ce am făcut, fac și voi face pe lumea asta.
      Povestea va continua, e imposibil să dispară, trebuie să ne facem timp odată pe lună și să ne scriem gândurile din condei parfumat!

  3. avatar gabi says:

    Draga Mirela, am venit si eu cu o poveste!
    Povestea ta e arta, ma mir cum de tii minte, cum de cunosti atatea parfumuri si povestile lor.Imi gasesc cu greu cuvintele, tocmai de aceea nu prea mai postez, comentez.
    Zapuseala acestei veri ma secatuieste de puteri, nici macar ploaia nu aduce racoare…
    O duminica racoroasa si parfumata!

    • avatar Mirela says:

      Vin să citesc cu mare drag povestea ta.
      E greu de suportat căldura asta năucitoare, încearcă să ieși după lăsarea nopții, e reconfortant.
      Am fost prea mare iubitoare pe parfum pentru a nu încerca tot ce mi-a ieșit în cale. Au mai fost multe, acestea sunt cele pe care le-am ținut minte cu mai mare drag, de aceea le-am adus aici, în povestea noastră parfumată. E ca și cu arta, nu-mi poate plăcea un singur pictor! :)
      Gabi, îți doresc o vară minunată în continuare! :)

  4. avatar Cătălin says:

    Un articol incantator, plin de povestiri parfumate. Ai ales o modalitate minunata de a depana amintiri folosindu-te de simtul olfactiv si de parfumurile vietii tale. :)
    Nefiind femeie, nu pot decat sa-mi imaginez starile atat de delicate prin care o fata trece prin toate etapele vietii avand parfumul aproape… Eu am asociat anumite trairi si emotii acelor amintiri care ma compun, dar citindu-ti povestirile imi pot da seama cat de frumoasa este trecerea prin viata atunci cand fiecarei amintiri dragi ii asociezi un parfum placut.
    Ma bucur sa constat ca esti neschimbata si-ti multumesc pentru gazduire. :)

    • avatar Mirela says:

      Mulțumesc frumos, Cătălin! Cu mare drag ofer această parfumat-literară găzduire, sperând că timpul ne va fi aliat și ne vom putea întâlni în fiecare lună, sau cel puțin la două luni odată. Fiecare întâlnire va fi anunțată, ca de obicei.
      Nu sunt chiar neschimbată, dintr-o mare iubitoare de vară, devin treptat o mare fană a toamnei! Nu voi trăda luna aprilie, cât timp va rămâne răcoroasă, atât cât să permită portul unei eșarfe parfumate. ;)

  5. avatar Vienela says:

    Ah, cate parfumuri cunosti, cate ti-au bucurat existenta! Cu fiecare zi ce trece inteleg mai bine importanta parfumurilor in viata oricarei femei, caci fara ele feminitatea noastra se estompeaza, increderea coboara sub nivelul optim… Din pacate, eu nu prea imi permit…
    Nu pot sa nu remarc faptul ca amandoua ne-am bucurat de parfumul copiilor si, in acelasi timp, aceea ni s-a parut perioada cea mai grea, cea in care altele ne erau prioritatile, in nici un caz nu parfumurile.
    Chiar acum cateva zile am vrut sa te intreb cum ti se pare Dune, de la Dior, caci m-a atras in primul rand numele… :)
    Mirela, iti doresc sa ai o saptamana minunata si sa te bucuri mereu de cele mai fine parfumuri!

    • avatar Mirela says:

      Dragă Vienela, da, le cunosc, dar ca să ajungă să-mi bucure existența am făcut, la rându-mi, niște sacrificii. Cărțile, discurile și parfumurile m-au bucurat atât de tare, încât adesea nu mi-am cumpărat o haină nouă, dar am învățat să cos, mi-am croit și cusut singură hainele, iar banii economisiți i-am dat pe dragi parfumuri. Sau banii de gustări, serios, nu mâncam, știu că nu era sănătos, dar îmi venea bine să fiu silfidă, preferând să-mi cumpăr cosmeticale! Și mi-am făcut reclamă: degeaba spun unii că nu se dăruiește parfum! Dimpotrivă, atunci când știi cel puțin un parfum plăcut unei persoane, i-l poți dărui cu drag, se va bucura! Așa am primit și eu o mulțime, aproape toți prietenii știau că e darul pe care-l prețuiesc.
      Îți doresc o săptămână frumoasă și o vară în care să primești cel puțin un parfum care să te bucure! :)

  6. avatar pandhoraa says:

    ooohhh…cat de minuant parfum a fost Lied, cat de elegant, persistent, care se mula pe cea care il purta…
    ar fi egalat multe parfumuri de marca…unde este el oare acum?
    si eu mergeam la magazinul Eva unde, pentru mine cel putin, era un paradis al parfumurilor…
    multumesc de aduceri aminte :)
    mereu am spus ca amintirile au parfum!!

    • avatar Mirela says:

      Ai mare dreptate, unde este? Unde sunt Finesse, Chicane, Charlie acela, etc etc ?
      Cred că am fost la magazinul Eva, de câte ori veneam de la mare descindeam la București, unde luam magazinele și cofetăriile la rând, era o mare bucurie!
      Amintirile fără parfum nici nu există, așa este!
      Eu îți mulțumesc, o vară minunată îți doresc! :)

  7. avatar Diana says:

    Bine te-am regasit cu Povesti! :)
    Primul gand: ce memorie de… elefant ai! E clar ca-ti plac, e clar ca le cunosti si le iubesti! Minunata incursiunea parfumata prin viata ta! Ce pot sa scriu?! Iti doresc ca viata sa iti fie frumos parfumata pana la adanci batraneti!
    Pana la aceste povesti parfumate nu m-am straduit sa aflu prea multe despre parfumuri, ci le-am… trait asa cum traiesc mai totul: imi place / nu-mi place. Am invatat acum sa le si “citesc”, parfumurile, sa le dau viata… dar aceasta nu mi-e de ajutor in a-mi aminti denumirile tuturor parfumurilor care m-au imbracat de-a lungul timpului.
    Imbratisari cu drag!

    • avatar Mirela says:

      Bine ai revenit la mine, Diana dragă! Da, cu memoria stau prea bine, să vreau și nu uit nimic! :)))))
      Ceea ce iubești, vrei să cunoști, să ai, să folosești, așa este cu tot ce-ți place, cu tot ce iubești! :)
      Și eu m-am documentat mult de când scriem poveștile parfumate, am aflat multe și cunosc sute de parfumuri care mi-au îmbogățit efectiv viața, simțirea, arta, tot ce este în jurul meu.
      Îmbrățișări și urări de bine, suflet frumos! :)

  8. avatar elly weiss says:

    Ce periplu minunat printre atatea parfumate amintiri, draga Mirela! E de admirat memoria olfactiva care nu te-a tradat, cred, niciodata si care te-a ajutat sa aduni, sa colectionezi acolo, in suflet si minte, atatea corespondente intre intmplarile si etapele vietii si parfumuri.
    Stii ca acum, citind aceste randuri superbe, s-a produs un mic declic? Egreta, acel parfum din vremuri imemoriale, din vremea “cealalta”, a poposit si in casa noastra. Fusese un mic dar primit de mama. Era, intr-adevar, foarte placut, imi amintesc perfect acest lucru desi eram doar o fetita. Desi nu vedeam nicio preocupare la mama (legata de parfumuri), probabil ca eu, tocmai de aceea, am fost de cand ma stiu interesata de ele. :)
    Din nou spun ca ai scris o povestire minunata, prin intermediul careia, realizez ca noi doua avem de multe ori gusturi, ganduri asemanatoare. :)
    Te imbratisez!

    • avatar Mirela says:

      Elly dragă, pe mine mama și ale sale parfumuri m-au făcut să îndrăgesc parfumul nobil, cel creat cu artă. Pentru că mama a fost o femeie de succes, un medic celebru în branșa sa și o femeie adevărată. Este și acum atrasă de parfum. Și nu voi uita cum îmi adânceam obrajii în gulerul său de blană argintiu, aspirând, la propriu, parfumul deosebit, bun, aristocratic, ce mă umplea de emoție. Egreta era foarte bun, făcut după franțuzescul Anais Anais, se cam știa care cu care seamănă.
      Mă bucur mult că și aici avem preocupări comune, am o stimă deosebită față de tine, ca prietenă și ca om.
      Te îmbrățișez cu drag! :)

  9. avatar Zina says:

    Un potpourri al parfumurilor cum numai tu puteai să creezi. E o delectare să citești romanticele descrieri, cu harul de a te face să simți cu adevărat, fiecare parfum. Ești o veritabilă artistă, nu doar a penelului, ci și a penei de scris. Mă înclin !

    Să ai zile frumoase, Mirela !

    • avatar Mirela says:

      Vai, Zina, m-ai copleșit! Mi s-a mai spus, chiar când am lansat cartea cu zânele, că am un talent deosebit la scris, unii afirmând că versurile pot ”vinde” cartea la fel de bine ca și desenele. Iar asta nu poate decât să mă bucure, fiind dovada prețuirii publicului. Mulțumesc frumos, dragă prietenă.
      La fel de frumoase zile îți doresc! :)

  10. avatar Alex says:

    Amintiri parfumate, amintiri cu parfum, parfumuri cu amintiri…
    Foarte frumos. Mi-a plăcut mult şi m-ai făcut să îmi amintesc multe întâmplări… parfumate.
    Numai bine, Mirela! :-)

  11. … și totuși
    să fi uitat, oare, parfumul care, cred eu, ți se potrivește cel mai bine – acela al Galeriilor de Artă?

    (în ziua în care ai adus pe blog esențele tale preferate eram în Cluj, dar nu am reușit să-ți dau de știre, din motive ingrate —- ca mine, dealtfel)

    • avatar Mirela says:

      Draga mea, nicidecum…dar aici, Dana a propus chiar paovestea parfumurilor create și adăpostite în prețioasele lor flacoane. Și e vorba de parfumul acela, nu de alte, de altfel minunate….parfumuri. Cu drag!

  12. avatar -X- says:

    Bun regasit tie si parfumurilor tale rafinate !

  13. avatar Silving says:

    Mirela,esti precum mama.Si ea,de cand o stiu,are colectia ei de parfumuri bune.Iar fetele mele deja ii zic ca are “parfum de bunica”,sau daca primim vreun pachet de la ea in care e imprimat parfumul ei,asa spun :D.
    Acu inteleg si eu ca tie parfumurile chiar iti plac,adica ai o lunga si bogata istorie cu ele,inclusiv sa le mai si studiezi.Parfumare placuta in continuare si weekend placut! :) (asta daca citesti pe aici azi,maine,ca vad ca postul asta e de asta vara,as putea spune :D.Si eu trag de blogul meu sa-l mai resuscitez din cand in cand :)) )

    • avatar Mirela says:

      Ce-ar fi o femeie fără o colecție de parfumuri?! Săracă, vai ei! Eu am fost iubită exact de cei pe care i-am dorit, na c-o spun, iar asta cred că se datorează ȘI parfumurilor!

  14. avatar Silving says:

    Am uitat sa-ti zic ce-mi plac ilustratiile tale cu zâne! Sunt asa de dragalase,ca-ti vine sa le mananci si pe ele cu tot cu cirese si mere.Cum le-ai facut de au iesit asa pastelate?is pictate de mâna,is facute pe computer,cum?

  15. […] Canna galbenă, consommé și O.Paler…, Forma paharului determină viteza cu care ne bem berea, Parfumurile din viata mea, Zece cărţi, Mai putin obisnuit. […]

Leave a Reply