O viață cu parfum

Amintirea unui parfum, ocrotit de prețiosu-i flacon – pentru că iubim un parfum atunci când ne place și ambalajalul, nu doar magica licoare înmiresmată – este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva aparte, niciodată altfel, devenind treptat semnătura ta olfactivă, trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.

En Passant… ou en Avril, un Soir

De ce aprilie?! Poate pentru că suntem în luna în aprilie, chiar dacă nu prea se simte. Și pentru că în aprilie, într-o seară, m-am întâlnit cu primul liliac înflorit. Nu, nu a înflorit dimineața, nici noaptea, ci atunci, seara. La ora magică, atunci când nu știi dacă noaptea parfumată de primăvară tânără se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja caldă și tărăgănează…până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un băiat mă invitase la plimbare, m-am ”lovit” de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!

En Avril, Un Soir. Poveste parfumată

Poate pentru că în aprilie, într-o seară, m-am întâlnit cu primul liliac înflorit. Nu, nu a înflorit dimineața, nici noaptea, ci atunci, seara. Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i vară și tărăgănează…tărăgănează…până soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus