Măr parfumat, rostogolit prin anotimpuri – poveste parfumată-



Bunătate

Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemeni unui măr,
Pe care să-l împarţi pe jumătate.

(Maurice Careme-Antologie de poezie belgiană)

 Bine vă regăsesc, dragi prieteni condeieri! Iată-ne din nou împreună, în acest Club al Poveștilor Parfumate, care reunește oameni deosebiți, cu condeie pline de talent și imaginație. Joaca noastră – care e una cât se poate de  serioasă și frumoasă –  este o magică poveste,  desfășurată asemeni unui fir nevăzut, parfumat, adunându-ne, țesând între noi, participanții și cititorii, o ”eșarfă” literară care ne oferă clipe de sensibilitate, frumos și chiar informații utile, fiind o țesătură  alcătuită cu sârg și talent. Aș spune durabilă, bună de pus pe umeri în momentele de singurătate, sau dimpotrivă, pentru  clipele de împărtășit cu cei dragi, de fericire și entuziasm.  Pentru cei care ne fac onoarea de-a intra în Clubul nostru pentru întâia oară, reamintesc că Povestea noastră  a început în 27 februarie 2011, a continuat, cu pauze mai scurte sau mai lungi, s-a mai suspendat în perioada vacanțelor de vară, dar a revenit mereu în forță. Atât pentru noi, cât și pentru cei care ne citesc, povestea parfumată este atracție, magie și mireasmă! Aș spune că e o poveste-fără-sfârșit, care cuprinde sute de alte povești parfumate, din ce în ce mai bine și mai original scrise.
Tema de azi e aleasă de Pandhora (Elina pe facebook), Parfumul de mere fiind una din temele care va anima, cred, condeiele voastre talentate. Să ne citim cu drag!

Ilustrație de Mirela Pete

…………………………………

Merele! Poate singurele poame pe care nu le-am trădat niciodată. Le iubesc de când eram mică, îmi plac și azi. Sunt singurele fructe din care și Enya mea mușcă energic, obicei pe care l-a dobândit în grădiniță. Nici acum nu alege altceva înaintea merelor, condiția fiind să fie mere de toamnă, Golden sau Jonathan. Tocmai mușcă cu dinții ei albi și sănătoși dintr-un Golden parfumat și dulce, în atelierul ei de pictură. Alteori, sorbim cu nesaț sucul natural stors din merele proaspete, uneori combinat cu suc de morcovi, bine storși la aparat. O contribuție am avut și eu la formarea gustului ei pentru ce e valoros și sănătos: am învățat-o să miroase merele pe creanga lor, acolo, în livadă! O ridicam amândoi, Xaba și cu mine, la nivelul merelor încă verzi  și o întrebam: ”ce parfum au”? ”De limonadă”! avea ea obiceiul să răspundă, și chiar așa era. Merele verzi, de vară, aduc cu o limonadă sănătoasă, proaspătă și răcoroasă. Apoi a fost de-a dreptul dependentă de aroma caldă și ospitalieră a merelor glazurate în caramel. Mărul copt învelit în caramel devenise leit-motivul serilor de toamnă târzie și iarnă, al ieșirilor în urbe, când ne bucuram găsind o tarabă cu mere calde, glazurate cu caramel. Abia așteptăm să se deschidă piețele de Crăciun, unde sclipesc, lângă brazii îmbodobiți și patinoarul luminat, merele unic parfumate și dulci! Plăcintă și tartă cu mere, prăjitură și tort de mere, ceai de mere, măceșe și scorțișoară de la Demers TeaHouse sau salată de mere cu suc de lămâie și miere: iată câteva din deliciile simple datorate merelor,
cu care ne delectăm privind un film bun sau așa, pur și simplu, pentru savoarea în sine. Uneori, când mușc dintr-un măr zemos și bun, simt toată aroma și parfumul livezilor înflorite primăvara, apoi pline de rod, unele vara, altele toamna. Că-mi plac și merele acruțe de vară, dar și soiul Delicios, cele vișinii, țanțoșe și țuguiate. Gusturi simple și sănătoase, care mă bucură mult.

Primii ani de școală…Îl văd pe tata, dirijând un hamal încotro să ducă lăzile cu mere. Câteva lăzi cu mere Golden, câteva cu mere Jonathan și una-două cu parmen aurii. Îi plăceau lui, deși erau mai sensibile. Am auzit că soiul e pe cale de dispariție, din păcate. La serialele de la tv, ca Poldark, Mannix ori la Telecinemateca, merele se lăsau devorate, mândre de savoarea lor. Combinam gusturile galbenelor cu al celor roșii, dulcele ca mierea cu acrișorul aromat, era un deliciu!

-De ce-i spune ”mărul lui Adam”?

Părinții se priveau încurcați, dar pe umerii tatălui meu cădea greutatea răspunsului, dat unor copii de grădiniță.
-Eva i-a întins un măr lui Adam, gestul Evei devenind, astfel, simbolic. Se pare că Adam a fost cam pofticios și mâncând prea repede, s-a ales cu o bucățică tocmai în gât. De aceea îi spune așa.

-Hahahaha, ne amuzam noi de pățania biblicului pofticios.

Anii trec mult prea repede, nu-i așa? Fugeam, pluteam, atât de ușoară eram, că abia atingeam cu balerinii, cam prea timpuriu scoși din debara, iarba mătăsoasă a primăverii. Florile merilor de Armindeni, prima zi de Mai, îmi purtau noroc și le sărutam ca pe merele ce vor deveni peste un anotimp.

În casa bunicii mele din partea tatălui mirosea a prune, mere, magiun, pâine caldă, lapte proaspăt și busuioc. În casa bunicii din Cluj, mama mamei mele, aroma de mere coapte, cozonac și dulceață de vișine era nelipsită. În casa Tudorei, mirosea a coji de mere uscate pe ață groasă, pentru ceai.
La familia aceea tare dragă nouă, care uneori ne invita sau ne lăsa cheia pentru a ne delecta cu frumoasa lor vilă de vacanță – vă amintiți că într-o poveste am mai scris eu despre locul acela care mi-a umplut câțiva ani din copilărie și adolescență – ne-am dus în primăvară, așa a fost să fie atunci și voiam să sărbătorim Paștile alături de cei mai buni oameni din lume, care ne invitaseră. Eram încă mică, m-am ridicat pe vârfuri să pot privi de la fereastra situată la etaj. Pâlcul de copaci se termina undeva lângă un gard frumos, din zidărie tencuită și văruită, ca la castele. Am zărit o siluetă fină urcând pe cărarea bătătorită, tivită cu iarbă tânără, verde deschis, de primăvară, într-o rochie albă cu buline mici-mici. Aerul însuși mirosea a toporași înfloriți cu miile iar silueta în alb cu picățele mușca cu poftă dintr-un măr uriaș și vișiniu, în timp ce-și alcătuia un buchețel parfumat din flori ce-au răsărit în aprilie, într-o seară.
M-a impresionat profund scena aceea: femeia frumoasă, rochia vaporoasă, bine croită, evidențiind talia fină, mireasma violetelor și mărul apetisant, din care mușca în timp ce căuta flori parfumate. Ușa de la intrarea din spatele casei se afla chiar sub fereastra mea, așa că i-am urmărit și intrarea în casă, la fel de subțire, vaporoasă, primăvăratică. Aproape terminase mărul, iar aerul părea tot mai parfumat cu primăvară și sărbătoare. Mi-am dorit ca, atunci când voi crește, să arăt ca ea.


Toamna are obiceiul să vină dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui. Împrăștie miresme umede, brumate, afumate, care pătrund prin fereastra lăsată întredeschisă. Și iată că mie a început să-mi placă mult toamna, cu al său arămiu și muzical parfum, copt și ambrat.
Frunze arămii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii goi, care încep să murmure foșnind. Crengile lor capătă o expresivitate stranie și frumoasă.
Am ajuns să recunosc  prea bine semnele de toamnă…Și să-mi placă tot mai mult.
Miros de frunze arse pe rugul cu parfumuri de tămâie învăluie corul surd al nudității pădurilor, cu copacii lor orfani de frunze, dar plini de ample miresme. Noaptea toamnei lasă în urmă-i tânguiri de viori… les sanglots longs, des violons, de l’automne… Și bolboroseli de ceaiuri firebinți, aromând nările cu dulcele parfum de miere chihlimbarie.
Se întețește muzica ploii în ferestrele cenușii, dansul furios al vântului chiuie pe stradă…Et je m’en vais…au vent mauvais…je me souviens…des jours anciens.
Pașii grăbesc către acasă cu brațe și fețe dragi, aproape. Cu pâine caldă și cu mere coapte, aroma lor înțesând zarea.
”Afară” devine tăcut, ”acasă” e tot mai gureș, e cald, e vorbăreț, cu masa plină de poame, cornuri calde, mere glazurate.
Ceaiul bolborosește descântece din tei și taine din Indii, iar tartinele aprind culori sănătoase în obrajii încălziți.

………………..

Donna Karan se pare că, odată cu flacoanele care amintesc clar forma merelor, având acel plus de farmec dat de stilizare, i-a spus lui Maurice Roucel, genial creator de parfumuri: ”vreau un măr parfumat, dar să rămână proaspăt și bun toată ziua”! Și l-a avut. DKNY Be Delicious și DKNY Golden Delicious, flankerul care pare la fel de bun, sunt doldora de arome de măr: primul de măr verde, al doilea de măr roșu. Rămâne să alegeți care vă e pe plac. 🙂

DKNY Be Delicious
Merele Ninei Ricci!

 Nina Ricci și al său  L’Elixir par făcute anume pentru povestea noastră de azi. L’Elixir este un parfum frumos, lejer, adăpostit într-un flacon ca un măr rubiniu și transparent. E un parfum de zi, care te poartă într-o livadă,  într-o dimineață de iunie cu soare strălucitor și aer curat, dătător de viață. De dorit pentru cei care nu suportă mirosurile tari și persistente. Debutează fresh, cu măr și  iasomie diluate în apă rece, peste care se mai adaugă fructe roșii: frăguțe, zmeură, cireșe, iar baza este din lămâie Amalfi și mosc, în amestec aproape uniform. E un parfum bun, l-am avut și mi-a plăcut mult. Repet, nu e tare, e chiar subtil , dar cu atât mai bine de folosit ziua, la cursuri, la birou, când luăm masa.

Nu-l știu, dar seamănă cu Pupo! 😉 🙂

………………………
Pentru înscrierea în tabel, vă rog eu frumos să vă treceți doar cu https://
Simplu, nu-l scrieți de două ori, ștergeți ce e în plus. Vă mulțumesc frumos!

[inlinkz id = 73]

Articole create 906

30 de comentarii la „Măr parfumat, rostogolit prin anotimpuri – poveste parfumată-

  1. O adevarata oda dedicata merelor! 🙂 Si amintiri frumoase.
    *
    Am privit in calendar cum se apropie ziua povestii, am tot invartit idei in minte si tot numai titlul il am in acest moment. 🙂 Ceva se va contura, sunt sigura. 🙂
    Dada, acel parfum seamana cu Pupo! <3
    Weekend frumos iti doresc, Mirela draga! 🙂

    1. Vai, Diana, mă faci să roșesc! Dar pot dedica o odă merelor, aici ai dreptate, sunt atât de reginele fructelor, chiar dacă atâtea cireșe îmi stau pe post de cercei, în iunie și atâtea căpșuni se rostogolesc în vase reci de cristal, că mie așa îmi place să așez căpșunile!!! 😛
      Se va contura, e păcat să nu fie așa, mereu scrii ceva frumos, original și interesant!
      Aștept cu drag povești frumoase!
      Weekend cu inspirație, Diana dragă! 🙂

    2. Am reusit sa vin cu o poveste. 🙂
      *
      Mirela, am reusit sa inscriu link-ul dar fara „s” din https – cu „s” primesc mesaj ca site-ul nu poate fi gasit. Am scris despre in caz ca se intampla si altora.
      *
      Multumesc. Duminica frumoasa in continuare iti doresc! Pupici cu drag! <3

  2. Mirela, ce poveste, ce poveste! Ce amintiri cu parfum de mere! Parmenele aurii erau si preferatele bunicii mele, le iubea de-a dreptul 🙂
    Da, marul este un fruct si un fruct al pasiunii, in opinia mea si se pare ca si in a ta, pentru ca ai atins cu delioasa atentie acest aspect al merelor rosii, suculente si ispititoare.
    Multumesc ca ai scris cu drag si te-ai lasat inspirata de propunerea mea, am simtit parfumul drag al merelor, am admirat parfumurile descrise de tine, imi plac cele ale Ninei Ricci dar sincer, ma atrage mai mult forma decat continutul 🙂
    Si nu pot sa nu remarc ilustratia delicioasa pe care ne-ai oferit-o, chiar acum as lua un mar din pom! 🙂
    Te imbratisez, parfum de mere sa-ti fie ziua!

    1. Așa cum am promis, îți răspund cu tot dragul!
      Mă bucur că ți-am amintit de parmenele aurii, merele bunicii tale!
      Un fruct al pasiunii, al științei, al logourilor de succes, al parfumurilor adolescentine, al celor mai bune plăcinte…Mărul este fructul fructelor și ai fost foarte inspirată să propui această temă!
      Te îmbrățișez cu tot dragul! 🙂

  3. Bună, Mirela! Ca de fiecare dată găsesc aici un preaplin de emoții! Amintiri minunate care au creat omul sensibil, frumos și creatorul de artă din prezent. Este o adevărată plăcere să citesc rândurile scrise de tine. Parfumul merilor m-a însoțit și pe mine pe drumul vieții, dar tu ai reușit să surprinzi fiecare etapă de creștere cu minuțiozitate, grație și talent.
    Mulțumesc cu recunoștință! Te îmbrățișez și salut cu drag condeierii!

    1. Preaplinul de emoții al mamei, femeii, artistei…Da, e un preaplin, mai ales când toamna cu merele ei vine pe furiș și ne gâdile cu aromele ei gurmade!
      Eu îți mulțumesc!Te îmbrățișez cu drag! 🙂

  4. Minunată poveste! Am citit-o și recitit-o! Onorată sunt să scriu alături de dumneavoastră!

    P.S. Nu am reușit nicicum să îmi introduc articolul în tabel. Nu știu ce fac greșit 🙁

    Un weekend minunat să aveți!

    1. Bine ai venit în Club, dragă Mona!
      Sper că vei mai participa cu câte o poveste minunat scrisă la temele noastre, cam rare acum, dar totuși încă pe ”baricade”! 😉
      Am pus eu linkul.
      Te îmbrățișez cu drag! 🙂

    1. Acum am sosit din peregrinările noastre, că așa a fost să fie, să fim invitați, dar vin la fiecare pe rând ca să vă citesc frumoasele povești!
      Mulțumesc cu drag, Diana! 🙂

  5. Vaaaai chiar seamana cu Pupo ;))). Ce draguta sticluta! 😀
    Si mi-a ramas gandul la marul galben ( Golden… yummy – preferatele mele erau Golden si bot de iepure <3).
    Foarte frumoasa povestire <3.
    Imbratisari cu drag – am incercat si eu sa tes ceva :P. cu parfum de mere!
    Pupici cu drag 😀

    1. Da, chiar seamănă, mi-ar plăcea la nebunie să găsesc parfumul! 😛
      Ei, bot de iepure sunt cele vișinii?! Trebuie să mai studiez soiurile, îmi plac aproape toate! 🙂
      Vin să te citesc, pupici! 🙂

  6. Draga mea Mirela,
    Ai scris o poveste minunata asa cum ne-ai obisnuit si nici ca ma asteptam sa gasesc ceva mai sumar! De data asta doar Nina care seaman cu Pupo nu îl cunosc! Cred ca s-au inspirit de la dragul meu Pupacios! 🙂
    Am întarziat cu povestea mea pentru ca tu stii … familia este pe primul loc! Dar atat timp cat tabelul este deschis nu-I bai!
    Sa aveti o duminica placuta dragele mele! Acum ma duc sa citesc povestea doamnei Rusu! Pupici!

    1. Draga mea Ella, nu ai întârziat, e normal ca familia să primeze și noi nu suntem pe ceas, avem tot wikendul la dispoziție!
      Mă bucur că ți-a plăcut povestea!
      Da, și eu am fost foarte mirată de Nina cu buline, trebuie să-l găsesc, cu toate că flankerele sunt în ediție limitată.
      Te pup, să ai o duminică superbă! 🙂

  7. Atât de frumos ai împletit povestea cu realul încât pe alocuri se confundă, iar asta e mare lucru. Toamna bogată e zugrăvită în culori calde şi condimentată cu arome îmbietoare de condeiul tău parfumat, aducându-ne aminte de copilărie şi căldura caselor bunicilor, de bunătăţile pregătite cu drag pentru noi, de toată bucuria simplă şi sinceră a acelor vremuri.
    Să-ţi fie toamna îmbelşugată şi înmiresmată, Mirela dragă! 🙂

    1. Mă bucur mult că-ți place povestea, Dana dragă, și chiar am îmbinat povestea cu realul, ai observat foarte bine! 😛
      Mie toamna mereu îmi apare savuroasă, plină de aromă și culoare!
      Mulțumesc de urare, așa să fie! Și ție, o toamnă bogată și parfumată! 🙂

  8. Bine ne-am regasit pe fundalul aromelor de mar ademenitoare, a zanelor zambitoare si a parfumurilor pe care desi nu le stiu, cred ca sunt minunate! 🙂
    Este atat de frumos sa depeni amintiri si sa ne faci si pe noi sa fim cumva parte din poveste.
    Multumesc draga Mirela! O toamna colorata superb si inspirat sa fie la voi! <3

    1. Da, amintirile ne arată cp avem o istorie personală și omul este pe deplin el însuși atunci când își cunoaște trecutul!
      Mulțumesc Suzana, îmbrățișări! 🙂

  9. Parfum impletit cu amintire, arome de mar suprapuse pe cele de caramel, Craciun si copilarie! Lumina, nostalgie, fericire…si-un material scris, inca o data, pretios. De recitit la gura sobei. <3

    1. Cred că la gura sobei le voi reciti și eu pe toate, că merită!
      Mulțumesc , Lăcrămioara, te îmbrățișez cu drag! 🙂

  10. Cat de frumos ai descris toamna! Cat de familiara imi e senzatia aceea de acasa, de culcus cald, de seri in familie cu un ceai cald si o dulceata alaturi! Ai impletit asa de armonios cuvintele ca am simtit aproape fizic tot ce ai scris acolo.

