Bine v-am regăsit, dragi cititori!
Un an a stat închis blogul meu și voiam să-l fac pachet și să-l depozitez într-o arhivă, dar m-am răzgândit și iată că fac un foarte, foarte scurt rezumat al anului 2024, în care blogul, parolat fiind, nu a permis accesul cititorilor. Dar a fost foarte căutat, Google păstrând etichetele și doritorii ”bătând” la ușa… închisă. N-am schimbat nimic, cu excepția fotografiei personale, numelui (Arte în loc de Blog, firesc) și aspectul, acesta fiind mai simplu, așa, pe gustul meu, fără animații și cover încărcat.
Am avut, în vara aceasta, mai multe vacanțe, dar voi povesti pe scurt doar despre superba insulă grecească Corfu, plaja Glyfada, unde ne-am cazat, și, evident, Kerkyra, capitala insulei, numită și Corfu Town, unde ne-am petrecut o bună parte din timp.Nisipul fin și catifelat, apa cristalină și mătăsoasă, soarele încă blând, aerul parfumat, cerul senin, îmbinându-se cu albastrul Mării Ionice. Natura învinge, mereu, arta!
E firesc să pierzi noțiunea timpului în vacanță! Drumul de vreo 600 m, pe care îl facem de la acasa noastră din Glyfada Beach CORFU – cazare aleasă anume la înălțime, drumul fiind în pantă (greu la urcuș), dar priveliștea răpitor de frumoasă, e redat aici pe fond albastru si verde! Noi două in veșminte de plajă turcoaz, Corfu fiind supranumită „insula turcoaz”. Pe Glyfada Beach Corfu, nisipul este fin și moale, apa limpede și curată, aerul inmiresmat și peisajul liniștitor. Nu e stațiune, dar se spune că e cea mai buna plajă corfiotă (există doar un hotel, acum plin de englezi și nemți și căteva șiruri de case cochete, dispuse în terase, cu terasa proprie către mare
, iar fereastra unei camere către muntele imbrăcat în verdeață. Sunt înconjurate de grădini, au unul sau două apartamente, parter și etaj. Fara bazar, aglomerație sau manele
!!! Merită, fie și pentru culorile apei, valurile înspumate și nisipului fin, să vii aici! Dar abia acum începem să explorăm insula eleno-venețiană, un pic englezească, un strop franțuzască!
Pornim, după două zile de plajă, baie și explorări (am găsit cele mai bune terase restaurant) să descoperim Corfu. Dacă conduci în Corfu, conduci oriunde! Asta pentru că e o aventură condusul acolo, iar noi am ales să mergem cu mașina pentru că am stat câteva zile și în Salonic, la plecare, iar la întoarcere am ales să revizităm câteva locuri de basm. Și, oricum, în Corfu nu poți să vezi nimic dacă n-ai mașină, asta numai dacă alegi taxiul, dar tot mai bine e cu mașina ta puternică și bună.
Corfu Town, KÉRKYRA în greacă, orasul venețian din Grecia insulară
KÉRKYRA – orasul cetate construit, pe bazele unui vechi fort bizantin, de venețieni și, timp de 400 de ani apărat de Veneția împreună cu grecii corfioți de hoardele turcesti, care n-au reusit să pună piciorul aici. Singurul loc din Grecia unde n-au năvalit otomanii! Au pus umărul si britanicii, așa că fortarețele le-au ținut piept și orașul s-a dezvoltat cosmopolit. Influențe tipic venețiene, englezesti, chiar frantuzești, palate austriece (Sisi) si multă artă italiană, stilul de viață fiind, însă, GRECESC. Și spiritualitatea. Peste 800 de biserici, unele catolice venețiene și majoritatea ortodoxe grecești există în insula Corfu.
Ne bucurăm de atmosfera și arhitectura mediteraneană romantică, de-a lungul străzilor pietruite ale acestui sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, Corfu Town sau Kerkyra, in greacă. Explorăm labirintul de case istorice, baruri cafenele, restaurante terase și mici magazine care vând suveniruri, mâncare grecească, lemn de măslin și produse artizanale. În orașul vechi, am vizitat Cetățile Vechi și Noi, care oferă o bucată din istoria maritimă a Corfuului și vederi uimitoare ale orașului și ale mării. Piața Spianada (Esplanada) este, de asemenea, un loc superb și se află la o aruncătură de băț de Muzeul de Artă Asiatică din Corfu, toate acestea fiind opriri tipice într-un tur al Corfu Town – Kerkyra.
