Dragii mei condeieri, duminică, 26 martie, ne reîntâlnim la mine, cu povestea parfumată a lunii martie. Tema e aleasă de Irina Bek și se numește Parfumul dansului. Dans și mireasmă să fie! Invitatul de onoare este Radu Florin, dacă acceptă (!), alături de condeierii consacrați: Adriana Tîrnoveanu, Alexandra Ali, Alexandra Cristea, Anca Vrinceanu, Alina Panaite, Gabriela Dragoi, Elina Elena Padhoraa, Ella, Elly Weiss, Tina, Vavaly, Lăcrămioara Maria, Diana Offenbach, Dana Alistar, Dana Lalici, Suzana, […]

La mulți ani, Poveste Parfumată! Ai 6 ani, îți urez mulți înainte și toți frumoși! La mulți ani, membri ai Clubului Condeielor Parfumate, celor care suntem încă în club, dar și celor dragi nouă! Vă mulțumim, stimați cititori și comentatori! La mulți ani!

Dragi condeieri parfumați, Povestea parfumată se relansează la mine pe blog începând cu 24 februarie, când împlinim 6 ani de la prima Poveste parfumată între bloggeri. Vă invit cu drag să-mi lăsați un răspuns legat de participarea voastră la poveste. Cel puțin 10 membri mi-au răspuns pozitiv pe facebook, așa că-mi puteți lăsa și acolo răspunsul. Pot participa și membri noi, doar să fiu anunțată. Tema va fi: Parfumul literelor, pentru că noi îmbinăm scrisul cu parfumul. O săptămână de vis tuturor membrilor Clubului, celor dragi acestora și cititorilor noștri!

De ce simt unii nevoia să scrie despre cei care NICIODATĂ nu le vor mai citi bietul blog/bloguri (nu că le-ar fi citit cu plăcere vreodată), niciodată nu-i vor mai căuta, niciodată nu le vor mai pomeni numele, pe care l-au șters din memoria afectivă și nici nu le vor mai acorda nicio importanță?! De ce-și pierd vremea cu postări defăimătoare, împroșcări cu noroi și ”detalii în privat„ pentru avizii de bârfă și bălăcăreală”?! Și de ce singura lor distracție e asta ieftină, tipică celor care se plâng mereu că nu au nici de unele, dar nici nu fac nimic ca să aibă, eventual cerșesc. Pentru că nu muncesc. Țin ”n” bloguri și nu câștigă niciun trofeu Superblog sau altul asemenea, cum au reușit cei cu adevărat talentați?! Nu pot ține piept nici măcar unei povești în lanț, cum a fost Duzina de cuvinte sau Povestea parfumată, Happy weekend sau WW!

Read More 2 like Comments Off on Despre buruieni

“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”. Curtea plină de romaniță era generos umbrită de câțiva meri de vară. Asta i-a făcut pe cei doi oaspeți să-și mai revină, chiar dacă erau încă toropiți de arșița începutului de vară. […]

-Șșt, taci...Sau spune în șoaptă, nu vreau să ne găsească, auzi, nu vreau!...Privea cerul printre crenguțele modeste cu flori galbene, dar o făcea cu încrâncenarea celei căreia îi era oarecum interzisă o asemenea îndeletnicire. Se gândea că a fost o iarnă lungă, mult prea lungă și prea lentă, de o lentoare prozaică, de o lene fără nimic odihnitor, o oboseală fără nimic plăcut. După primii ghiocei a nins iar, a înghețat...oamenii s-au bucurat, apoi și-au tratat din nou virozele, gripele, reumatismele...Șșștt! Sunt pe-aici, lasă-te sub florile înalte și galbene ca lămâia, așa nu ne vor zări.

Moş Crăciun! Da, mi-l amintesc din copilărie, când nu aveam nici un dubiu legat de existenţa lui, poate și pentru că venea întotdeauna și - ca să nu mai lungesc vorba - ne răsfăța din plin, pe mine și pe fratele meu. O copilărie magică, ireal de frumoasă...da, o astfel de copilărie am avut noi. Poate debradut aceea am trecut mai ușor peste unele, ceva mai târziu.

M-am gândit adesea cum ar fi o lume fără miros și m-am cutremurat. Nu! N-ar fi posibilă, ar fi stearpă, fadă, fără bucurie și chiar fără gust. Grădina zăcea leneșă încă, adierile slabe ale zilei de început de vară nereușind s-o dezmorțească. Purtându-i, sol neprețuit, în adiere, mireasma... Frumoasa temă a poveștii de azi a fost propusă de Vienela. Următoarea poveste va fi undeva înainte de Crăciun și aș dori ca tema să fie aleasă de cine dorește, chiar aici, la comentarii.

Iată-ne din nou împreună la o nouă poveste, parfumată azi cu multă toamnă, pe care apropierea lui octombrie ne-o aduce aproape, cu miresmele ei venite de undeva din amintire sau din închipuire. From Sarah with love sau toamna într-o gară (poveste parfumată)

Toamna are obiceiul să vină dimineața, în zori, înainte de răsăritul soarelui. Împrăștie miresme umede, brumate, afumate, care pătrund prin fereastra lăsată deschisă de seara, în speranța că vara va uita să plece. Și iată că mie a început să-mi placă mult toamna, cu al său arămiu și muzical parfum. Primăvara vine pe înserat, la sfârșitul unei zile lungi de iarnă, dusă departe, alungată de superba tânără vioaie și fermecătoare, care apare parfumând zarea cu reavănă mireasmă de liliac...Oh oui, en avril, un soir... Dar toamna nu, ea vine dimineața, ca să o descoperi neașteptat, adulmecându-i parfumul copt și ambrat. Frunze arămii aruncă departe ploaia, lăsând în urmă doar copacii goi, care încep să murmure foșnind. Crengile lor capătă o expresivitate stranie și frumoasă. Am ajuns să recunosc prea bine semnele de toamnă...Și să-mi placă mult.