De la Atelier. Sesiune de încălzire a trecut ceva vreme, timp în care am lucrat numai la firmă, atelierul fiind lăsat pentru zile mai lejere. Azi, Les Chats, o ”muzică” pisicească redată în culoare și formă, având pisicile ca sursă de inspirație. În tehnici combinate. E schița unui proiect, lucrarea definitivă va fi mai elaborată.
Henri Matisse sau lux, calm și voluptate
Ce să admiri mai mult la Matisse? Culoarea pură, plină, vioaie, însorită? Arabescul decorativ, vizibil într-un spațiu eminamente pictural? Intensitatea petelor de culoare? Felul în care a cultivat, cu spirit dezinvolt, arta africană? Sau modul în care i-a celebrat pe renascentiști? Matisse era prea inventiv pentru a repeta ce-au tot făcut alții. Există un demon al culorii care îi stăpânește pe artiștii mari și de la care evoluează, căci el constituie un nou punct de plecare și dezvoltare. E ca un elan, un entuziasm, un avânt. Îmi place mult pictura lui Matisse și cred că are o anumită savoare, ca a unui fruct copt, exotic, suculent și aromat. Cred că are parfumul roadelor și plantelor care cresc în grădinile meridionale și au darul de-a fi pline de sevă, gustoase, luminoase și însorite. Cât putem să cunoaștem dintr-un pictor? Văzându-i, cu puțin noroc, o parte din tablouri prin expozițiile retrospective sau în muzeele mari ale lumii. Admirând reproduceri. Sau citind câte ceva despre el și admirând o selecție cu imagini reprezentative pentru marea sa creație. Lucru pe care încerc să-l fac eu, aici.
Enya în atelierul de pictură
CARMEN e gazda acestei frumoase zile, în care imaginile vorbesc de la sine și ne încântă. Azi, Enya mea fotografiată în atelierul de pictură de la Palatul Copiilor din Cluj. O zi frumoasă! 🙂
Alexandru Ciucurencu sau expresivitatea culorii
După Ştefan Luchian şi Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu a fost cel mai reprezentativ pictor român al culorii. Mi-a plăcut întotdeauna Ciucurencu, îl consider creator de atmosferă. Îmi place sinteza liniei şi pasiunea pentru echilibrul maselor, care se simplifică spre o formă de abstracţionism, în care coloritul cândva exuberant, se restrânge , tinzând spre esenţă.
Culoarea parfumată a verii
Vara…plină de promisiuni, de zile solar-diamantine, nopţi catifelat-violet-albastre, dimineţi trandafiriu-aurii, seri oranj, scăldate-n ametist, toate încărcate de miresme doldora de nuanţe, de tonuri muzicale şi tonuri cromatice. Iunie, zori de zi şi aurora ivită de după coama dealului sau din largul mării mătăsoase, aduce aerul ireal de pur şi rozul trandafirilor înrouraţi, boboci care răsar glorioşi, pentru a înflori nestingheriţi, atât timp cât vara îşi păstrează tinereţea, dar chiar şi la maturitatea falnicului anotimp! Mirosul lor transparent, crem muiat în oranj şi roz, e mireasma de petală a dimineţilor tinere de iunie.
Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor (pictori români III)
Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori, apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori – pe […]
Joseph Mallord William Turner – forța învăluită în misterul cețurilor
(Un text de Mirela Pete) PICTORI ENGLEZI (I) În momentul în care mai mulți francezi, care mai sunt și pictori, care mai sunt și impresioniști, care mai sunt și buricul culturii și artei europene, spun cu o deplină și sinceră admirație despre un confrate englez, precursor al artei lor că: ”este unul dintre principalele […]