Gerald Durrell, omagiat printr-un monument alto relief din bronz, într-un superb parc din apropierea mării, în Corfu Town- Kerkyra. Marele biolog (zoolog si conservaționist) a imortalizat șederea familiei sale (faină de tot) în Corfu, insulă pe care au iubit-o toți acești englezi plini de umor si originalitate. Sigur ați văzut The Durrells, serialul Familia Durrell, sau/și ați citit cartea „Familia mea și alte animale”, după cum a fost tradusă la noi. Larry, fratele mai mare e celebrul Lawrence Durrell ( „Cvartetul din Alexandria”, o capodoperă). 
Firește, și Lawrence Durrell are un monument acolo. Esplanada sau Piața Spianada, mărginită de Liston pe o parte și de Cetatea Veche pe de altă parte, cu Palatul Sf. Mihail și Sf. Gheorghe la un capăt. Pe o parte cea mai apropiată de fort se află Grădina Bosketo, unde se află un monument lui Gerald și Lawrence Durrell; zoologul și autorul, care și-au petrecut mulți ani la Corfu. Gerald era un copil atunci, a crescut, practic, în natura insulei. Lawrence, pe lângă marile sale opere literare, are o carte de călătorii numită ” Insulele grecești”.
Ne plac terasele-restaurant de pe plajă, aproape de mare, sau situate în așa fel încât să vedem marea de la o oarecare înălțime și să-i ascultăm muzica valurilor, foșnetul! Nu, pe Glyfada n-am auzit alt gen de muzică, cel puțin nu pe plajă sau la restaurante! În Glyfada am găsit trei terase cu mâncare foarte bună, iar în Kerkyra – Corfu Town foarte multe terase, majoritatea situate în Old Town, pe Esplanada, având norocul să găsim loc într-una situată chiar lângă Biserica Sf. Spiridon, un loc de cult aparte, Sf. Spiridon fiind patronul spiritual al insulei și al Kerkyrei, implicit.
Mâncarea este italo-grecească, altfel decât în Thassos, Salonic, Creta sau Paralia Katherini! E din Corfu, adică o îmbinare de gusturi și arome italienești și grecești, chiar și franțuzești pe alocuri! Mereu pe Meniu găseam felurite specialități cu paste italienești, gătite cu sos de vin și pui, cu piept de pui la grătar, cu ciuperci sau celebrul Stifado, un fel corfiot adus din Italia și aranjat pe gustul grecilor, cu carne de vițel înăbușită, condimentată și cu un sos excelent. Desigur, felul preferat al corfioților este Sofrito, tot din carne de vită, dar în felii subțiri, în sos vinegretă și vin alb, cu condimente specifice insulei, cu usturoi, orez alb și brun, uneori și cartofi prăjiți. Am luat și musaca cu vinete și carne, diferită de alte zone din Grecia, dar foarte bună. De asemenea, am savurat caracatiță inele, gătite într-un mod original, cu paste și sos. Peste toate felurile puteai să presari un parmezan ras, foarte gustos, la fel tzatziki, nelipsit de pe mese! N-a lipsit nici peștele, sardinele la grătar fiind favorite, dar nici salata grecească, aici cu castraveți, feta foarte sărată și tzatziky- clar, dar fără pita. Și souvlaky de Corfu: niște frigărui cu sos, salată și cartofi prăjiți, excelente. Gyrosul e ceva mai clasic, dar are foarte multă ceapă. Dulciurile sunt savuroase, cu mult cumquat confiat, miere, baclavale și o prăjitură cu mere și cumquat, ambele ”scufundate”, un fel de desert apetisant. Ne-a plăcut să așteptăm comanda și să bem o bere Mythos, fabricată în Corfu, foarte bună.
Corfu, Kerkyra, sigur ne vom revedea!
”/”
