Ce să admiri mai mult la Matisse? Culoarea pură, plină, vioaie, însorită? Arabescul decorativ, vizibil într-un spațiu eminamente pictural? Intensitatea petelor de culoare? Felul în care a cultivat, cu spirit dezinvolt, arta africană? Sau modul în care i-a celebrat pe renascentiști? Matisse era prea inventiv pentru a repeta ce-au tot făcut alții. Există un demon al culorii care îi stăpânește pe artiștii mari și de la care evoluează, căci el constituie un nou punct de plecare și dezvoltare. E ca un elan, un entuziasm, un avânt. Îmi place mult pictura lui Matisse și cred că are o anumită savoare, ca a unui fruct copt, exotic, suculent și aromat. Cred că are parfumul roadelor și plantelor care cresc în grădinile meridionale și au darul de-a fi pline de sevă, gustoase, luminoase și însorite. Cât putem să cunoaștem dintr-un pictor? Văzându-i, cu puțin noroc, o parte din tablouri prin expozițiile retrospective sau în muzeele mari ale lumii. Admirând reproduceri. Sau citind câte ceva despre el și admirând o selecție cu imagini reprezentative pentru marea sa creație. Lucru pe care încerc să-l fac eu, aici.
Paul Cézanne, maestrul nostru, al tuturor
„Cézanne este maestrul nostru, al tuturor”(Matisse )
…acum peste 150 de ani, tablourile celui care e azi un pictor iubit, celebru și mai mut decât cunoscut, Paul Cézanne, au fost respinse cu dispreţ de ”jandarmii” artei academiste, oficial recunoscută ca singura formă admisă de artă.
Câteva minute bune cu Dire Straits
Pe la paisprezece ani, o amică de-a unei amice, mai mare cu un an-doi decât mine, ne-a pus Dire Straits , la un magnetofon Maiak. Tocmai aflasem de Emerson, Lake& Palmer, de Eric Clapton,Van Morrison, Gary More, etc etc. Îi adoram pe Queen și Led Zeppelin (vezi site-ul oficial), datorită fratelui meu și unui bun amic, Polexe. Îi știam bine pe Yes, The Doors, Jethro Tull, Marillion, Renaissance și Deep Purple. Blondie îmi plăceau, erau pop-punk și-mi era dragă frumoasa Debbie! Mai era MUZICA CLASICĂ
Leapşă muzicală
E haioasă, e ok, aşa că mă las purtată de nişte întrebări cam incomode. Se cere doar sinceritate!De la Carmen. 😉 Iat-o! 1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr. Nu mă leg de cei de la noi, ar fi o listă lunguţă…aşa […]
Alexandru Ciucurencu sau expresivitatea culorii
După Ştefan Luchian şi Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu a fost cel mai reprezentativ pictor român al culorii. Mi-a plăcut întotdeauna Ciucurencu, îl consider creator de atmosferă. Îmi place sinteza liniei şi pasiunea pentru echilibrul maselor, care se simplifică spre o formă de abstracţionism, în care coloritul cândva exuberant, se restrânge , tinzând spre esenţă.
Margareta Sterian sau spiritul iscoditor
Un prea-plin emoțional răzbate dincoace de culorile aburind în spațiile îndepărtate, din pictura Margaretei Sterian. Libertatea interioară i-a permis artistei românce să nu se lase sufocată de schimbările unui secol de viață, pe care l-a străbătut vivace, creativ, inspirat, inteligent, strălucit, original.
Gary Moore
Gary Moore...RIP
Omul a fost. Muzica rămâne. Artistul trăiește veșnic.
Muzici de iarnă și colinde cântate de Enya
O mare artistă cântă orice gen muzical cu ușurință (da, chiar și operă sau operetă, dacă e o mare artistă), dar și cu originalitate! Că ENYA este una din marile artiste ale lumii, devenită clasică, artistă de referință nu doar în genul celtic clasic și celtic-new age ,ori în spațiul muzical general, e un lucru cunoscut! Nu trebuie să fii de specialitate ca să ai un minim de cultură muzicală. Ea abordează firesc frumoasele colinde vechi, tradiționale, pe care le cântă, ca solistă, alături de corul bisericii din Donegall, locul său natal din vechea Irlandă (apropo, ca să cânți celtic, e bine să fii de-acolo!), alături de mama ei și de alte rude, dar și de prietenii din copilărie.
Din spațiul celtic. Enya
O nouă filă muzicală din spațiul celtic. Am ales Enya și două piese cu rezonanță categoric celtică, ca majoritatea celor compuse și interpretate de artista irlandeză, care-și extrage seva creatoare din spațiul celtic din care provine și în care e ancorată. Muzica celtică prinde o aura clasică, remarcându-se, fie prin prezența pianului , fie datorită vocii prelucrate și suprapuse a solistei, o voce asemenea unei învăluiri sau incantații. Se remarcă background-ul instrumentelor electronice, susținute, alături de pian și voce, de Enya, dar și cele tradiționale, muzica sa fiind elaborată chiar dacă are rădăcini vechi, celtice.