Cu gândul la Picky și Odin cel puțin de două ori pe zi, când vorbeam la telefon cu mama, care a avut grijă de pikinii noștri cât timp am fost plecați în vacanță, era imposibil să nu ne întâlnim și în Grecia cu niște pisici pe gustul nostru (nu că ar exista pisici care nu corespundă gustului nostru, cât timp fac parte din specia felinelor, au patru picioare, o coadă și torc)!

picky și odin

Pikinii noștri!

Adevărul este că ne simt, ne  (re)cunosc, părând a spune: v-au trebuit atâția ani să ne găsiți, să veniți aici, să ne vedeți și să ne admirați? Iată-vă, în sfârșit, v-am așteptat atâta vreme! Nu că n-ar fi iubite și de localnici, dar doreau ele să ne cunoaștem și să ne împrietenim. Să depună mărturie Zeus, Kalimera, Aphrodita, Ares și Achille, în sprijinul celor afirmate de mine, aici. Cine-s ei?! Păi, sunt pisicile cu care ne-am împrietenit pe plaja Rivierei Olimpului, în restaurante, dar și în Thessaloniki. Prima oară le-am zărit pe terasa restaurantului aflat la câteva minute de hotelul nostru, într-o semi-pustietate aleasă anume, cu două terase din care una dădea către plajă. Era o amiază toridă, dar, cum în Grecia ni s-a spus că nu se merge la all-inclusive decât dacă vrei să pierzi farmecul locului și bucuria de-a comanda la taverne minunății culinare din specificul local, am ales acel loc pentru binemeritatul prânz, după câteva ore de înotat în apele Mării Egee, deja prietenă bună. Primul motan a fost atras de noi fără să fi comandat ceva. Studiam meniul și a apărut imediat, mieunând pe note joase, torcând și lăsându-se cu blănița lui minunată pe picioarele noastre, și așa încălzite. L-am mângâiat, îngrozind chelnerul, care voia să-l alunge și zău că nu înțeleg de ce-a fost atât de mirat să afle că iubim pisicile, că avem acasă pisici  și că mai sunt în România mulți iubitori și deținători de pisici. Apoi ne-am spălat pe mâini și am atacat bunătățile, din care șemecherul Zeus a primit pe săturate. L-am numit așa, deoarece era stăpân absolut al terasei restaurantului. Abia după ce se sătura el, apărea un altul, tânăr și frumos, zvelt și agil. Temător la vederea lui Zeus, tânărul cel pe care l-am numit Achille, s-a așezat sub o masă învecinată și a început să converseze cu noi, amuzându-ne teribil! A primit și el din frigăruie și chiar ce-a mai rămas din creveți, apoi a fost mângâiat pe blănița mătăsoasă. Vă dați seama că atât Zeus, cât și Achille, au venit în întâmpinarea noastră de fiecare dată când am hotărât să ne ospătăm acolo. Ne e dor de voi, miau! În Salonic am cunoscut niște pisici cosmopolite, urbane, moderne, frumoase, care cunoșteau trei-patru limbi de largă circulație, dar s-au dovedit receptive și la limba română, căci numai cu oamenii am vorbit engleză, cu mâțele am preferat limba noastră. Primul era un adevărat răzoinic, suplu și frumos, care sărea după pradă, pe o căldură de vreo 37 de grade, direct între crengile unui copac mare, atacând ceva ce noi nu vedeam, și asta fără să se cațere, ci sărind direct în copac, de la sol. Era teribil, negru, lucios și atletic. Refuza cu mândrie mâncarea oferită de mesenii tavernei apropiate,  preferând să-și vâneze singur prânzul. Acest războinic a fost botezat Ares și a venit până în apropierea noastră, dar nu ne-a lăsat să-l fotografiem de aproape, alergând la locul său de lângă Rotondă. O altă frumoasă pisică din Salonic era o tânără albișoară cu pete caramel, ceva mai durdulie și pitită sub o mașină care-i ținea umbră. Desigur, Aphrodita, frumoasă și plină de nuri, iubită de toți cei care treceau pe-acolo, chemată la mese pentru delicii culinare de câte ori se arăta prin zonă. Apoi s-a ridicat, s-a plimbat un pic și s-a refugiat sub un tomberon! O alta, care a venit pe la mese, a  mâncat, apoi s-a lăsat fotografiată, a fost botezată Kalimera (=bună dimineața), deoarece nu am aflat dacă era fată sau băiat. Am mai întâlnit multe pisici libere pe străzi, dar niciodată slabe, dimpotrivă, bine hrănite și deloc hăituite. Afirm că erau  lăsate să se plimbe în curtea bisericilor străvechi, să doarmă liniștite sub copacii din parcuri sau sub mașinile care le țineau umbră în parcările de lângă zonele verzi și răcoroase. Miau, ne va fi dor de voi, pisici grecești!

