Bine vă regăsesc, dragi condeieri și prieteni! Reîntâlnirea cu voi e întotdeauna prețioasă și așteptată cu drag. Timpul fiecăruia e drămuit, așa că haideți să ne bucurăm de revedere și să citim toate poveștile, pe rând. Când timpul ne permite, să lăsăm și câte un comentariu. Vă mulțumesc și vă doresc Sărbători fericite! Patru povești […]
Parfum frumos de fericire
Bine vă regăsesc, dragi condeieri parfumați! Vă invit la o nouă poveste parfumată, pentru care o singură rugăminte am: să scrieți și despre parfumul creat de artistul parfumier, iar dacă nu folosiți voi înșivă unul, sigur cineva din preajmă folosește și veți scrie despre acel parfum. Vă aștept peste două săptămâni, luni, 27 august, cu mare drag și o temă frumoasă: […]
O viață cu parfum
Amintirea unui parfum, ocrotit de prețiosu-i flacon – pentru că iubim un parfum atunci când ne place și ambalajalul, nu doar magica licoare înmiresmată – este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva aparte, niciodată altfel, devenind treptat semnătura ta olfactivă, trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.
Turnul Alb (venețian) din Salonic
Salonicul trebuie străbătut la pas, agale, fiind o adevărată fericire că toate siturile arheologice și monumentele importante, precum și cele mai frumoase clădiri din oraș, sunt situate aproape de centru. Am avut noroc, deoarece hotelul nostru era în centru, la vreo 10 minute de promenada care desparte Thessaloniki de mare, de frumosul albastru al Golfului Thermaikos, golf la Marea Egee. Am sosit dimineața, când faleza era încă goală, fără abundența de turiști care nu te mai lasă să vezi nimic…După ce ne-am cazat am și pornit în aventura ”thessalonică”, așa cum am numit-o noi, deoarece de data aceasta am venit pregătiți să-i savurăm orașului și înfățișarea, dar și gustul, adică acea ars culinaria prezentă în zecile sau sutele de restaurante și taverne. Plimbarea pe faleză, promenada, cum i se spune, este o bucurie în sine, căldura fiind suportabilă cu ajutorul brizei, a pălăriilor de soare și a fresh-ului de citrice cu multă gheață, prezent la tot pasul, în elegante localuri aflate pe terasele hotelurilor pe lângă care treceam cu nonșalanță. Un vis de vară și de vacanță, o bucurie a mișcării, a culorilor alb-albastru-auriu-azuriu, al miresmelor.
Parfum de gospodină
Mama folosea parfum de gospodină încă din frageda și superba mea copilărie, când, imediat ce-și îndepărta la duș mirosul de cabinet stomatologic din haine și păr și o trimitea pe fata în casă cu noi, copiii, la joacă, începea să dreagă pățaniile Lenuței, care era absolut în afară de subiectul numit ”bucătărie”. Lenuța venea de la țară, alungată de sărăcia dintr-o familie cu 9 copii și doar două brațe apte de muncă, iar acolo altceva decât ” ceapă, pită și fasole” nu a prea mâncat. Era harnică, își dădea silința, dar nu se pricepea deloc la gătit. Așa că mama lua hățurile gospodăriei cu dârzenia mâinilor ei fine, dar puternice, pregătind cele mai aromate și gustoase preparate în timp record și cu o îndemânare pe care vreau să cred că i-am moștenit-o. Frumoasă și neobosită, era apreciată atât pentru calitățile sale de medic, cât și pentru cele mai bune sărmăluțe cu varză dulce și carne de mânzat în amestec cu porc, chifteluțe mici cu cimbru și mărar, cele mai bune ișlere cu nucă și inimitabila părjitură Felii londoneze, bunătăți pe care le face și azi.
Ponte di Tiberio
Ponte di Tiberio sau Podul lui Tiberius, din Rimini, e construit peste râul Marecchia și e acolo din Roma antică. A fost terminat sub domnia lui Tiberius ( 21 d.Hr.). Astăzi el este prezent în stema orașului.
La marginea trotuarului există unele lespezi de piatră cu inscripții latine. Cutremure, inundații, războaie, etc, nimic nu l-a dărâmat, azi fiind în perfectă stare de funcționare, doar camioanele având interdicție de a circula pe el. Nemții au încercat să-l distrugă în al doilea război mondial, deoarece îi încurca în timpul retragerii, dar…n-au reușit! Podul din piatră de Istria nu, NU s-a dărâmat! Așa că azi vară ne-am plimbat și noi pe acolo și am făcut fotografii.
Pe autostradă
La drum pe autostrăzile europene… către vacanţă! Fotografii de Mirela şi Enya Pete. 😉
Riviera veneţiană: Adriatica la Bibione
Marea Adriatică este un golf al Mării Mediterane, separat de către peninsula Apenină. Coasta Adriaticii este o locaţie ideală pentru vacanţe. Vegetaţia luxuriantă, chiparoşii subţiri, dafinii aromati, oleandrii infloriti, lamâii, portocalii, măslinii şi frumoasele păduri de pini. Coasta italiană a Adriaticii, pe care se află şi Bibione, aproape de Veneţia, e dăruită cu o plajă de 12 km, din care 8 sunt amenajaţi, restul fiind plajă „sălbatică”, aşa, ca o frumoasă rezervaţie naturală străjuită de marea albastră şi curată, precum şi de o verde şi proaspătă pădure de pini, cu alei minunate şi răcoroase. Scoici dantelate poţi culege pe ţărm, aurul nisipului e perfect asortat cu albastrul turcoaz sau ultramarin al apei şi cerul e senin, rămânând albatstru intens şi când se înnorează
Noi
Georgiana, prin postarea ei nostalgică, dar și plină de umor, intitulată sugestiv ”Fosta-i lele”, dar fals, pentru că ea arată foarte bine și acum (sâc!), dar și prietena noastră, Silavaracald (Melami), căreia îi mulțumesc pentru promovarea făcută cărților ilustrate de noi, așa cum îi mulțumesc și Georgianei pentru gesturile de pritenie pe care nu oricine le face, au insistat să postez aceste poze.