Mă bucur că am avut șansa să fim la Viena exact la împlinirea a 150 de ani de la nașterea unuia din marii pictori ai lumii, Gustav Klimt. Asta era acum 6 ani, când ne-am propus să-l sărbătorim pe unicul și incomensurabilul artist, alături de mii de oameni veniți din lumea întreagă la Palatul Belvedere […]
Adrian Ghenie, cel mai scump pictor român din istorie
” Noi ca popor, ca agregare socială, nu avem cine ştie ce succese, dar există, iată, câteva individualităţi care ar trebui să ne facă să ne mândrim de realizările lor.” (Pavel Șusară)
O expoziție unicat: Gustav Klimt – 150 de ani
Da, am avut bucuria să fim acolo! La împlinirea a 150 de ani de la nașterea pictorului meu preferat de după 1900, exact în 14 Iulie, eram la Palatul Belvedere din Viena, împreună cu Enya mea și cu Xaba, la deschiderea Expoziției Jubileu – 150 de ani Gustav Klimt. O expoziție unicat, cu peste 120 de piese expuse: picturi, desene, schițe, scrisori, fotografii, documente și alte exponate care erau parte fie din opera superbă a geniului Klimt, fie din viața omului Gustav Klimt. Am dorit să fim acolo la deschiderea acestei excepționale expoziții care a avut loc exact de ziua de naștere a maestrului, în 14 Iulie și mă bucur că am admirat cu bucurie opere ca Sărutul, Șerpii de apă, Judith, Grădinile lui Klimt, Floarea Soarelui, peisajele sale cu copaci, portretele de femei superbe și multe alte capodopere ale celui pe care îl admir fără rezerve.
Încă mai aveți timp să mergeți la expoziție, aceasta fiind deschisă până în 3 ianuarie. Menționez că anumite exponate fac parte din colecții particulare sau ale altor muzee și doar acum le puteți vedea alături pe toate. E o șansă de a vă bucura din plin de ceea ce înseamnă Klimt și de un ”Sărut” care a schimbat lumea. Veți ieși de acolo zâmbind de fericire. Am ales și câteva imagini care marchează evenimentul prin mărci poștale, concerte muzicale în curtea palatului, pliantul expoziției, fotografii cu Klimt. Nu scriu mai mult, las imaginile să vorbească în liniște.
Henri Matisse sau lux, calm și voluptate
Ce să admiri mai mult la Matisse? Culoarea pură, plină, vioaie, însorită? Arabescul decorativ, vizibil într-un spațiu eminamente pictural? Intensitatea petelor de culoare? Felul în care a cultivat, cu spirit dezinvolt, arta africană? Sau modul în care i-a celebrat pe renascentiști? Matisse era prea inventiv pentru a repeta ce-au tot făcut alții. Există un demon al culorii care îi stăpânește pe artiștii mari și de la care evoluează, căci el constituie un nou punct de plecare și dezvoltare. E ca un elan, un entuziasm, un avânt. Îmi place mult pictura lui Matisse și cred că are o anumită savoare, ca a unui fruct copt, exotic, suculent și aromat. Cred că are parfumul roadelor și plantelor care cresc în grădinile meridionale și au darul de-a fi pline de sevă, gustoase, luminoase și însorite. Cât putem să cunoaștem dintr-un pictor? Văzându-i, cu puțin noroc, o parte din tablouri prin expozițiile retrospective sau în muzeele mari ale lumii. Admirând reproduceri. Sau citind câte ceva despre el și admirând o selecție cu imagini reprezentative pentru marea sa creație. Lucru pe care încerc să-l fac eu, aici.
Paul Cézanne, maestrul nostru, al tuturor
„Cézanne este maestrul nostru, al tuturor”(Matisse )
…acum peste 150 de ani, tablourile celui care e azi un pictor iubit, celebru și mai mut decât cunoscut, Paul Cézanne, au fost respinse cu dispreţ de ”jandarmii” artei academiste, oficial recunoscută ca singura formă admisă de artă.
Alexandru Ciucurencu sau expresivitatea culorii
După Ştefan Luchian şi Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu a fost cel mai reprezentativ pictor român al culorii. Mi-a plăcut întotdeauna Ciucurencu, îl consider creator de atmosferă. Îmi place sinteza liniei şi pasiunea pentru echilibrul maselor, care se simplifică spre o formă de abstracţionism, în care coloritul cândva exuberant, se restrânge , tinzând spre esenţă.
Sărbătorindu-l pe Picasso
Azi e 25 octombrie, într-o zodie scorpionică și avem de sărbătorit un genial Pablo Picasso, născut în această zi acum 129 de ani, un artist care a știut să folosească harul cu care a fost înzestrat. Pablo Ruiz y Picasso (n. 25 octombrie 1881, Malaga – d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes), este un mare artist plastic spaniol. Cel mai mare al modernității, dacă e să ascultăm opinia criticii și să observăm interesul stârnit de opera sa, de vreo 110 ani încoace. Genial, polivalent, complet, uriaș și unic, Picasso nu s-a mulţumit în viaţă cu un singur rol. Un om, un pictor, un sculptor, un ceramist, un poet care a jucat multe roluri, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune, acesta a fost Pablo… A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. Dar a fost și un copil genial, iar la Paris un străin „iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soţ şi tată. A fost iubit, idolatrizat, hulit, urât, invidiat, a fost înger și demon. Picasso a fost unic și a spune că pictura lui e doar cubistă e o greșeală. Pictura lui e picassiană și atât, chiar dacă a avut o perioadă în care a inventat, practic, cubismul, ca stil în pictură, dar și ca punct de plecare în pictura celorlalți pictori cubiști (și nu numai). Un creator de curent, de stil, de modă (în artă!)! Un model pentru alți artiști, un titan al artei moderne și al universalității.
Despre artă, din gurile (bune, rele) ale altora
“Arta este ori plagiere, ori revoluţie. “ O spune Paul Gauguin şi, fiind unul din preferaţii mei ,m-am obişnuit să-l iau în serios. “Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor”. Eh, Marc Chagall contează, dar nu sunt convinsă căşi părerea dumnealui despre artă. “Arta este o minunată minciună care ne face […]
Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor (pictori români III)
Ion Țuculescu…De ce?…Poate pentru că Cella mi-a propus să scriu ce cred eu despre culori, așa cum le simt eu, nu așa cum le descompun marii teoreticieni ai culorii… scriu despre culori, apelând la unul din cei mai mari coloriști români și de pretutindeni, care l-a avut – cu demninatea specifică marilor creatori – pe […]