(Un text de Mirela Pete)
Margareta Sterian, figura exemplară care a traversat cu seninătate, în întregul său, zbuciumatul secol XX, s-a născut la 16 martie 1897. Un moment de atenție aici, într-un spațiu vizitat și de amatorii de artă!
“Am considerat întotdeauna că un artist este mereu dator celor cărora li se adresează”. (Margareta Sterian)
Un prea-plin emoțional răzbate dincoace de culorile aburind în spațiile îndepărtate, din pictura Margaretei Sterian. Libertatea interioară i-a permis artistei românce să nu se lase sufocată de schimbările unui secol de viață, pe care l-a străbătut vivace, creativ, inspirat, inteligent, strălucit, original. O consider unul din cei mai valoroși pictori români și aș vrea din suflet ca, atunci când se discută despre artiști plastici, scriitori, muzicieni, să ne se mai facă diferența de sex. Am citit articole în care se precizează :”E cea mai bună pictoriță dintre femei”. Mă abțin de la comentarii.
Atât în pictură, cât și în literatură, respectiv în romanul autobiografic „Castelul de apă”, Margareta Sterian rămane atașată inocenței copilăriei. Despre pictorița Margareta Sterian, Ana Blandiana scria: „Daca n-ar fi fost decat autoarea cărților sale de versuri și a minunatului «Castel de apă», Margareta Sterian tot ar fi rămas un nume în istoria literaturii române”. De o rară sensibilitate, scrierile sale rămân până azi semnul distinctiv al unui spirit inovator și original.
Margareta Sterian a fost pictoriță, poetă, traducătoare și scenografă. Poetă inclusiv pe pânza pictată, deoarece operele sale nu exclud poezia, magia, basmul, toate întruchipându-se din culoarea ușor voalată și vagi forme pierdute în depărtări pline de mister, sau apropiindu-se, în care poezia sau narațiunea, prezente fără discriminare, susțin admirabil efectul compozițional și cromatic rarisim, întradevăr rarisim! Margareta Sterian (n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992) a traversat cu seninătate întregul și zbuciumatul secol XX . Complexitatea și vastitatea operei sale sunt atât semnul autenticei vocații enciclopedice, a unui talent de excepție, muncii asidue, dar și darului de a fi senină mereu, stare care i-a permis o lungă și prolifică existență. Iată ce spunea artista într-un interviu la întoarcerea în țară, după o călătorie de studii și activitate expozițională, în SUA: „În acest secol lumea a devenit un sat mare, se pictează şi se inventează pretutindeni. Noile mijloace de comunicaţie au făcut un mare serviciu omenirii, dar nu ştiu dacă au favorizat descoperirea unor mari talente, de calibrul celor care s-au născut, au trăit şi au creat în oraşele Renaşterii italiene. Comunicaţiile, aparatele, călătoriile au favorizat şi pastişarea valorilor, imitaţiile, pastişele de tot felul.” Opera Margaretei Sterian reflectă, în mod strălucit, spiritul său iscoditor.
Sfidând veacul străbătut, artista își păstrează intactă libertatea interioară. Cel mai nou album dedicat ei este „Opera pictată”, de Mariana Vida. Aflăm aici că în ianuarie 1944, are loc la Teatrul Național, pe atunci sub conducerea lui Liviu Rebreanu, premiera piesei „Din jale se întrupează Electra”, de Eugen O’Neil, laureat la Premiului Nobel. Traducerea îi aparținea Margaretei Sterian și lui Petru Comărnescu. Și montarea piesei s-a realizat tot cu ajutorul traducătoarei Sterian, care văzuse premiera mondială la Teatrul Guild, din New York, în 1931 și care semnează „Anonymus” în caietul program. Punerea in scenă a piesei a avut de înfruntat obstacolele create de bombardarea orașului de către… americani. O anecdotă, dacă se poate spune, desprinsă din Albumul dedicat artistei. Multe articole, monografii, documentare, i-au fost dedicate doamnei Sterian, așa că e imposibil să nu fi auzit de acest nume mare ( uitat pe nedrept decenii întregi de comunism), cu atât mai mult cu cât măreața sa existență înfruntă chiar și revoluția din 1989, după ce trecuse cu brio cele două războaie mondiale și instalarea comunismului în România. Margareta Sterian a fost, pe rând, reprezentant al generației artistice din excepționalii ani ’30 , traducător al poeziei americane și engleze în timpul proletcultismului, ceea ce, sub comunism, era o mare și nesperată libertate în viața cultural-artistică. Pictoriță, ceramistă, textilistă și scriitoare, scenograf și traducător, iată creatorul Margareta Sterian.
