Parfumul și seducția sunt inevitabil legate intre ele: parfumul a fost creat pentru a incita și pentru a crea emoție. Pentru a seduce. Atracție irezistibilă, captivare, încântare, tentație, ademenire, amăgire, cucerire, delectare, desfătare, fascinare și fascinație, fermecare, magie, încântare, subjugare, vrăjire. Atâtea definiții, aparent prozaice, și tot atâtea anume de parfumuri create cu artă, menite să aducă fericire.

Talentul său este considerat o comoară a întregii lumi, iar Maya un ”bun universal”, care prin geniul, creativitatea, forța și munca sa, prin longevitatea de excepție și dragostea pentru mișcarea de înaltă clasă, estetica trupului, fidelitate și sacrificiu, uneori, a oferit publicului cel mai de calitate spectacol de balet al secolului XX. Și a mai oferit multă fericire. După unul din spectacole, sub povara unor buchete imense de trandafiri, a reușit să ajungă lângă un microfon și a întrebat sala:”Sunteți fericiți?” Aplauzele au continuat zeci de minute, fericirea fiind imposibil de exprimat în cuvinte. Aplauze, Maya Plisetkaya!

La mulți ani, Poveste Parfumată! Ai 6 ani, îți urez mulți înainte și toți frumoși! La mulți ani, membri ai Clubului Condeielor Parfumate, celor care suntem încă în club, dar și celor dragi nouă! Vă mulțumim, stimați cititori și comentatori! La mulți ani!

Dragi condeieri parfumați, Povestea parfumată se relansează la mine pe blog începând cu 24 februarie, când împlinim 6 ani de la prima Poveste parfumată între bloggeri. Vă invit cu drag să-mi lăsați un răspuns legat de participarea voastră la poveste. Cel puțin 10 membri mi-au răspuns pozitiv pe facebook, așa că-mi puteți lăsa și acolo răspunsul. Pot participa și membri noi, doar să fiu anunțată. Tema va fi: Parfumul literelor, pentru că noi îmbinăm scrisul cu parfumul. O săptămână de vis tuturor membrilor Clubului, celor dragi acestora și cititorilor noștri!

“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”. Curtea plină de romaniță era generos umbrită de câțiva meri de vară. Asta i-a făcut pe cei doi oaspeți să-și mai revină, chiar dacă erau încă toropiți de arșița începutului de vară. […]

M-am gândit adesea cum ar fi o lume fără miros și m-am cutremurat. Nu! N-ar fi posibilă, ar fi stearpă, fadă, fără bucurie și chiar fără gust. Grădina zăcea leneșă încă, adierile slabe ale zilei de început de vară nereușind s-o dezmorțească. Purtându-i, sol neprețuit, în adiere, mireasma... Frumoasa temă a poveștii de azi a fost propusă de Vienela. Următoarea poveste va fi undeva înainte de Crăciun și aș dori ca tema să fie aleasă de cine dorește, chiar aici, la comentarii.

Iată-ne din nou împreună la o nouă poveste, parfumată azi cu multă toamnă, pe care apropierea lui octombrie ne-o aduce aproape, cu miresmele ei venite de undeva din amintire sau din închipuire. From Sarah with love sau toamna într-o gară (poveste parfumată)

Toamna are obiceiul să vină dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui. Împrăștie miresme umede, brumate, afumate, care pătrund prin fereastra lăsată deschisă de seara, în speranța că vara va uita să plece. Și iată că mie a început să-mi placă mult toamna, cu al său arămiu și muzical parfum. Primăvara vine pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă, dusă departe, alungată de superba tânără vioaie și fermecătoare, care apare parfumând zarea cu reavănă mireasmă de liliac...Oh oui, en avril, un soir... Dar toamna nu, ea vine dimineața, ca să o descoperi neașteptat, adulmecându-i parfumul copt și ambrat. Frunze arămii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii goi, care încep să murmure foșnind. Crengile lor capătă o expresivitate stranie și frumoasă. Am ajuns să recunosc prea bine semnele de toamnă...Și să-mi placă mult.

Amintirea unui parfum, ocrotit de prețiosu-i flacon – pentru că iubim un parfum atunci când ne place și ambalajalul, nu doar magica licoare înmiresmată – este emoția profundă care însoțește fiecare trăire sau întâmplare plăcută – și aici iar fac o paranteză: parfumul pe care-l iubești și prețuiești în amintire e asociat clipelor frumoase, dragi, pline de delicatețe. Parfumul ia parte la momentul sau infinitul care a însemnat ceva aparte, niciodată altfel, devenind treptat semnătura ta olfactivă, trecerea ta printr-o încăpere sau prin viața cuiva, o parte importantă din tine. Cintesență a emoțiilor, loc de taină al amintirilor, parfumul e hrana celui mai misterios simț, făcând tacit legătura dintre sacru și profan. Pentru că simțul olfactiv este un simț al amintirilor delicate.

După cum am anunțat, povestea noastră parfumată își reia cursul și se poate publica timp de o săptămână, tabelul fiind deschis pentru înscrieri. Tema de azi a fost aleasă de mine. Urmează, în 2 februarie, tema propusă de Vero, Parfumul Făurarului. Pentru povestea din 16 februarie, va alege Vavaly o temă care va fi anunțată din timp. Cu urechea lipită de balustrada dantelatului balcon, asculta vrăjită tăcerea imensei mări de iarbă, a copacilor întunecați, a tufelor cu flori. Nicio voce, niciun glas, niciun sunet. Doar trandafirii. Se cățărau, neobosiți, ca pe niște fire invizibile, ajungând, după multe eforturi, să îmbrățișeze grilajul baroc al balconului.