Ares, marele vânător războinic din Salonic

Frumoasa Aphrodita din Salonic

Aphrodita la umbră

Kalimera din Salonic

Kalimera din Thessaloniki

Tânărul Achille de pe Riviera Olimpiană

Achille bine hrănit!

Vedetele la urmă! Zeus al nostru, de la Marea Egee!

Un adevărat Zeus pisicesc, pe Riviera Olimpiană!

Recomand: Zina Reflexii in pictura – Bulevard in ploaie de Childe Hassam, Silving 24 august 2013,  Irealia And there is Greece on my mind…,Vania Gospodina, Elly Cineva, acolo sus, mă iubește.

24 Responses so far.

  1. avatar Tina says:

    Am citit toata descrierea fara a muta cursorul ca sa vad pozele. Pisicile mi le-am imaginat din descrierea ta. Pozele doar au confirmat ce mi-am imaginat. Nu ca descopar acum, dar confirm pentru a nu stiu cata oara ca ai un dar al descrierii exceptional.
    Chiar sunt bine hranite pisicile astea. Din poze, mi se pare ca (,) Kalimera e baiat. Banuiesc dupa forma fetei. Pisicile sunt un pic mai blande la chip, asa cum ar trebui sa fie orice femela, inclusiv umana.
    Te imbratisez!

    • avatar Mirela says:

      Tina, eu chiar mă bucur că ți le-ai imaginat așa cum sunt, cu atât mai mult cu cât mi-e cu adevărat dor de ele, ne-am atașat de minunatele astea! Da, cred că e băiat Kalimera, dar i se potrivește și așa numele, e ca o bună dimineață! 😛
      Privirea lui Picky e un strop mai fioroasă decât a lui Odin, dar numai când se aleargă unul pe altul prin casă, mă refer la pisicile mele! Te pup, seară frumoasă! 🙂

  2. avatar Silving says:

    Ce ma distrezi! :)) D-apoi cum, nu poti spune Grecia fara sa spui pisici. N-a ramas sa va scrieti? 😀

  3. avatar Gabi says:

    Ce mult imi place povestea cu pisicile din Grecia!Sper ca acolo sa fie iubitori de animale/pisici cum sunteti voi!Mi-a picat bine la suflet povestea, deja ma simt mai bine!
    Iti multumesc, Mirela.

    • avatar Mirela says:

      Se simte că sunt iubite, sau măcar lăsate în pace, ceea ce la noi nu se întâmplă. Dacă te-am făcut fie și un strop mai fericită, înseamnă că a meritat fiecare cuvânt! Noi chiar ne-am atașat de pisicile din Grecia, sunt minunate! 😛
      Și eu îți mulțumesc, dragă Gabi! 🙂

  4. avatar Naica says:

    Minunate pozele cu zeitele,zeii si eroii din miautologia Greaca !Sunt frumoase si cu personalitati diferite, cum le-ai si identificat !

    • avatar Mirela says:

      Mă bucur mult că îți plac, zeii și eroii trebuiau găsiți acolo, în țara lor! Dacă pe Olimp nu erau decât norișori albi, am găsit noi zeitățile! 🙂

  5. avatar Dan says:

    Multe pisici am vazut si eu în Creta!! Si numai pe unde eram noi erau si ele. Cred ca stiu ca avem una acasa…

    • avatar Mirela says:

      Și eu cred că știu, simt, vin le cei care le iubesc cu mare încredere, ceea ce spune mult! Eu cred în inteligența acestor feline mici, miau, miau! 🙂

  6. avatar Diana says:

    Minunata poveste cu si despre felinele grescesti! O poveste minunata 🙂 minunat povestita! Zeus, cred, e cat Pufitica al meu de mare! Sau cat era Pufitica, pentru ca acum e la “cura” – de aceea e suparat pe lene, ca-l paraseste!
    Ahile imi aminteste de Tigrisorul pe care l-a avut Elly dar seamana si cu Odin! Frumosi motani. De fapt, toate pisicile sunt frumoase!
    Ce bine ca nu le alunga oamenii! Ma bucur cand aflu ca mai sunt si oameni care nu vad in orice ghem de blana un pachet de purici! 🙂
    Ziua minunata sa iti fie! Pupici! (inca mai zambesc!) 🙂 🙂 🙂

    • avatar Mirela says:

      Zeus e un grăsun, frumos, maiestuos și respectat, mai am pe telefon poze cu el, o să le pun odată. Of, of, Pufițică, nimic mai îngrozitor decât o cură, dar sănătatea e mult mai importantă. 😛
      Da, seamănă, chiar am observat că seamănă, să știi! E un frumos, acum va prelua controlul, că Zeus mai cedează din teren pe-acolo!
      Dacă și acolo, pe teresa restaurantului le acceptă, înseamnă că le iubesc mult, ceea ce mă bucură! 🙂
      Mă bucur mult că zâmbești, zâmbim împreună, draga mea Diana, zi frumoasă să fie! 🙂

  7. avatar Zina says:

    Unde e caldura sunt si pisici, nu ?
    Mi-a placut sa recunosc la voi obiceiuri de-ale noastrea. Pe unde mergem, gasim noi ceva pisicute sau catei de hranit si de iubit. Vorba ta cine le iubeste, le iubeste pe toate.
    Grecii iubesc animalele, am observat ca nu exista curte fara un caine si doua-trei pisici.

    • avatar Mirela says:

      Am văzut și mulți câini grăsuni, dormind pe sub copacii umbroși din parcuri sau curți de monumente, nimeni nu-i necăjește, dimpotrivă, îi hrănesc și se joacă cu ei.
      Îmi amintesc de drăgălașul vostru grăsun din Viena, carew venea la papa bun! Sigur că avem obiceiuri asemănătoare, iar asta și pentru că iubim și prețuim animăluțele. 😛
      Așa este, am văzut și curți frumoase (dar acolo am rețineri să fotografiez), iar în curți erau atât pisici, cât și unul sau mai mulți câini, se vede că le iubesc! 🙂

  8. Citindu-ţi postările am realizat ce vacanţă minuinată ai avut iarăşi. Mă bucur mult pentru tine. In ce mă priveşte au fost neprevăzuturi care au dat altă direcţie proiectelor şi oricum am fost departe de blogosferă. Aceleaşi gânduri bune dintotdeauna şi calde îmbrăţişări.

  9. avatar elly weiss says:

    Sunt superbe, ca mai toate pisicile de altfel, zic eu, ca mare admiratoare de feline. Pana acum l-am rasfatat pe Snow care m-a incurcat la tastat, dupa ce ca nu aveam eu timp 🙂
    Frumos ai povestit despre ele si tare mult mi-a placut si cum le-ai botezat. 🙂
    O seara frumoasa in continuare, Mirela!

  10. […] și alte  povești despre zilele frumoase petrecute de noi în Salonic: Salonic,Thessaloniki!, Pisicile din Grecia, Hagios Demetrios din […]

  11. Ce frumoşi s-au făcut cei doi pisoiaşi, Odin şi Picky !

  12. avatar Mélanie says:

    venit, vazut, placut! 🙂 Picky seamana enorm cu Lucky-Loulou… da’ nu-s rude! 🙂 Vivent les chats et the catlovers! 🙂

Leave a Reply