4 august, 2021
Am ales timpul cel mai potrivit pentru a merge în Grecia, anul acesta. Am pornit din Cluj la început de iulie, găsind drumuri bune și nu prea aglomerate. Am oprit și în Bulgaria, admirând pitorescul oraș medieval Veliko Târnovo, unde am avut parte de un concert exatraordinar de muzică medievală și câteva prelucrări de jazz ale unor piese folclorice. În Veliko am stat o noapte la un hotel minunat, Studio, […]
31 iulie, 2018
Aceste parfumuri solide sunt cumpărate acum trei ani din Grecia și încă au un miros bun și persistent. Sunt frumoase, niște mini-amfore pictate. Unul e cu ”Opium”, altul cu ”Chanel No 5”, al treilea e cel mai valoros, cel alb, având un parfum solid cu miros de neroli, foarte bun. De trei ani n-am mai fost în Grecia și aș vrea să știu dacă ați mai văzut pe-acolo așa ceva, […]
9 noiembrie, 2013
V-ați gândit vreodată, după ce-ați petrecut o parte din vară într-un loc care v-a devenit drag, frumos, cald, aproape exotic, cum ar arăta el acum, când toamna, care încă mai cochetează cu zilele însorite, senine și chiar călduțe, va lăsa loc cețurilor, frigului și zăpezii?! Azi vară, în plin august, ne bălăceam în Egee și hoinăream prin Pieria, prin Katerini, Paralia și mai ales în Thessaloniki. Mă gândeam, privind albumele cu imagini însorite, oare cum o fi iarna pe-acolo și iată că am găsit, pe la alți excursioniști, niște imagini luate iarna în Salonic, pe care le-am împrumutat, pentru a face comparație cu ale mele (ale mele fiind toate cele cu imagini estivale din Salonic), de aici.
31 octombrie, 2013
Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN. Nu puteam să vin din Grecia fără ele, fără aceste suveniruri cu parfum solid, mici bijuterii din ceramică, ce imită frumoasele amfore în care anticii greci păstrau prețiosul vin sau uleiul de măsline. Fiecare are altă nuanță parfumată, fie cu myhr și trandafir, portocală și ulei de măsline, sau laur, portocale și iasomie. Au un parfum foarte ademenitor, stau uneori pe gânduri, aspirându-le mireasma grecească. Felul în care se proiectau pe cer, aici, pe pervaz, acasă, departe de Grecia lor natală, dar aproape de noi, reflectând lumina sorelui de toamnă clujeană, mă face să-mi doresc să revin cândva în țara lor, la marea lor, sub azurul cerului fără de nori și auriul soarelui sub care se coc portocalele aromate.
9 septembrie, 2013
Era cald pe străzile Thessalonicului, când am trecut dus-întors pe sub Arcul lui Galerius, apoi am luat-o către Rotondă și din nou pe sub bolta aducătoare de noroc! Anul trecut, în vacanță, treceam zilnic pe sub Arcul lui Augustus din Rimini. Se pare că noi ne găsim aproape în fiecare vacanță câte un arc triumfal antic, pe sub care să trecem pentru a avea șansă și noroc, că așa se spune! Salonicul, oraș îndrăgit de noi de la prima întâlnire, străbătut la pas și cercetat monument vechi cu clădire nouă, stradă pietruită cu piață largă și lucioasă ca-n palmă, nou cu vechi, istorie și actualitate, piatră cu vredeață și pavaj cu mare, toate conviețuind în acea armonie care face din anumite locuri unele din cele mai îndrăgite de noi, tocmai pentru diversitatea și eclectismul lor.
6 septembrie, 2013
Postarea se înscrie la rubrica Happy Weekend, Elly Weiss fiind prietenoasa inițiatoare și gazda acestui joc frumos. La ea găsiți mai multe informații și vă puteți înscrie. Se știe că grecii adoră sã mănânce bine. Am observat că apreciazã bucătăria gustoasă, savuroasă, dar asta nu înseamnă că se mănâncă doar moussaka, tzatziki (sos aperitiv cu castraveți), souvlaki(frigărui) si choriatiki (salată grecească)! Peștele este la mare preț, și nu poți pleca de la greci fără să guști creveții și calamarul, sardinele, peștele spadă. Sau fără să ceri plăcinte fierbinți din foietaj, cu brânză de capră, oaie sau vacă, plăcințele sărate, ”pita”, pâinea cu ulei de măsline și ierburi parfumate, baclava și prăjituri cu frișcă. Și o cu o choriatik cu pita, o salată de roșii, ceapă roșie, măsline roșcate și brânză telemea albă, ulei de măsline și busuioc, plus oțet dulce, balsamic.
5 septembrie, 2013
Fotografiile participă la jocul “Reflexii în oglindă“, găzduit de SorinN.
2 septembrie, 2013
Salonicul trebuie străbătut la pas, agale, fiind o adevărată fericire că toate siturile arheologice și monumentele importante, precum și cele mai frumoase clădiri din oraș, sunt situate aproape de centru. Am avut noroc, deoarece hotelul nostru era în centru, la vreo 10 minute de promenada care desparte Thessaloniki de mare, de frumosul albastru al Golfului Thermaikos, golf la Marea Egee. Am sosit dimineața, când faleza era încă goală, fără abundența de turiști care nu te mai lasă să vezi nimic…După ce ne-am cazat am și pornit în aventura ”thessalonică”, așa cum am numit-o noi, deoarece de data aceasta am venit pregătiți să-i savurăm orașului și înfățișarea, dar și gustul, adică acea ars culinaria prezentă în zecile sau sutele de restaurante și taverne. Plimbarea pe faleză, promenada, cum i se spune, este o bucurie în sine, căldura fiind suportabilă cu ajutorul brizei, a pălăriilor de soare și a fresh-ului de citrice cu multă gheață, prezent la tot pasul, în elegante localuri aflate pe terasele hotelurilor pe lângă care treceam cu nonșalanță. Un vis de vară și de vacanță, o bucurie a mișcării, a culorilor alb-albastru-auriu-azuriu, al miresmelor.
29 august, 2013
Cu gândul la Picky și Odin cel puțin de două ori pe zi, când vorbeam la telefon cu mama, care a avut grijă de pikinii noștri cât timp am fost plecați în vacanță, era imposibil să nu ne întâlnim și în Grecia cu niște pisici pe gustul nostru (nu că ar exista pisici care nu corespundă gustului nostru, cât timp fac parte din specia felinelor, au patru picioare, o coadă și torc)! Adevărul este că ne simt, ne (re)cunosc, părând a spune: v-au trebuit atâția ani să ne găsiți, să veniți aici, să ne vedeți și să ne admirați? Iată-vă, în sfârșit, v-am așteptat atâta vreme! Nu că n-ar fi iubite și de localnici, dar doreau ele să ne cunoaștem și să ne împrietenim. Să depună mărturie Zeus, Kalimera, Aphrodita, Ares și Achille, în sprijinul celor afirmate de mine, aici. Cine-s ei?! Păi, sunt pisicile cu care ne-am împrietenit pe plaja Rivierei Olimpului, în restaurante, dar și în Thessaloniki.
28 august, 2013
Braț dârz al Mării Mediterane, vălurind albastru intens, uneori verzui, alteori argintat, viețuind de milenii între peninsula grecească și Anatolia, are o legătură de suflet cu Marea Neagră (prin Bosfor și Dardanele, via Marmara), așa că o simți de la început primitoare, caldă și catifelată. Aegea era o regină amazoană, care și-ar fi găsit sfârșitul în această superbă mare, dându-i numele. Așa spune legenda. O alta o contrazice, povestind că regele Egeu al Atenei s-a sinucis înecându-se în mare, după ce a crezut că fiul său, Tezeu, a murit. Numele grecesc al Mării Egee este Αἰγαῖον Πέλαγος, citit Aigaion Pelagos.