    Nu credeam ca voi reusi sa scriu povestea dar aseara, in mijlocul Bostonului, mi-a venit inspiratia si abia asteptam sa ajung acasa sa am ragaz macar o ora si sa scriu.

    Tot cu gândul la bunici am zburat si eu peste zgarie nori si ocean si parca am regasit in scrierea ta atmosfera aceea de care nu am avut parte in copilarie dar de care ma bucur acum, la maturitate, alaturi de copiii mei.

    1. Am văzut încântătoarele imagini din Boston pe Instagram și parcă toamna de aici mi s-a părut mai măruntă…Ei, au americanii niște parcuri care te vor cuceri odată toamna instalată, culori care-ți iau ochii!
      Totuși, gândul la copilăria cu bunici și libertate, nu piere nicicând!
      Îmbrățișări cu drag! 🙂

  11. Clubul Condeielor Parfumate!

    Ei bine, și acum, ca în multe alte dăți, ne-ai adunat la ceai, cafea și limonadă, ne-ai pus mere pe masă, ai scos din cuptor mere coapte cu nuci și zahar topit-caramel, ai asezat pe colțul mesei textele noastre, ai chemat-o și pe mama ta, i-am făcut toate cu mâna Enyei, și te-am „ascultat” ca pe o muzică bună, cum ne trimiteai prin tot felul de locuri stiute sau ghicite, familiare ori nu, cat sa ne intoarcem și sa ne parfumam delicat cu aromele preferate.

    Ai un stil aparte, cald, de pedagog și nu degeaba esti talentat ilustrator, pentru ca ai reusit sa ma faci sa vad și sa simt livezi, oameni și texturi, doar citindu-te. Ma bucur ca am reusit a scrie pentru aceasta temă și chiar dacă am făcut-o într-o notiță facebook, e doar pentru faptul ca blogul pentru mine e istorie. Una frumoasa datorita căreia va am pe voi. Recunoscatoare sunt. Imbratisez parfumat și de data asta!

    Felicitări!

    1. Îți mulțumesc, Adriana, am avut o vară atât de obositoare, încât parcă abia mă târăsc…Merele astea puse pe hârtie, alături de cele savurate zilnic, m-au mai trezit din amorțeală! 🙂
      Aromele ne fac viața mai frumoasă, gusturile bune mai bună, iar pasiunile din care mai poți și trăi cât de cât, cred că ne-o fac fericită de-a dreptul!
      Să știi că acolo, pe facebook, oamenii au citit! Iar pe pagina Clubului Poveștilor Parfumate va rămâne, de-acolo n-o ia nimeni!
      Ai probleme cu blogul sau nu mai vrei să scrii? Întreb pentru că eu am schimbat deja trei formate de blog și tot nu reușesc să-i dau de capăt, nu mai pot face mai nimic artistic aici.
      Îmbrățișez și eu parfumat, cu aromă de mere și cu drag! 🙂

  12. Nu, Mirela. Nu mai scriu pe blog. E obositor pentru mine. Sa redactez, sa pun poze, sa fie îngrijit cum imi place, sa verific mesaje. In ianuarie am luat hotărârea asta și nici macar sa așez o poveste, parfumată ori nu, nu mai vreau. A fost. Gata. Las lucruri, fără pretenții, pe fb. Imi golesc mintea, alung din griji insirand una alta. Tu ai un tel dar și o menire. Esti artist. Blogul tau are un scop. Si al meu ar avea, dar nu mai vreau. E placut asa. Bine ca am solutii. Asa scriu, relaxată. Citesc pe cine pot, imi alătur și eu gândurile prin anumite locuri, doar. Timpul nu mi-a fost prieten, anul asta. Nici sănătatea familiei mele nu a fost ok. Si am fost si sunt tulburată, astfel că am revizuit putin unele lucruri, relații, etc. L-am scos pe ,,trebuie” din viata mea, pe unde pot, desigur, și îmi e mult mai bine. Va îmbrățișez cu drag si va urez succes in toate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus