Un aprilie parfumat

Dragi condeieri, bine vă regăsesc la întâlnirea noastră! Să ne citim cu drag și bucurie, așa cum timpul ne-a învățat!
…………………….

Plecă de lângă fereastra deschisă, prin care înșelătoarea primăvară trimitea cu nonșalanță un proaspăt parfum de liliac și o adiere ceva mai răcoroasă decât la amiază. Pisicile și-au lăsat burticile apoape de sol și au intrat aproape târâș în casă, spre a-și păstra căldura furată pe terasa din gresie cărămizie, scăldată de firavul soare de aprilie.
-Frumos loc! Vreau să spun…splendid, de vis și de basm!
-Nu-mi vine să cred că am stat în cartier…Singurul noroc a fost pădurea, parcul, zonele verzi.
Încercam, de peste 15 ani, să uit griul monoton al cartierului pe care l-am părăsit fără urmă de regret, după atâția ani. Oare devenisem una cu el?! Ceva din caracter îmi ”modelase”, sau îl modelasem eu pe el, atât cât se lăsa modelat un cartier mai uriaș decât a fost menit să fie. Pădurea ce-l străjuia era însă reală și era a noastră. La fel și parcurile. Oaze între betoanele gri, cu oameni amestecați, blocuri urâte pline de vecini înarmați cu bormașini aflate nonstop în funcțiune. Cu balcoane pline de lucruri inutile, închise etanș, cu pereți dărâmați nu-se-știe-de-ce, faianță kitsch schimbată anual, că oricum era de furat și nu conta ce-ți pui, atâta timp cât aveai ocupație și făceai hărmălaie. Acum și pădurea e doldora de căsoaie oribile, extinse prin tăierea abuzivă a copacilor, dincolo de admisibil! Și nu fac aluzie la cele care prelungesc cartierul, ci la cele ”plantate” fără gust și stil, în sălbăticie, acolo unde terenul nici nu era de vânzare, unde ar fi trebuit să fie zona verde a unui oraș aflat în ascensiune. Parcurile au făcut loc unor ”plombe” sinistre, cărora li spune tot blocuri. Betoanele comunică prin poduri alcătuite, culmea, din parcuri și încinse cu cingători croite din fâșii de păduri, care surprindeau primăvara, când apărea pe fiecare spațiu verde câte o tufă de liliac, rai de păpădii și ploaia-de-aur. Odată ieșiți din zona gri, muzicală, doar tramvaiele și troleibuzele pe-acolo se târau, pășeam pe aceste visuri verzi și înflorite, prin parcuri și păduri, așa cum erau ele atunci. Încă nu apăruseră ”faimoasele” garaje.
Dar a meritat, poate pentru aerul curat, pentru prietenii buni, iar mai târziu, pentru fericirea celei mai mari iubiri. După ce am plecat fără să privesc înapoi, fiicei mele nu i-a mai fost dor decât de verdele și frumusețea aceea de basm descoperită în Făget, unde găseam flori, frăguțe, iarbă, o specie de fag unică în Europa și păduri aproape neumblate. Acum…da, acum Făgetul nostru e înțesat cu căsoaie inestetice, plantate acolo de amatori și de îmbogățiți fără acte, care se pricep la orice. Și de o mulțime de case gen favele, care extind orașul până către o comună limitrofă.
-S-a umplut Clujul…Oamenii ăștia n-au înțeles frumusețea unui oraș medieval, cu zone moderne adaptate centrelor superbe. Un nativ clujean n-ar fi distrus un templu ca pădurea Făget, îmi citi Amandina gândurile.
-Cum va fi cu casa? întrebă ea.
-O vom lua, stăm aproape, merită efortul. Casa asta mare mi se potrivește. Tăcută, ușor misterioasă dar primitoare, izolată și totuși aproape de centru, pe o stradă care pare mereu în sărbătoare, deoarece nu prea vezi lume circulând, iar mașinile se perindă rar și fără viteză. Strada debordează de grădini, pomi înfloriți care se umplu de caise, cireșe, vișine, pere, mere! Da, întâi apar viorelele, apoi păpădiile, irișii și trandafiri urcători! E un parfum și o liniște aparte. Mie mi-a plăcut de când mă știu. Atelierele sunt tot acolo.
Am preferat ateliere situate în case mari, cu o splendidă vedere către anotimpuri. Căci unde vezi mai sincer perindarea celor patru descătușări de culoare, încătușări de ape, seninuri sau cețuri, ropote de ploi sau soare blând? Unde ți se arată toamna, lăsând loc scânteierii stelelor fulguinde, topite în îmbrățișarea parfumată a unei primăveri care se transformă în vară leneșă cât ai clipi?! Unde, dacă nu prin fereastra unui atelier generos, deschis către o grădină, o pajiște, o stradă și o curte?!
– Ce cafea bună! spuse Amandina, turnându-și încă o ceașcă. De ce ai plecat din învățământ?
-Am demisionat exact după prima inspecție pentru gradul didactic I, care-a fost un succes, ca toate examenele mele.
-Știu asta. Toate examenele le-ai luat cu note maxime. Poate că trebuia să încerci la universitate.
– Dar n-am făcut-o, nu mai voiam șefi, program fix, orar, planificări. Și eram convinsă că fiica mea va fi studentă acolo, și iată că așa este! E mai bine unde sunt, mi-am dorit asta. Eu nu accept ceea ce disprețuiesc mai tare: rezultatele nemeritate!
-Și acum le vezi ”aplicate” pe unii…
-Chiar că e bună cafeaua, am temperat eu revolta firească a Amandinei. Meritul e al cafelei și al esspresorului adus de fiică-mea din Belgia, nu mă lăuda!
În timp ce-i povesteam prietenei mele episodul acesta cam banal, doar pentru a-i satisface curiozitatea, amestecam crema de vanilie pe bain -Marie, după care o puneam la rece. Luam foile de cremșnit și le așezam cu grijă pe hârtii albe, toate pe tăvi întinse. Întindeam crema, iar peste ea frișca bătută, luată și ea de la rece. Aranjam căpșunile proaspete, reci și ele, o căpșună tăiată în patru și ținută în zahăr vanilat, pe fiecare viitoare felie. Apoi așezam celelalte foi, presăram zahăr pudră și puneam frumoasele cemșnituri la odihnă, să se înmoaie foile puțin, dar nu atât cât să-și piardă consistența crocantă.
-Ce parfum divin!
-Da, ”ăsta-i parfum”, cum spunea tata, atunci când mă mândream cu câte o sticluță nouă, primită din Franța, în timp ce el mușca fie dintr-o piersică adevărată, fie ciugulea vișine spaniole sau lua din bufetul din bucătărie o felie de tort alb cu lămâie.
-Ce domn desăvârșit era tatăl tău…O minune de om!
-E adevărat, așa era! Cât de puternic se simte liliacul, cât de dulce și verde miroase, simți?
-Ador mireasma lui, liliacul are cel mai bun parfum din toate lumile și timpurile!
-Fugi și culege cât vrei, ai de unde, aici e lumea lui!
O vedeam cum aleargă, fără vârstă, cu numele ei exotic de prăjitură cu ciocolată, cu părul șaten înspicat cu blond, frumoasă și suplă precum o liceancă.
-Amandina, culege și narcise! Și caută, poate mai găsești lăcrămioare, vezi tu, fă-ți un buchet parfumat!
-Aprilie, lună de Paști, de liliac, de narcise, zambile și lăcrămioare, de viață primăvăratică.
-O lună ca noi de frumoasă, cu ochi verzi, păr blond, obraji și buze roz, continuă Amandina. Între timp, venise frumoasa mea acasă de la facultate și însorise perfect după amiaza aceea dragă de Aprilie.
-Vin să beau o cafea mare cu voi, după care fug lîn atelier! ne anunță din mers cea mai talentată tânără graficiană pe care o cunosc.
-Am sosit, hai, miroase-l! Eu fug să-i ofer Enyei creioanele aduse în dar!
Îmi vârâse în nări parfumul lunii Aprilie.
-Proaspăt și tânăr, așa miroase luna iubirii!
Am remarcat că jumătate din buchet îl păstrase pentru a i-l dărui Enyei, pe care o adoră de când se știu.
Toate relele pământului au dispărut ca prin farmec. Oamenii ar trebui să caute fericirea în lucrurile banale, nu să-și dorească glorie, măreție, celebritate. Vor să fie mereu cap de afiș! Orgolioși, plini de diplome, unele cumpărate, teancuri de doctorate inutile și premii deseori nemeritate. Dar ce mai contează?! Poate goana asta după o falsă și efemeră celebritate a unora, dorința de-a fi mereu pe val, într-un contratimp obositor, e cea mai păcătoasă afacere cu viața. Să-ți dorești liniște, bucuria clipei, copii fericiți aproape de tine, iubire, înțelegere, prieteni adevărați, legătura cu natura, vacanțe-de-vacanțe, nu de alte treburi care țin tot de fleoșcăita lor celebritate, lol! Ieșiri cu cei dragi, joaca cu pisicile tale, cu cățeii tăi. Gândul meu i-a adus pe toți aproape, masa s-a umplut de chipuri dragi, în așteptarea cremșniturilor sau cremeșului, cum spunem noi în Ardeal, a ceaiurilor, cafelelor, altor bunătăți.
-Vezi, Amandino, câte iubiri am eu în aprilie?!
Ca toți subțireii, a confirmat din ochi, ocupată cu cremeșul ”divin parfumat”.
-Te așteptăm la cules de căpșuni, nu uita, draga noastră dragă!
-Așa ceva nu se uită, am răspuns, dar asta va fi altă poveste parfumată, neasemuiții mei prieteni!
Așteptând să se coacă aromatele căpșuni, mă voi parfuma cu parfumurile lunii aprilie ale acestui an.

Pasiunea pentru natură, talentul si metodele tradiționale ale artei parfumeriei, provoacă emoții unice, emoții ce pot marca momente din  viață. În Paris, pe străzile mai ferite de trafic, zărești primăvara câte o tufă de liliac alb înflorit, care îți zămbește cu ciorchinii dulci și dătători de prospețime. Acesta e parfumul En Passant al frumoasei parfumiere Olivia Giacobetti care în anul 2000 a creat, pentru Frederic Malle, un parfum aparent simplu, dar care s-a dovedit a fi complex și captivant. Primăvara din acest flacon, ca toate cu care ne-a obișnuit Frederic Malle, are miresme de liliac alb, grâu și note marine. Liliacul! Aici sau în Paris, primăvara ne dă peste cap, ne amețește, răspândindu-și parfumul unic. Ce poate fi mai minunat decât să-l captăm într-un prețios flacon, pentru a ne aminti de primăvară!? En Passant!

Un parfum solid aflat într-o cutiuță încântătoare, este French lilac de la
Pacifica, un liliac într-o cutie, aș putea spune, atât este de încântător. Nu mă dau eu în vânt după soliflore, dar aici au prins esența florii celei mai primăvăratice. Îl porți în poșetă, e mai puțin alergen și e alternativa dorită pentru a fi mereu parfumată. Un soliflor foarte drag celor care l-au probat.

Asociat cu forța, bărbăția, curajul, puterea sau cel puțin privit ca unisex, orice parfum Hugo Boss te duce cu gândul la un șef, o persoană puternică ce te poate conduce, căruia i te adresezi cu respect și care e, în același timp, protectoare și seducătoare. E Boss, e Hugo, e Hugo Boss! Sau cel puțin o persoană elegantă și sexy. Totuși, celebrul brand Hugo Boss a creat suficiente parfumuri unisex sau destinate exclusiv femeilor, ca să intre pe ușa din față, în aplauzele iubitorilor de parfum bun, și în sfera creației de parfum feminin. Eu nu sunt de părere că parfumurile feminine și masculine ar trebui despărțite radical și folosite în exclusivitate de sexul căruia i se adresează. Dimpotrivă, există parfumuri masculine care li se potrivesc bine anumitor femei. Acqua di Parma clasic e preferatul frumoasei Sharon Stone, asta ca să dau un singur exemplu. Dar să revin la noua mea achiziție care provine de la Hugo Boss, că despre acest brand era vorba, și să vă prezint un parfum care conține adieri de miere, flori de osmanthus, cacao coaptă, tonka bean prăjite, vanilie și frezii din belșug. Este vorba de The Scent Intens de Hugo Boss, EDP, o minune care m-a cucerit pe loc. Prezintă un siaj bun și o persistență grozavă. Este cuceritor pentru cine adoră vanilia, mierea, freziile, cacao coaptă, iar la loc de cinste, floarea de osmanthus și bobul de tonka prăjit. Iată-l, arată excepțional, are o sticlă clasică, fără pompoane și cu dop puternic, ca să nu-l scapi din mână când alegi să-l folosești.
E un parfum care va face o impresie aparte oriunde veți merge, nu este ieftin dar nici foarte scump, așa că îl recomand fără rezerve.

Hugo Boss, The Scent Intens Her, EDP, colecția personală
Photo by Mirela Pete
Cremșnit, just yummy!

Vă doresc să petreceți, alături de cei dragi, sărbători fericite de Sfintele Paști!

……………..


[inlinkz id = 72]

Articole create 915

14 comentarii la „Un aprilie parfumat

  1. Buna dimineata draga mea Mirela!
    Am lasat toate planificarile balta pentru ziua de azi si am publicat si eu povestea parfumata!
    Liliacul înflorit (va trebui sa-mi cumpar iarasi un liliac ptr ca pe celealalt l-am lasat în urma) si prajitura mi-au aromat dimineata! Intotdeauna am iubit Cremsnitul … o bunatate! Dragului meu I-am cumparat acum ceva vreme un Hugo Boss! Miroase ca un print! 😆
    Cum spunea tatal tau … da, asta-i parfumul … dragul de el el se referea desigur la piersica sau visine … sau la felia de tort alb cu lamaie pe care sincera sa fiu si eu as devorau daca as avea, dar si mai important daca mi-ar fi permis!
    Mi-au placut la nebunie toate gusturil, aromele si parfumurile alese de tine astazi! O adevarata splendoare de aprilie nebun … poate ca s de aceea am ales luna aceasta ca sa ma casatoresc! 😆
    Va doresc o duminica de vis, fete dragi mie!
    Pupici si îmbratisari!

    PS. Am publicat povestea pe blogul meu normal …(asa cum m-ai sfatuit!) pe celalalt am sa postez doar povesti vechi!

    1. Câte bucurii îmi faci tu, Ella dragă!
      Eu doar azi am timp să citesc și să vizitez poveștile, poate și mâine, dar abia după amiază, dar apoi îmi fac zilnic timp pentru toți prietenii care vor scrie.
      Da, adevăratele parfumuri sunt cele de tort cu lămâie și vișine dulci, hahaha, hai să recunoaștem! Cremșnitul nu prea îl fac cu căpșuni, dar când sunt proaspete și aromate sar un pic peste rețetă și e foarte bun. 😉
      Ca un prinț miroase cu Hugo Boss, sunt convinsă, ei fac parfumuri bărbătești de excepție!
      Dacă ai grădină e musai să-i dăruiești o tufă de liliac. Am văzut, de fapt am și pus poza pe Instagram, un liliac înflorit mov roșiatic de vreo 5 m înățime, o frumusețe, în parcul de lângă noi. Al bunicii avea 7 m înălțime, un miros ieșit din comun și culoarea clasică, mov albăstui deschis.
      Te îmbrățișez cu drag, o duminică frumoasă de Florii și multă sănătate, draga mea! 🙂

  2. Pot incepe cu prajitura? Arata minunat cremsnitul vostru!
    E o experienta care imi lipseste, desi imi place tare mult.
    Tot ce are tangenta cu liliacul imi place enorm. Nici nu mai credeam sa aud de parfumel solid. Este minunat in poseta.:)
    Si nu stiam cum arata florile de osmanthus, dar acum stiu si am descoperit ca exista si un ceai verde cu astfel de flori.

    Multumesc pentru parfumuri, draga Mirela!
    O duminica minunata si o saptamana la fel!
    Imbratisari!

    1. Desigur, mâncăm împreună câte una, acum ne-am întors și noi din oraș! 🙂
      Liliacul are un parfum frumos, dar și sănătos, eu mă încarc energetic mirosindu-l. 😛
      Cu mare drag! Eu îți mulțumesc!
      Să ai o săptămână de primăvară înmiresmată cu liliac și îndulcită cu cremșnit! 😉 🙂

  3. Parfumul de liliac si zahar vanilat nu-mi mai iese din minte! Foarte frumos parfumata luna voastra aprilie!
    La prajitura evit sa ma gandesc prea mult!! 🙂
    Succes in toate cele, Mirela draga! 🙂
    *
    Am „adulmecat” si eu un parfum H.B. (nu mai stiu care, dar stiu ca mirosea… uau!)

    1. Ai pus punctul pe i, dar eu tot le adulmec și le și savurez! 😉 😛
      Am pus de toate în poveste, nu-s chiar toate roz-liliachii, dar le facem noi să fie! 😉
      Te îmbrățișez, să ai un savuros de parfumat Aprilie, Diana dragă! 🙂

  4. Ce impletire, ce imbinare de gusturi si parfumuri si amintiri si mereu proaspat parfum de liliac 🙂
    Un parfum al prieteniei, al dragoste de frumos care aici la tine imbraca multe forme, de la arta pe care un grafician de exceptie ca Enya o evidentiaza, la dulcele talent de a prepara un dulce clasic, iubit si savurat mereu cu placere, si aici fac o descriere palida a deliciosului cremsnit 🙂
    Cat despe parfumuri…oooh!
    Minuni dorite de orice femeie, n-am dubii!
    Frumoasa poveste, parfumat al tau Aprilie 🙂
    Delicios de proaspat si parfumat! 🙂

    1. Dragă Elena, m-am trezit cu gândul la povestea ta pe care imediat fug s-o citesc cu interes și drag! 🙂
      Adevărul este că acest Aprilie, pe care anume-l scriu cu majusculă, are o semnificație aparte. Dacă Martie mi-e drag pentru seninătatea și primii ghiocei, care ne cântă că primăvara vine, vine, această lună prefigurează vara într-un fel, iar parfumul liliacului nu cred că poate fi refuzat de cineva, am văzut oameni de toate vârstele oprindu-se și mirosind ciorchinii mov deschis sau albi ai tufelor parfumate.
      Mulțumesc Elina, să-ți fie dulce precum cremșnitul ziua, săptămâna, luna aprilie! 🙂

  5. Uite ca tot despre natura vs betoane am scris si eu. de cand stam la etajul sapte simt ca am devenit mult prea sedentara, desi locuim langa parc iar de la geam vad o mare de verde datorita pomilor afalti chiar sub fereastra si se vede si orasul pana departe. dar pe cat e posibil imi fac drum prin parc, pe afara.
    liliacul e unul din preferatele mele si nici nu stiam ca se regaseste in asa de multe parfumuri. cel putin parfumul solid ma atrage cel mai mult :).
    Sa avem o vacanta relaxanta si cu mult verde, cu oameni dragi si miros de aprilie!

    1. Vezi, avantajele și dezavantajele locuirii la etajele superioare! Să ai panorama orașului nu-i rău, dar o curte personală e o minunăție, însă în oraș, eu n-aș putea locui la țară, sunt sinceră și hotărâtă!
      Liliacul acesta atât de atrăgător, da, parfumul și cutiuța lui nu vor sta multă vreme singure, sunt convinsă! 😉
      Of, scriam și la tine de vacanțele proiectate în același timp, dar mai comunicăm, poate reușesc cumva.
      O săptămână de vis îți doresc! 🙂

  6. Mmm! Liliac și cremșnit, ce combinație de parfumuri! Dacă punem și o cafea lângă cremșnit, miroase ca în Paradis!

    Frumoasă povestea, dar ce să îți mai spun, tu știi părerea mea despre poveștile tale parfumate. O delectare! Mulțumesc!

    1. Punem și o cafea lângă, e cea mai bună combinație! 🙂
      Mă bucur Zina, mulțumesc! Imediat public și citatele, că le am pregătite! 😉 🙂

  7. ”Fericirea este alcătuită din micile bucurii de zi cu zi.” la asta m-a dus cu gândul povestirea ta despre cei dragi, miresme, prăjituri, cafea. Și cum să nu fii fericit având aproape tot ceea ce îți este mai drag?!?
    Cred că trebuie să te felicit pentru noua achiziție, o adevărată oază de momente minunate și bucurii.
    Și ca de fiecare dată, ne-ai mai dezavăluit câteva dintre secretele tale parfumate pentru care îți mulțumesc!
    Să-ți fie calea plină de miresme primăvăratece mereu, ceea ce îndrăgești aproape și toate visele împlinite, Mirela dragă!

    1. Da, oaza mea este la firmă și la ateliere! 😛
      Cât despre parfumuri, atât cât știu îmi ajunge. Cred că am exagerat. Am 6-7 parfumuri deosebite și vreo trei mai cunoscute, sunt suficiente, pe restul le-am dăruit.
      În momentul în care parfumul devine obsesie, iar adunatul de sticluțe o vânătoare meschină, parfumul ”nu mai e o pasiune ci o boală gravă”, spun specialiștii și tind să le dau dreptate.
      Cei care creează parfumuri, da, pot să fie obsedați, sau cum s-ar spune, fiecare cu arta lui!
      Și în limitele decenței. Din cât am învățat singură până acum, și ceva informații am adunat, împărtășesc cu drag și celorlalți, dar mai departe nu voi merge, mi se pare ciudat. Îi las pe narcisiști să facă grozăvii cu sute de sticluțe. :))
      Te îmbrățișez cu mare drag, Dana! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus