Mirela Pete. Blog

26 septembrie, 2013

Unei pisici de Jorje Luis Borges Păşeşti tiptil, că nici nu te simţim, Învăluită-n taină şi tăcere. Sub clar de lună, eşti ca o panteră Pe care-n depărtare o zărim. Parcă-mplinind porunci dumnezeieşti, Necontenit, zadarnic încercăm secretul nepătruns să ţi-l aflăm. Decât apusul mai bătrână eşti. Primeşti a mâinii mele mângâiere, Spinarea-ncovoiată s-o-nfioare. Din depărtări de veac vii şi uitare, Vieţuitoare-a unei alte ere. Nu eşti de-aici, ci dintr-un loc închis. Stăpână peste-un vast tărâm de vis.

23 septembrie, 2012

Când mi-a transmis Pandhoraa tema propusă de ea pentru povestea noastră parfumată, mi-a venit instantaneu în minte gândul că n-am niciun membru al familiei care să dețină ochi căprui, toți fiind posesori de iriși albaștri-verzi, gri, verzi-gri sau chiar turcoaz...Nici prieteni cu ochi căprui nu prea am, ba chiar și verișorii mei au ochi albaștri sau verzi! Și totuși, sondajele arată că ochii căprui sunt cel mai des întâlniți în zona temperată și mediteraneană, ori eu n-am locuit niciodată în țările nordice, unde incidența privirilor de gheață albastră e mult mai mare. M-am gândit că această cantitate deloc neglijabilă din ființa noastră, numită ”suflet”, are multe de spus și l-am tras de un colțișor sensibil, ca să-mi aducă aminte de o privire extraordinar de blândă, catifelată, ca a unei căprioare. Pe care, fără excepție, o asociez cu bunul gust. Cu talentul, originalitatea, cu filmul bun.

4 iunie, 2011

O întreagă zi de iunie, şi nu oricare, ci de 1 Iunie, ne-am copilărit tustrei: Xaba, Enya noastră şi cu mine. Plus colegii ei, cu care s-a zbenguit prin parcuri, scene de teatru, terase, săli de expoziţie şi terenuri de sport. O zi frumoasă, în care am străbătut la pas Clujul văratic, fierbinte la propriu şi la figurat! Frumoşi şi curaţi, copiii miroseau a cireşe şi a boboci de trandafir. A gând curat...A vată de zahăr şi a popcorn! A neastâmpăr plin de farmec.. .A îngheţată pe băţ şi a căpşuni...A soare, a veselie şi a bujori roz. A tinereţe şi puritate, a bucurie şi a joacă, a multă joacă! A competiţie cu premii, a daruri simbolice sau mai mari şi a iubire, o iubire pe care trebuie să le-o arătăm zilnic, deoarece numai un copil iubit şi ocrotit, va deveni un adult fericit, stăpân pe sine şi încrezător în forţele proprii, demn de încrederea celorlalţi.

4 aprilie, 2010

Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori,  apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori –  pe Van Gogh ca mentor, de dincolo de eternitate…poate pentru că, studentă fiind, profesorul meu de […]