Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori, apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori – pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de istoria artei, domnul profesor Gheorghe Arion ( muțumiri și respect, Profesore!) m-a felicitat, după ce am povestit cu ochii aproape închiși Păunii privilor și Privirile culorilor...
…sau poate pentru că Ion Țuculescu a preluat din estetica pură a artei populare motive pe care, cu propria energie creatoare, le-a transpus, printr-un desen incisiv și o cromatică vie, într-o dramatică percepție a actului 
picturii în sine…poate pentru că, Țuculescu a pornit în căutările sale estetice după ce a fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937…și a pornit în căutarea atelierului pierdut după ce a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale ale Universităţii Bucureşti şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu Magna Cum Laudae…poate pentru că nu i s-a părut nefiresc să activeze ca medic pe front, în război...dar nici să se întoarcă, regăsindu-se în ateleierul de pictură părăsit la vârsta de 15 ani, după un mare succes la o primă expoziție, adolescent fiind (pictorul s-a născut în 19 mai, 1910, la Craiova)…poate pentru că, în ciuda celor 7 expoziții (puține, dar au fost!) din timpul vieții, nici criticii, nici publicul larg nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor -Pivirile culorilor…pictorul trebuind să moară la numai 52 de ani pentru ca o Retrospectivă (în 1965) să-l aducă pe piedestalul destinat geniilor și ochilor orbi până atunci….când omul nu mai există și rămâne pictorul și creația sa…
…și poate pentru că a fost un pictor al invizibilului și al tainelor, pictând lumi invizibile, umbre, surâsuri ale umbrelor care nu se văd, privind către ceea ce este tainic, straniu, fantastic, teluric și totemic…și sigur pentru că, pornind de la un stil tare drag mie, Art Nouveau și școala picturii expresioniste, descoperea expresivitatea expresionismului, tot prin mentorul său de dincolo de eternitate, mare precursor expresionist, Van Gogh, pictând Câmpurile de rapiță, Drama folclorică sau Covorul cerulu…și poate pentru că, prin cromatica sa mai mult decât bogată, extrem de generoasă cu toate culorile, convertește natura în obsedante structuri onirice, ca în Fluturi sau Basm vechi sau Ochi călători...și sigur pentru că, grație temperamentului său exploziv, nu definește forme, nu stabilește repere îngrădite, nu caută realitatea identificabilă, ci doar transmite privitorului o anume încordare şi o o categorică pasiune a elaborării, transformând structurile materiei din realitatea palpabilă, în veritabile emisiuni de energie.
Și sigur pentru că, în pictura lui Țuculescu, culoarea este înţeleasă în mod complex. Nu este doar o alăturare căutată de complementare, cald-reci sau aromonii de minore/majore, ci e și substanță, pastă, dar și ton, grav/înalt, cum a simțit în momentul divin al creației. Și nu numai de aceea, ci și pentru că…ancestralul, structurile arhetipale din motivul folcloric, oniricul, credințele și superstițiile îi folosesc pentru a abstractiza, ca în cazul celebrului Autoportet pe fond galben, până la contopirea modelului cu fondul, într-un motiv în care diferența dintre elementul portretizat și fundal se transformă într-un motiv profund decorativ…
…și pentru că pânzele sale, datorită îmbinării dintre lirismul interior și dramatismul expresiei picturale sau al expresionismului arhetipal, îl fac unic, așa cum unici sunt sunt toți marii pictori, care, sfidând curentele artistice traversate, se integrează doar atât cât să preia ceea ce le este de trebuință pentru a-și face opera disctinctivă. Și sigur pentru că, o pictură semnată Țuculescu – dacă avem norocul, pentru că sunt multe nesemnate- înseamnă ochii magici ai culorilor, păunilor, cerului, câmpurilor, interioarelor arhaice, înseamnă o operă atât de aparte, încât e imposibil să nu simți vibrația culorilor care te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri , de aureole și scoarțe, de unde te privesc galben, violet – Figură violacee, roșu, negru – culoare prețuită de maestru, albastru-cobalt, brun-Ocean brun, verde – Ochi verzi, oranj – Relații în oranj...
…și sigur pentru că, în pânzele abstracte (un spațiu între figuativ și abstract) pictate în ultimii ani de viață, Testamentul meu plastic și Ultimul tablou, a înfățișat, pe o pânză de 3 metri, lupta dintre bine și rău…bolnav fiind și refuzănd să-i asculte pe medici, a muncit până la ultima suflare, încât soția sa mărturisea: ”Obligat de medici să se interneze, le-a cerut trei zile ca să-și facă testamentul. Nimeni nu știa la ce se referea. A lucrat cele trei zile la „Testamentul meu plastic”. E o pânza teribilă, care înfățișează lupta dintre bine și rău. În ultima treime, însă, răul e încercuit, alungit și binele iese triumfător.” Și pentru că nu e cu nimic mai puțin decât Brâncuși, transfomând motivul arhetipal, folcloric, în artă pură.
GABI A CREAT UN VIDEOCLIP SUPERB, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ, DEDICAT ARTISTULUI ION ȚUCULESCU ȘI EXCEPȚIONALEI SALE OPERE PLASTICE. GABI MERITĂ LAUDELE ȘI APRECIERILE NOASTRE. MULȚUMIM!
”Citat: Dupa incetarea sa din viata si intrarea in eternitate, opera lui Ion Tuculescu a cunoscut un memorabil succes in cadrul a numeroase expozitii (Venetia – Italia, Paris si Le Havre – Franta, Copenhaga – Danemarca, Belgrad – fosta Iugoslavie; Oslo – Norvegia, Stockholm – Suedia, Bruxelles – Belgia, Varsovia – Polonia, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco – SUA) etc. Ion Tuculescu a pictat pana in ultima clipa, credincios telului sau, lasand in urma lui o opera trainica si cutezatoare, cu care, in anii urmatori, poporul nostru se va mandri tot mai mult, cum s-a petrecut si cu opera lui Constantin Brancusi”. Biruinta lui Tuculescu este mare si pilduitoare, fiindca este una din acele biruinte mari si pilduitoare de dupa moarte care, din timp in timp, ne zguduie constiintele si imbogatesc tezaurul spiritual al omenirii…”.Geo Bogza – Extrase din „Timpul inceputului”
Mirela, eu sunt un profan. Îmi place foarte mult ceea ce faci tu aici; ai un limbaj accesibil care mă apropie de opere pe care nu le-aş fi înţeles altfel…
Muțumesc, Diana, asta urmăresc: un limbaj clar, accesibil, care să te apropie de artist. Mă bucur că reușesc să scap de cuvintele inutil de … neînțelese! Oricum, folosirea unei terminologii de specialitate, în sensul strict, ar fi exclusiv pe înțelesul celor știu deja…și atunci, pe lângă că ar fi prostesc (da, da stimați critici literari!) ar fi inutil. Așa, am un public care sper să fie mulțumit!
Stiam putine lucruri despre Tuculescu … am aflat multe dupa ce ti-am citit blogul si mi-am ‘spalat’ retina cu picturile lui.
Ce galben …
Trebuie neaparat sa continui seria pictorilor romani !
Noi suntem pe faza 🙂
-X-, am de continuat Klimt, dar nu puteam să-l las pe Țuculescu, uite, am prieteni care încă nu au auzit de el și mă bucur să îl prezint eu aici!
Mirela,chiar ca nu am stiut de pictorul Ion Tuculescu,multumesc ,sarutmana pentru aceasta postare cu picturile sale care sunt aparte,au ceva care te face sa te simti in largul tau,te relaxeaza,o zi minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Mulțumesc Octav, vin să ascult muzică bună! Zi frumoasă!
odata, la lib humanis am vazut niste postere cu tuculescu; pentru vremea aia [cred ca sunt peste 10 ani] erau scumpe. cu alta ocazie nu le-am mai gasit.
apoi am auzit de la altii ca prin muzeele lumii, bani sa ai, poti sa cumperi postere.
eu nu am tablouri, dar postere cu tuculescu, as vrea. si cu altii.
mi le amintesc, erau cu modele din alea florale, ca pe covoarele oltenesti sau cu un sir de femei stilizate…
Da, am vazut si eu, cu toti marii artisti ai lumii. Dar cred ca mai degraba as lua albume, am un album de arta de pe vremuri, cu repoduceri foate interesante si in care se vede clar cum ARTISTUL REINVENTEAZA IN ARTA SA ARHETIPURI UITATE ALE FOLCLORULUI, SI NU INVERS, asa cum se vede si in arta lui Brancusi, de altfel.
Mirela, ce explozie de culori si ce de informatii…
PS. sa mai zica cineva ca blogurile sunt pe ici si pe dincolo. eu am invatat multe lucruri de pe unele bloguri. nu poti sa citesti toate cartile din lume oricat ai vrea. iar pe unele bloguri ai informatii pentru care tie ti-ar trebui saptamani ca sa le aduni.
Așa este, eu citesc și învăț zilnic ceva nou pe blogurile pe care le am în vizor! Și infomația e SINTETIZATĂ, ceea ce ne este de un real folos. Plus comentaile, eu învăț multe și din comentarii! Mulțumesc!
Mirela, merci de beşteleală 😆
am fost azi cel puţin de 3 ori la tine
acu’ sut revoltată!!! de ÎNCÂNTARE
am de „terminat” 4 dosare pentru mâine şi REVIN!!!
am luat CULORILE… offf…
CELLA, tu mereu iei culori, ia stai puțin, mai lasă din ele, posesivo!
OK, pe când revii, eu voi face gramatică cu Enya, grea treabă, dar singura, alături de pictură, care merită!
Pupici lui Snejinka, fă ceva să nu-și mai murdărească blănița!
Buna seara! mi-a lipsit blogul ca aerul! Am citit si Margareta Sterian, ce minunati, ce valorosi, ce artisti si ce bine scrieti despre ei. marturisesc ca nu pot citi critica de arta, dar aici e altceva, e atragator ca un roman, nu stiu cum reusiti, dar va MULTUMESC!
O pup pe Enya si pe Serafina, va doresc o serara frumoasa si de calitate. Mai revin sa adun imagini, am deja un album intreg! Numai bine si foarte bine!
Andreea, mi-au lipsit aerul proaspăt și ideile însorite cu care vii aici, de fiecare dată!
Abia aștept să-ți văd albumul, eu am șters tot din fișiere, erau prea încărcate, mă bazez pe existența eternă a netului forever!
Mi-am motivat alegerea cam prea personal.
Dar subiectivismul este o stare normală a artistului devenit, o clipă, critic. Admirator, o veșnicie.
Sunt onorată că ÎNCĂ mai înveți câte ceva de la mine. Merci pentru urarile de bine!
„Păunii privilor și Privirile culorilor…”, „nu l-au văzut, orbiți cu siguranță de marea-i strălucire, sau orbi de neputința vederii magiei prin ochii culorilor -Pivirile culorilor…”, „pictor al invizibilului și al tainelor”… nu mă mai satur…
ce multă dreptate am… când spun ceva…
o, DA! ce multă dreptate 😆
MirelA!!! tu scrii la fel de luminos precum eşti
da, da… eu ştiu 😉
ce clar intuiţie şi ce alăturare…
ştii ceva? mulţumesc virtualului, NIMIC NU-I ÎNTÂMPLĂTOR!
fac eu pauză
http://www.youtube.com/watch?v=r__O1KttrrY&feature=related
revin 😆
CELLA, nimic nu e întâmplător, desigur…nici această excepțională bucată de jazz autentic!
Tot ce fac e așa cum sunt…știi și asta, Cella!
M u l ț u m e s c !
da, da… FRUMOASO!!! 😆
coloroasO, minunăcioasO, mireloasO
am scăpaaattt… offf…
minunat e la tine după aşa 2 zile groaznice
offf…
Ce fericire e să afli ca la tine e minunat!Sunt cu adevărat fericită!
Bine că ai scăpat, poeții au nevoie de muze! 😉
daaaaaaaaaaaaaaa
au!!!
da’ cred că o să-i bântui oniricos că o să dooorrrmmm
am căzut lată şi aseară 😆
n-ai observat ce semnificativ am tăcut de la o vreme 😛
dormeam dusă visând taxe locale, somaţii şi pe colegul de la direcţia de finanţe 😆
săracu’, ăla nu ştie la ce echipă joacă NICHITA 😆 😆 😆
da mă duce la cafea să mă emoţioneze, tactică de finanţist ;), zbang cu el din visele mele; azi şi mâine promit să visez doar cai verzi… şi vioeţi, normal, acuma mă programez mental 😆
Adica l-ai visat, pai vezi pe cine visezi….si Nichito, acum la ce sa se astepte, sarmanul!? Da’pe poeti i-ai bantut „oniricos”? Intrebam si eu…. 🙂
da, dragă, şi o să vezi rezultat bântuire… săptămâna ce vine 😉
Mă faci curioasă! 😉
O!
Inca un post minunat la Mirela!
Multumesc foarte mult pentru domnul Tuculescu. Este o incantare-mai ales acum, in miez de iarna 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=NWrs5sGun-Y
O seara foarte buna pentru Mirela, Enya si Serafina pe care BdJ si Sakura le imbratiseaza cu drag
🙂
Mulțumesc Belle, Sakura e un frumos de motan, pardon, cotoi, ca să fie clar pentru Serafina! 😛
O, ce cadou fumos! 🙂
Noapte bună…pupăm pisicile! 😉
buna alegere in privinta tablourilor realizate de domnia sa tuculescu,
Buna ziua, Bogdan!
Multumesc.
Draga Mirela,felicitari pentru articol!Si multumiri.
Inca nu am pomenit despre el,mai e pana in luna mai cand voi posta si eu in calendarul zilei de 19 mai despre acest mare artist roman.
Imi plac foarte mult picturile lui si cu permisiunea ta le voi aduna de la tine sa fac un videoclip si cu el.
Un weekend minunat!
Salutari Enyei si Serafinei de la mine si fete!
Gabi, e minunat și extrem de folositor, NIMENI nu s-a gândit până acum, așa cum s-a întâmplat și în cazul Margaretei Sterian, căreia i-ai dedicat ÎN PREMIERĂ mondială acel frumos videoclip.Despre muzică, dacă vrei, povestim pe mail.NU neapărat ceva de la noi, știu că tu ai idei excelente, o să îți sugerez și eu ceva în sensul acesta.
Felicitări, Găbița! 🙂
Mirela,chiar acum am venit sa adun pozele,mai caut si pe net!
Nu m-am gandit la ceva romanesc,cred ca e potrivit ceva instrumental.
Sper sa-mi dai o sugestie si sa o pot folosi daca ma lasa Youtube.Iti trimit acum un e-mail.
Deja am primt și am trimis.
Succes! 🙂
Mirela,am gatat videoclipul.Vizionare si ascultare placuta!
http://www.youtube.com/watch?v=zwxPXNKX8nA
Gabi, l-am postat…e excepțional.
E un tribut adus creației geniale a artistului Ion Țuculescu, primul videoclip dedicat maestrului și foarte bine realizat. Ești o artistă! Mulțumesc.
Mirela,sunt foarte onorata si bucuroasa peste masura !
ma bucur ca iti place „opera” mea.
Am completat cu datele despre fondul muzical,nu mai stiam exact titlul melodie.Scriu si aici la sugestia CELLEI.
Kitaro-Silence
Un weekend minunat!
Yes!
Cred ca Strongvaleriana va fi cel putin incantat, eu de asemenea. Cat se poate de potrivit, e sunetul care te insoteste in timp ce privesti o asemenea pictura…felicitari! 🙂
mirela, eu pătrund aicea pe blog cu gândul simplu
că deschid o simplă uşă, o simplă fereastră
pe urmă însă găsesc nenumărate ferestre şi nenumărate uşi
care nu se termină niciodată
şi intru în aventura culorii
şi mă impregnez de spiritualitatea din spatele ei
şi alb-negrul fiinţei se transformă în splendori cromatice
şi eu mă identific până la contopire cu eroii tăi nemuritori
şi mă simt atras ca pilitura de fier spre magnetul creaţiei
oricum, ai aici un flux al scrierii de o altă intensitate
de parcă s-ar fi petrecut ceva anume între timp
de parcă dintr-odată culorile au început să ardă
şi eu nu pot decât să mă retrag după un timp
cu ochii culorilor în gând
aşteptând cuminte în lumea propriilor mei eroi
aventurile spirituale viitoare
pe care tu le pregăteşti aici
aproape fără să ştii
Lucky Motanule, mare poet-mare ești și de fiecare dată mă bucuri cu poeziile tale inedite, frumoase, adevărate poeme făcute parcă din nimic, și totuși debordând de tâlcuri, aprecieri, întrebări și chiar îndemnuri! Cel mai poet dintre pisici și cel mai filosof motan-frumos!
Miau-mulțumesc! 😛
Am vizionat de doua ori videoclipul facut de doamna Gabi, e foarte frumos, ma emotioneaza atat picturile, cat si muzica. Nu stiu ce bucata muzicala este, as vrea sa o cunosc, daca se poate.
Va doresc o seara frumoasa un weekend plin de bucurii!
Acum am vazut mesajul,CELLA mi-a sugerat ca ar trebui sa se stie fondul muzical.
L-am trecut si in video, la more info, il scriu si aici:Kitaro-Silence.
Multumesc foarte mult.
Va multumesc, acum, ca l-am cunosct pe Ion Tuculescu mai bine, am bucuria sa cunosc si un mare muzician, Kitaro. Sunt de-a dreptul fericita!
” e imposibil să nu simți vibrația culorilor care te privesc insistent, dincolo de lumi, dincolo de totemuri , de aureole și scoarțe, ”
… si-atat ! Doar am extras-o !
Bine ai facut. E imposibil sa nu…nu-i asa?!
Ai ascultat fondul muzical al videoclipului dedicat lui Ion Tuculescu? 😉
http://culturapecontinente.blogspot.com/2010/04/participanti-30-aprilie-2010.html
multumesc pentru post
Îmi place foarte mult articolul. M-a ajutat cu adevărat să descopăr frumusețea, farmecul și chiar poate puțin din însemnătatea lucrărilor pictorului Țuculescu!
Mulțumesc!