Stilul artistic, definit prin perspectiva obținută prin rabatere, cadre mai puțin obișnuite, mai multe scene într-o singură compoziție și intr-un singur plan, detaliul miniaturizat adus în prim-plan, iată elementele cheie care compun semnătura artistei, făcând-o particulară, absolut unică. Subiectele sale predilecte sunt luate din lumea basmului, a circului, dar și a procesiunile populare cu măşti, nunți, personaje fantastice, care creează scene de un seducător realism magic. Firește că a pictat și în manieră realistă, într-un secol îți schimbi destul de des stilul, dar amprenta inconfundabilă și-a lăsat-o pe operele pe care le-am descris mai sus și pe care le voi prezenta ilustrativ. Cam prin 1967, Margareta Sterian işi schimbă radical stilul, pictând o serie de picturi abstracte , în maniera abstracționismului francez.
Omul de lut
Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut
sa nu fiu singura pe pamant.
Om de lut cu ochi de cobalt,
in apele lor adanci ma scald.
Om de lut cu gura de floare,
o vorba m-alina si alta ma doare.
Folosește tehnici noi, picturi în ulei combinat cu nisip, aceasta fiind o tehnică revoluţionară pentru acea perioadă, deoarece exclusiv fresca se realiza cu nisip. Va reveni la o manieră personală , a revenit mereu, odată cu pictura figurativă tratată ca o naraţiune fantastică, fabuloasă, folosind într-un mod insolit culorile, decorurile închise și desenul în nuanțe deschise, radiind alburi și griuri calde, aburite prin reflectarea culorilor care izvorăsc dinăuntrul personajelor. Mister, magie, poeveste și poezie la un loc, culoare și tehnică, imagini succsive, circ, mit, basm și obiceiuri, iată o succintă și simplă caractreizare a unei opere vaste, mult prea vaste pentru a o umbri povestind-o mai amănunțit. Voi lăsa pictura să reverse magia-i care nu poate fi înlocuită, evident, cu niște cuvinte…
Dincolo de fereastra mea …
Dincolo de fereastra mea e-atata lumina,
incat schela uitata pare un turn de sidef;
din nou a zidit primavara o gradina cu-nflorite crengi diafane,
brate, ce din parcuri te cheama…
Parfumul lor, mai usor decat orice parfum,
aburind amarui, te-nfioara…
Dansand, vantul poarta trecatorii de subtiori,
pasarile nu mai contenesc pe limba lor.
In asfintit, un indepartat ocean de aur isi rostogoleste valurile marunte pe cer…
Primavara, si eu iti cer acum o veste buna:
ce-a mai ramas din mine, aduna tu-ntr-o mana
si-nsufleteste-mi lutul cu rasuflarea ta.
Mirela, articolul tau e ca primavara mult asteptata.Iti multumesc.
Gabi, sunt de acord, era cazul să vină PRIMĂVARA!
Mulțumesc pentru videoclip, ești un talent!
Spre rusinea mea, nu mai vazusem lucrari ale acestei artiste. Chiar daca nu sunt artist plastic, mi-e imposibil sa nu remarc talentul acestei artiste si axplozia de culori mestesugit folosite in tablourile sale. Videoclipul, in care sunt expuse mai multe lucrari ale artistei, este extrem de bine realizat, coloana sonora impletindu-se armonios cu imaginile de exceptie. Felicitari pentru aceasta postare si va multumesc ca mi-ati facilitat cunoasterea lucrarilor acestei artiste.
Va doresc o zi cu realizari!
Nea Costache, nu este o rușine, eventual pentru cei care ascund propriile noastre valori! Este o onoare pentru mine să vă fac cunoscute nume care, din motive neînțelese, au stat ascunse ani buni! Dar dacă aici le găsiți, înseamnă că acasa mea virtuală își îndeplinește onorabil rolul și are, astfel, un rol însemnat.
Mulțumesc pentru aprecieri și vă mai aștept, cu mare drag!
O zi frumoasă!
sunt un profan in arta, ca un elefant intr-un magazin de bibelouri, pe cea moderna n-o inteleg si sunt prea comoda sa caut simboluri, dar imi plac culorile si senzatiile care le lasa un tablou. multumesc ca mi-ai deschis ochii, nu auzisem de aceasta artista completa, dar acesta este motivul pentru care exista oameni ca tine, sa ne impartaseasca frumuseti si talente!
Red, erai la spam, wow, bine că am căutat!
Orice profan devine cunoscător daca intră uneori într-un muzeu, real sau virtual, galerie, ceva, sau la mine pe blog! :)))))
Și dacă îți plac culorile, și senzațiile pe care un tablou adevărat le lasă, e perfect, înseamnă că eu am un rol secund, de a pune informația pe tapet.
De exemplu, dacă îți place Margareta Sterian, se cheamă că mi-am îndeplinit misiunea, făcându-ți cunoștință cu ea. Și mă bucur! 🙂
Am citit cateva zeci de minute pe internet despre artista; un timp a fost casatorita cu scriitorul Paul Sterian, figura controversata in literatura, economie si …ortodoxie. ortodoxie…Calinescu l-a expediar, executat, la „scriitori evrei”…
Mi-a placut tabloul Poetul si muza
Da, e viața personală, dar aici m-am ocupat numai de cariera ei.
Uite: Reţinând, deocamdată, vechimea ortodoxismului lui Paul Sterian, se cuvine să adăugăm aici şi un cuvânt despre profunzimea lui. În Memoriile sale, Mircea Eliade mărturiseşte: „Abia stînd de vorbă cu Mircea Vulcănescu şi Paul Sterian, am înţeles cît eram de ignorant în ce priveşte creştinismul răsăritean şi tradiţiile religioase româneşti…”
Am o afinitate mai mare cu Mircea Eliade. De aceea i-am dat cuvântul! Odată poate voi scrie și despre viața acestei femei multitalentate!
intimplator sau nu
ba chiar deloc intimplator
si mie imi place artistul -pictorita, graficiana, poeta Margareta Sterian;
acum imi pare bin e ca am iaminat reproducerea unor veersuri si a unor picturi dintr-un volum de versuri
[daca spun ca am fost la lansare, iar suna a lauda, in cea mai inofensiva ipostaza; acum cred ca s-a inteles de ce nu prea vreau sa las comm; dar nu stiu de ce nu reusesc sa ma abtin !!!]
pe linga bucuria de a o regasi, mi-ai adus niste amintiri mai aproape;
multumesc! 🙂
un sf de sapt agreabil, pt a voi stiti sa vi-l faceti 🙂
Nu e întâmplător! Îți știu vasta cultură, îți mulțumesc pentru minunile pe care mi le trimiți, toate de un rar rafinament estetic. Nimic nu e întâmplător când e vorba de gust și simț estetic.
Mă bucur că ai fost la lansare, eu doar mi-am cumpărat cartea!
Pentru tine:
La voi ma intorc
Muntii sunt tot aici,
Inima mea nu e nicaieri,
Nu-i langa tine – s-a ratacit,
Nu zboara la cer – e de plumb.
Muntii sunt tot aici,
Inima mea nu e nicaieri,
Padurile umbresc muntii,
Norii cuprind padurile.
Mania norilor e chipul tau,
Fulgerul ce-i despica, zambetul tau
Inima mea nu e nicaieri,
Muntii sunt tot aici …
(Margareta Sterian)
Multumesc pentru muzeu si pentru ghid! 🙂 Uite de ce e foarte bine sa re-postezi articole. Mai ales unul ca asta! Pentru cei ce „au deschis televizorul” mai tirziu! 🙂
Cu mare plăcere, pentru muzeu și ghid!
coolnewz, vreau să-ți mărturisesc ceva cool: de câte ori îmi faci bucuria unei vizite, vii așa…ușor, abia simțit, zâmbind un pic ironic, dar privind atent la tot și la toate. Ceea ce e lăudabil, nu toti fac asta. Apoi, pe un ton sotto voce, lași comentariul la obiect și dispari, lăsând-mă cu impresia clară că am fost vizitată de o persoană teribil de bine! Și așa este.
Da, pentru noii mei cititori, dar și pentru că acum două zile a fost ziua ei de naștere (16 Martie), am venit cu ceva mai din urmă. 😉
ia uite … ce de informatii transmite „virtualul” asta! 🙂 Stau si ma intreb … simtim oare si atunci cind cineva ne viziteaza si nu lasa nici un comentariu? Asta e intrebarea! 🙂
De simtit, da. categoric! 😉
eu TREBUIE sa iti multumesc !
siTE ROG NU MAI EXAGERA PT CA MA SIMT SI MAI JENANT !
––-
iti las si aici rasp de pe blogul meu
si as vrea sa ma crezi ca asa este :
—– am o zi cumplita
IAR TU CHIAR NU MERITI SA SIMTI PB SI CAPRICIILE MELE
MULTUMESC FRUMOS !
Flash
de Margareta Sterian
”Privirea ta, flacara verde unduind,
arunca flash-uri peste pustiu,
mai mult nu vreau
si nici nu se cuvine sa stiu.”
Mai, Sterian este unicat. pai cine mai picteaza asa la noi? Sau in lume? Nu imita pe nimeni, iar cand a facut-o, la Paris, n-a avut trecere. Dar si-a redobandit stilul ei personal. ;ie, una, imi place la nebunie.
Asa cum mi-ar placea la nebunie sa scrii si tu odata despre parfumul ala de cedru. Ei, ce zici, il scrii? Pupaturi Enyei pentru Premiu si weekend fain, ca ne-intalnim! 🙂
He he, azi n-am avut cursuri!
Tu ai avut, grupa ta are zilnic!
Merci de poezie, colosala.
Da, ne intalnim.
Mulțumesc, îi transmit! 😛
Il am, trebuie doar sa-l public!
Pup u! 😉
Un artist complet, am vazut live (!) lucrari ale Dumneaei intr-o exunere bucuresteana. Acolo am auzit, mai pe soptite, ca fiind rugata prin ’80 sa picteze un portret al conducatorului statului a refuzat spunand ca nu mai picteaza portrete de 40 de ani.
Bună, Mishu! Ce onoare și bucurie e vizita ta!
Ai dreptate, a refuzat. A fost un Salon al artiștilor plastici care îl pictau pe ceaușescu, dar câțiva au refuzat. Era clar că o artistă de talia și verticalitatea ei a refuzat. 😉
Da, am văzut și eu picturile ei. Câte mai sunt, că se înstrăinează la licitații. Ce să facem!? Păcat că nu ținem la lucrările de Patrimoniu.
O zi frumoasă, Mishu! 🙂
Excelent articolul! Asa cum de altfel se cuvine deosebite artistei, pe care ne-ai prezentat-o! cu versuri pline de gingasie, cu fotografii selectate minutios si cu explicatii profesionale!
Un weekend placut Mirela draga!
Carmen, e o mare artista, si asa cum spui, nu numai pictorita. Ma bucur ca iti place! 🙂
I-am văzut lucrările artistei pe internet- mie îmi plac mult peisajele !
În seara asta , am zăbovit în fereastra ta, cu mare plăcere!
Ca de fiecare dată, ne oferi prilejul de a ne desfăta ochiul și sufletul !
O seară frumoasă, Mirela !
Sunt compozitii, naturi statice, porterte. Nu este o peisagista.
Zi buna si tie.
Un adevarat regal aceasta postare scrisa cu mult nerv .
Ma gandeam ce oameni de valoare are cultura romana … si cat de usor sunt uitati ei.
Aprecierea ta mă onorează, -X-. Da, sunt uitați. dar ne străduim noi, tu, eu, alții…poate puțini, dar atâția câți suntem, reușim să arătăm cel puțin o parte din bogăția artei noastre. Merită. Și merităm! 🙂
Un frumos omagiu adus unei MARI si COMPLETE ARTISTE!
Multumesc , Mirela!
Foarte mult mă bucur Isabelle că ai apreciat articolul. Eu îți mulțumesc! 🙂