23 ianuarie, 2012
(Un text de Mirela Pete)
„Cézanne este maestrul nostru, al tuturor”(Matisse )
…acum peste 150 de ani, tablourile celui care e azi un pictor iubit, celebru și mai mut decât cunoscut, Paul Cézanne, au fost respinse cu dispreţ de ”jandarmii” artei academiste, oficial recunoscută ca singura formă admisă de artă.
Paul Cézanne , Autoportret, 1879
Dacă n-am făcut-o în 19 ianuarie, când a fost comemorat acest drag mie și iubit de omenire pictor, am decis să public azi un articol în care să-mi exprim părerea despre Paul Cézanne (19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence – 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence), unul din premergătorii artei moderne. Se spune că Cézanne e ”puntea de trecere de la impresionism spre cubism”. Cézanne a redus forma, geometrizând, la cilindru, con și sferă. Lumea vie chiar din aceste forme e constituită, îmi permit să afirm. Asta nu înseamnă că Cézanne ar fi subordonat culoarea, desenului! Dimpotrivă, culoarea e sufletul operelor acestui artist al peisajului, al superbelor naturi statice, al portretelor și compozițiilor. Redând perspectiva prin valoarea termică a culorilor a făcut, implicit, o mare revoluție, nu-i așa?! Dar câți erau dispuși să renunțe la ceea ce era deja știut și așternea o cale facilă, cu soluții oferite pe tavă și probate? Aici începe arta semnată Cézanne. Să vedem puțin condițiile în care un geniu înțelege să nu renunțe la calea aleasă…Legat de imaginarul grup din sudul Franţei, Paul Cézanne rămâne un fiu al Provenţei, născut fiind chiar în oraşul Aix-en-Provence, la 19 ianuarie 1839, într-o familie destul de înstărită. Lucru salutar dacă revedem peisajele provensale, de exemplu Muntele Sainte-Victoire. Paul Cézanne a pictat ca nimeni altul aceste peisaje, creând o ocazie pentru provensali de a organiza adevărate pelerinaje culturale pe urmele acestui geniu al picturii moderne. Și totuși, artistul a părăsit locul natal, plecând să înfrunte o viață mult mai grea, pe care a ales-o din marea sa dragoste pentru pictură. Pentru cilindru, con, sferă, pentru culoarea generoasă, contrastele, valorile termice ale culorilor , armoniile și lumina nobilă din creațiile sale, vii în eternitate.
Paul Cézanne -Golful Marsiliei vazut de la Estaque
Marele artist s-a realizat, așadar, la Paris. Să nu uităm că a creat cea mai mare parte a operei sale în Oraşul Luminilor, în timp ce lumea artelor vizuale participa la lupta dintre academişti şi modernişti.Parisul era atunci capitala mondială a artelor. Concomitent cu Cézanne, alţi mari artişti încercau o schimbare, pășind pe noi căi, nebătătorite: Pissaro, Monet, Rénoir, etc, care erau în plin proces creator și de afirmare. Are rost să mai amintesc că și Cézanne a fost confruntat cu obtuzitatea criticilor? Cu agresivitatea academiştilor, care dețineau controlul și supremația saloanele de pictură oficiale? Cézanne expunea la Salonul Refuzaţilor. Da, acum peste 150 de ani, tablourile celui care e azi un pictor iubit, celebru și mai mut decât cunoscut, Paul Cézanne, atunci au fost respinse cu dispreţ de ”jandarmii” artei academiste, oficial recunoscută ca singura formă admisă de artă.
Paul Cézanne-La Montagne Saint Victoire
Cézanne a dus-o greu la Paris. Ați crede azi că celebrele sale tablouri cu mere și portocale s-au născut din sărăcie? Terminase banii dați de tatăl său, care i-a plătit cu regularitate o pensie pentru studiile artsitice, dar Cézanne nu a fost admis la facultate… Terminase dreptul, însă o carieră juridică îi repugna. Faptul că Cézanne nu avea bani să-şi plătească modelele este, oare, cunoscut? Doar a plecat dintr-o casă, dintr-o familie destul de înstărită…Da, dar trebuie să fii acolo, în Parisul care îți poate deveni prieten, după ce cu o zi înainte te-a sfâșiat sau te-a gonit…Știm că vreo 1000 de tablouri îi sunt atribuite, din care 200 sunt naturi moarte. Iar asta spune mult. Privindu-le, vedem aureola de albastru lângă oranjul fructelor, vedem pete din culoarea locală a elementelor naturii statice pe fețele de masă, mereu simple și albe, ne minunăm că lumina transpare chiar din aceste alăturări de complementare și degajări de nuanțe obținute cu stil, prin juxtapuneri contrastante. Peisajele sale, care îmi aduc mie atâta bucurie, le-a pictat prin împrejurimile Parisului, la Fontainebleau, unde se ducea şi Nicolae Grigorescu, dar și la Auverts-sur-Oise, unde a locuit şi a murit Van Gogh. Găsim mărturii și din la Giverny, unde locuia Monet, sau din satele pitoreşti de pe Valea Marnei şi a Senei. Locuri rămase în pânzele sale mai veșnice decât veșnicia lor, fiind făcute cunoscute și consacrate prin artă.
Recunoscut ca excepțional portretist, autoportetele sale cucerind inima iubitorilor de artă, e fidel unei teme clasice în istoria picturii , și mă refer aici la femeia care se scaldă. Tabloul „Les grandes baigneuses” face trecerea la compoziții ceva mai monumentale. Corpul omenesc, în speță feminin, alcătuiește o parte arhitectonică a întregului, închegând compoziția și conferindu-i forță și orginalitate.
Paul Cézanne-Compotier,verre et pommes,1880
Paul Cezanne, Les grandes-baigneuses
După așteptări chinuitoare, cu doar câţiva ani înainte de a muri (Cézanne a murit la 66 de ani și a dorit „să moară pictând”, dorință care i s-a împlinit, ultima sa scrisoare fiind adresată negustorului de culori…), Cézanne a reușit, adică a trăit momentul în care lumea pariziană l-a recunoscut ca mare artist. Era în octombrie, anul 1904, când la Salonul de toamnă i s-a consacrat o întreagă sală… Încă din 1885, când Ambroise Vollard (tânăr negustor de artă) i-a organizat prima expoziţie personală, era însă apreciat de adevărații iubitori de artă. Adulat în oraşul său natal, Aix-en-Provence, unde s-a întors în 1895, dar unde pe vremea aceea multă lume îl credea nebun, deoarece se plimba cu şevaletul prin împrejurimi, e artistul celor două locuri încărcate de artă. Pasionat de pictura în plein-air, specifică impresioniștilor, pe care i-a depășit prin concepție și integrat la curentul Postimpresionist, Cézanne a primit și adulația pariziană. Mă întreb dacă i-a mai păsat. Nu cred, chiar nu cred! Restul este Pictură.
Paul Cézanne-La Montagne Saint Victoire (1902-04)
Paul-Cézanne-Natura-moarta-cu-mere-si-portocale
Paul-Cézanne-Les-joueurs-de-carte, 1892
Paul-Cézanne-Portrait of Mr. Choquet
Paul Cézanne-La Montagne Saint Victoire
Paul Cezanne, Vaza albastră
Paul Cézanne-La Montagne Saint Victoire (Grand Pine)
Paul Cézanne-La Montagne Saint Victoire
Ce chestie ! Ori n-am observat, ori am uitat că ai scris și tu despre Klimt, mai demult. Am remarcat că ai îngroșat titlurile și mă bucur că se observă clar că am scris diferit, despre acest pictor, care nu e monopolul nimănui, cred că e voie să scrie mai multe persoane despre el… 🙂 Oricum, eu am scris ca o amatoare de pictură și atât, pe când tu ai scris chiar din sânul profesiunii. Sper că n-a fost vreun motiv de supărare că am abordat subiectul.
Zina, cum sa fie un motiv de suparare? Eu ma bucur ca suntem mai multi cei care admira arta, sustin acest lucru aici, pe blog si prin articolul de fata vreau sa reincep seria postarilor despre pictori. Cred ca iti dai seama ca abordez destul de personal fiecare pictor, chiar tu ai remarcat ca sunt diferite articolele. Ma inscriu la Doctorat , am ales Istoria artei, asa ca aici voi tine seama si de parerile publicului avizat. Sper sa imi scrii si tu ce parere ai, stiu ca esti iubitoare de arta. 🙂
Nu stiu de sunt ingrosate linkurile, voi verifica in HTML:, ca nu pot prin simpla selectie.sa le redau forma normala (am incercat). Sau le ingros pe toate!
Zina draga mea, ma bucur ca ai abordat subiectul! Sincer, Klimt e mai mult decat Cezanne pentru mine uneori…asa cum iti spuneam, nu pot sa am un pictor preferat, am vreo 30 de cei mai preferati! 😉
Te pup! 🙂
Ooo, să fie într-un ceas bun înscrierea ta. Ai ales un domeniu minunat, poate cel mai frumos dintre toate, Istoria Artei.
Sunt de părere că studiul Istoriei Literaturii și Istoriei Artei este indispensabil formării unei culturi acceptabile și e regretabil că nu se regăsesc între disciplinele obligatorii, măcar la liceu, cu toate că nu le-ar face nici un rău nici elevilor de gimnaziu.
[…] Aurora Georgescu , Alex Mazilu, Innerspacejournal, Rokssana, Lolita, Acuvio, Silence’s blog, Mirela Pete, Nea Costache, Virusverbalis, Peter, G1b2i3, Madi si Onu, Luna patrata, Motanul incaltat, Mesterul […]
asadar lunea avem zi de muzeu. sa stii ca eu unul eram foarte interesat si de articolele cu portofoliul tau/vostru publicitar!
Lucram de zor la site-ul firmei noastre, il refacem si va fi mult mai modern, original si frumos. Textele imi iau mult timp. Imediat ce e gata, va fi o postare despre DeXign. Ma bucur ca ti-e dor! 😉
Autoritarismul elitelor de „jăndari” …
La Montagne Saint Victoire m-a năucit, de-a stângul şi uimit, de-a dreptul!
Aplecată mulţumire!
Care horatarasc cine si ce anume are voie si poate…
Da,e naucitor, plastica exprimare, de-a stangul…de-a dreptul!
Eu iti multumesc!
As generaliza despre creatiile originalitate; sunt din ce in ce mai convins ca fiecare om are capacitatea de-a contribui ( nu gasesc alt cuvant…) cu ceva la ceea ce pompos se spune „patrimoniul umanitatii” – de parca ar/am avea toti acces la toate bunatatile…
Problema este ca din diferite motive unii renuntam la unicitatea noastra…Inclusiv mesterii obisnuiti…De ce renuntam? Raspunsul ar putea fi subiecte a multe teze de doctorat…
Mai ales noi, oamenii care traiesc in tari fara perspectiva, care isi irosesc energia, creatoare si energia in sine, pentru a-si castiga existenta si uite care le e menirea si pentru ce s-au pregatit (e si cazul meu…).
O teza de doctorat din acest subiect ar fi trista si nu stiu daca as putea, daca as avea suficienta… energie sa lucrez la ea. Dar ar fi interesant. 😉
„vreau sa reincep seria postarilor despre pictori”
de cînd aştept formula, asta, magică:)
de-acum mă lipesc aici ca marca de-o scrisoare… de dragoste
Ai si vazut-o!
Si eu am asteptat-o…Chiar am asteptat-o. Sper sa am energie sa ma tin de cuvant.
Lipeste-te, sigur vor fi motive! 😉
Am amanat pana in aprilie inscrierea pentru a fi sigura ca voi primi certificatul de competenta intr-o limba straina, dar domeniul va ramane acesta si ai perfecta dreptate in ceea ce priveste o eventuala obligativitate a studierii acestor discipline in scoala, ca discipline obligatorii. Sunt si frumoase! Bine ca se fac 5 ore de mate si 3 de chimie…Ar trebuie sa fie doar pentru cei interesati de stiinte! Nu inteleg cu ce ajuta mai mult decat istoria literaturii si artei! Dar acum e vremea schimbarilor in bine! 😉
Îmi place pinul, iar cireşele par foarte vii.
Succes în fumoasa ta muncă!
Marele pin e teribil, apare in mai multe lucrari!
Sa fie, Lili, chiar am nevoie! 🙂
Eu n-am pregetat niciodata sa-mi recunosc ignoranta in materie de picturi, cand vine vorba de aprecierea lor… Insa, la fel si comentatorului precedent, imi place pinul, e simplu, un tablou fara incarcatura detaliilor si care totusi reuseste sa transmita ceva. de fapt, cred ca aici sta talentul artistului, cand faci simplitatea sa vorbeasca…
Pentru Cezanne, marele pin de acolo insemna locul din care privea muntele Sainte Victoire. Era exact locul in care isi instala sevaletul (trepiedul) si incepea sa picteze. Apare in multe picturi, e un leit motiv pictural…Si in La Montagne Saint Victoire (Grand Pine), e acelasi pin maret! Da, transmite enorm si o face excelent!
Pfuuu, am nimerit-o, zice-s-ar 🙂 Multumesc frumos, Mirela, am invatat ceva 🙂
Teo, ai învățat! 😉
[…] Androxa, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, Ioan Usca, Lolita, Mirela, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Theodora, […]
[…] geanina, psi-words, meşterul manole, androxa, anastasia, gabryelle, mirela, cella, denisa, zinnaida, vultureşti, bianca, vizualw, pishky, kadia, oana, lili3d, alt cer […]
Mirela, n-ai mai scris demult despre pictori si operele lor.Cred ca un artist ca tine e cel mai in masura sa ne faca sa cunoastem, sa intelegem arta si artistii.
Azi s-a nascut alt mare pictor, Édouard Manet.
Iti multumim, mirela.
Sa ai o saptamana mai buna!
Gabi, mă bucură fiecare vizită de-a ta la mine! Da, e ziua lui Manet, dar eram pregătită pentru Cezanne. Am de gând să reaiu scrierile despre pictori și oprele lor, din ce în ce mai profesionsal. Te îmbrățișez Gabi! O seară bună! 🙂
[…] nu doar): Coltu, Florina, G1B2I3, Gabriela Elena, Gabi Savitsky, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela, Pluta. 45.958950 23.570869 Share this:FacebookTwitterDiggEmailPrintStumbleUponLinkedInRedditLike […]
[…] Innerspacejournal, Madalina, Gabriela Elena, Mirela, Mesterul, Plutacupaparude, Teo Negura. Share […]
o plimbare într-o galerie de arta îti înalta inima si-ti înobileaza sufletul…A savura adevarata arta, nu e niciodata prea mult!
PS: La Montagne Saint Victoire primavara si toamna… si ciresele… minunate!
Și minunată e și vizita ta! Aștept să vină vara, am de gând să văd aceste minunății pe viu, în muzee reale! O seară frumoasă, Carmen! 🙂
bineînteles ca iti înnobileaza sufletul! 😉
multumesc, Mirela 🙂
am incercat sa iti raspund pe blogul meu
si gindul meu se indreapta zilnic spre voi
cu drag,
Eu îți mulțumesc Anamaria! Gânduri dragi către tine, mereu! 🙂
Asa a fost mereu cand m-am intalnit cu opera de arta si cand pictez sau desenez eu insami! 🙂
Sa stii ca le-am admirat de ieri, doar ca asa, in tacere… Mie imi plac toate, m-am delectat privindu-le, parca m-am relaxat putin. Sa ai o zi frumoasa precum picturile lui Cezanne, Mirela!
Atunci va fi foarte frumoasa! Multumesc, sa ai o zi fermecatoare ca luna plina in timpul verii! 🙂
[…] , mirela , vissirealitate , ragnar 44.437711 26.097367 Rate this: Share […]
[…] şi pe androxa, vultureşti, zinnaida, dana, cella, cristi, gabryelle, luna pătrată, virtualkid, mirela, octocat, C.L.M., pandhoraa, lavi-zu, psi-words, rokssana, melly, peter, theodora, shogunu’, […]
[…] on Blogging; postare ad-hocromanianstampnews on Blogging; postare ad-hocPaul Cézanne, maestr… on Incerc sã nu mã ingrijorez,…Zina on O lume imperfectadaurel on O […]
[…] CARMEN Grupul Sepepistul Vasile Daurel Corespondenţă clasică Mirela […]
Se spune că fiind sfătuit de tatăl său să renunţe la pictură , pentru că din aşa ceva nu se câştigă, Cezanne ar fi răspuns: „Nu ma intereseaza sa fiu bogat, imi doresc sa pictez”.
Intr-adevăr , în impul vieţii nu a câştigat ( nici rău nu a dus-o fiindcă tatăl lui avea suficienţi!), dar tablourile lui au devenit după moartea sa, deosebit de căutate şi valoroase. Iată o întâmplare foarte grăitoare în acest sens:
Dupa moartea lui Cezanne, un celebru negustor, numit Vollard, a inceput sa-i caute tablourile, mergand prin casele celor care il cunoscusera pe artist. Nu mica i-a fost surpriza cand a fost cautat de un biet taran, care primise de la Cezanne un tablou. Taranul i-a cerut o suma pe care o credea fabuloasa, 150 de franci, pe care Vollard i-a platit fara ezitare. Dupa cum povestea ulterior, ar fi dat si 1500 de franci. Nu se stie cu ce suma a vandut Vollard tabloul mai tarziu.
Da, încă din 1885, când Ambroise Vollard (tânăr negustor de artă) i-a organizat prima expoziţie personală, Cezanne era deja cunoscut.
Dar așa cum spui, nu-l prea interesau banii. Acum hai să admitem ceea ce e de necontestat: l-a întreținut tatăl său, care era înstărit. ba mai mult, i-a lăsat averea și Cezanne nu a mai dus lipsă de nimic la reîntoarcerea sa în orașul natal. Și-a părăsit soția și copilul și a trăit pictând, având casa părintească și averea tatălui moștenite.
Perioada de mari lispuri e cea în care artistul a fost respins de mai multe ori la facultatea de arte frumoase! Îi era rușine și se pare că tatăl său habar nu avea că suferă de sărăcie. Lucru care s-a remediat după ce prietenii lui Cezanne au anunțat acasă despre ce se întâmplă. Eu cred că e firesc să ajutăm un MARE artist…Ce-ar fi făcut van Gogh fără banii de la dragul său frate, Theo…Ce-am face noi fără acești geniali, care transmit atât de mult prin arta lor? Ei, tu știi prea bine de ce nu pictez eu, de ce NU mai pictez! Nu toți avem pe cineva care să creadă în arta noastră, sau dacă avem, îi exploatăm familial! Te îmbrățișez cu cel mai mare drag, tu mă înțelegi cel mai bine! 🙂
[…] recomand sa cititi si articolul publicat de Mirela Pete despre Paul […]
[…] multe despre Paul Cézanne găsiți la Mirela, iar la X, un articol ce pornește de la un tablou al lui Cezanne și sfârșește în adâncurile […]