Dragii mei condeieri, tema de azi este extrem de provocatoare, o temă inteligentă, interesantă, făcând apel la lecturile noastre și la filmele bune pe care le-am vizionat. Și, după cum este firesc, la cunoștințele noastre despre parfum sau cel puțin la dorința de-a ni le consolida.

Suntem în anii '30. ” Moarte pe Nil” este considerat cel mai bun roman al Agathei Christie. Acțiunea se petrece într-o croazieră pe Nil, în Egipt. Personaje principale sunt cam toți cei aflați pe vas, doar Poirot va fi prezent nonstop, dar triunghiul făcut de moștenitoarea bogată Linnet Ridgeway, prietena sa din copilărie, Jaqueline de Bellefort și logodnicul ei, Simon, îi poate situa în centrul atenției. Este perioada Art Deco, așa că hai să ne imaginăm cum arătau personajele principale din Moarte pe Nil, dar mai ales, e parfumuri foloseau?! Pentru că aceasta este o poveste parfumată!

Un creator de parfumuri, un artist parfumier, numit și compozitor parfumier (compositeur parfumeur ), sau pur și simplu ”nas”, este cel care simte, alege, adaugă, respinge, alcătuiește, recunoaște, cunoaște și își are locul său extrem de important și poate prea discret, în spatele tam-tam-ului care se face odată cu lansarea marilor parfumuri. ”Nasul” rămâne, așadar, adevăratul artist, creatorul, cel căruia îi datorăm parfumul pe care și-a pus semnătură o celebră Casă de modă, care a realizat o măreață campanie publicitară și un flacon pe măsură, ceea ce nu-i rău deloc.

Parfumul și seducția sunt inevitabil legate intre ele: parfumul a fost creat pentru a incita și pentru a crea emoție. Pentru a seduce. Atracție irezistibilă, captivare, încântare, tentație, ademenire, amăgire, cucerire, delectare, desfătare, fascinare și fascinație, fermecare, magie, încântare, subjugare, vrăjire. Atâtea definiții, aparent prozaice, și tot atâtea anume de parfumuri create cu artă, menite să aducă fericire.

Talentul său este considerat o comoară a întregii lumi, iar Maya un ”bun universal”, care prin geniul, creativitatea, forța și munca sa, prin longevitatea de excepție și dragostea pentru mișcarea de înaltă clasă, estetica trupului, fidelitate și sacrificiu, uneori, a oferit publicului cel mai de calitate spectacol de balet al secolului XX. Și a mai oferit multă fericire. După unul din spectacole, sub povara unor buchete imense de trandafiri, a reușit să ajungă lângă un microfon și a întrebat sala:”Sunteți fericiți?” Aplauzele au continuat zeci de minute, fericirea fiind imposibil de exprimat în cuvinte. Aplauze, Maya Plisetkaya!

Dragii mei condeieri, duminică, 26 martie, ne reîntâlnim la mine, cu povestea parfumată a lunii martie. Tema e aleasă de Irina Bek și se numește Parfumul dansului. Dans și mireasmă să fie! Invitatul de onoare este Radu Florin, dacă acceptă (!), alături de condeierii consacrați: Adriana Tîrnoveanu, Alexandra Ali, Alexandra Cristea, Anca Vrinceanu, Alina Panaite, Gabriela Dragoi, Elina Elena Padhoraa, Ella, Elly Weiss, Tina, Vavaly, Lăcrămioara Maria, Diana Offenbach, Dana Alistar, Dana Lalici, Suzana, […]

La mulți ani, Poveste Parfumată! Ai 6 ani, îți urez mulți înainte și toți frumoși! La mulți ani, membri ai Clubului Condeielor Parfumate, celor care suntem încă în club, dar și celor dragi nouă! Vă mulțumim, stimați cititori și comentatori! La mulți ani!

Dragi condeieri parfumați, Povestea parfumată se relansează la mine pe blog începând cu 24 februarie, când împlinim 6 ani de la prima Poveste parfumată între bloggeri. Vă invit cu drag să-mi lăsați un răspuns legat de participarea voastră la poveste. Cel puțin 10 membri mi-au răspuns pozitiv pe facebook, așa că-mi puteți lăsa și acolo răspunsul. Pot participa și membri noi, doar să fiu anunțată. Tema va fi: Parfumul literelor, pentru că noi îmbinăm scrisul cu parfumul. O săptămână de vis tuturor membrilor Clubului, celor dragi acestora și cititorilor noștri!

De ce simt unii nevoia să scrie despre cei care NICIODATĂ nu le vor mai citi scrierile de pe bietele și multele lor bloguri (nu că le-ar fi citit cu plăcere vreodată), așa cum nu le vor citi nici alte scrieri (asta dacă ar publica ceva, cu toate că mă înoiesc c-o vor face, n-au ce!) , pe care nu-i vor mai căuta niciodată, nu le vor mai pomeni numele verbal sau în scris, nume pe care l-au șters din memoria afectivă, așa cum niciodată nu-și vor mai aminti bietele lor mutre frustrate, acrite, urâte și uscate de ură (și nu numai)?! De ce-și pierd acei inși vremea cu postări defăimătoare, împroșcând cu noroi și ”detalii în privat„, oefrite celor avizi de bârfă și bălăcăreală”, asemeni lor?! Și de ce singura lor distracție e una ieftină, tipică celor care se plâng mereu că nu au bani, că ei nu merge în vacanță, că n-au una și alta, dar nu fac nimic ca să le aibă, cu excepția cerșitului, pe care-l practică aproape ca pe un șantaj: ”de știam că nu-mi trimiți, nu ceream!” Pentru că inșii ăștia nu muncesc. Scriu banalități pe ”n” bloguri, dar nu câștigă niciun trofeu SuperBlog, ajungând să-i urască pe cei care l-au câștigat. Femei ratate, inși fără familii și/sau realizări socio-materiale, care se consideră bloggeri profesioniști, dar nu pot ține piept nici măcar unei povești în lanț, cum a fost Duzina de cuvinte sau Povestea parfumată, Happy weekend sau WW, pentru că sunt mult prea egocentrici ca să fie gazde, să participe elegant, cu comentarii și răspunsuri, la conversațiile comune, nu știu să fie bloggeri, chiar dacă asta își scriu ca...profesiune, la profil. Mi-e milă, dar și silă. Poate succesul meu, atât în viața reală, cât și în cea virtuală, îi deranjează pe unii. Ghinionul lor. Ghinionul ei.

Read More 2 like Comments Off on Despre buruieni care-și spun ”flori de câmp”

“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”. Curtea plină de romaniță era generos umbrită de câțiva meri de vară. Asta i-a făcut pe cei doi oaspeți să-și mai revină, chiar dacă erau încă toropiți de arșița începutului de vară. […]