Iniţiat de CARMEN, acest frumos serial, “Miercurea fără cuvinte”, e la a zecea ediţie la mine pe blog. Azi, aluzii.
Interfon venețian
Iniţiat de CARMEN, acest frumos obicei, “Miercurea fără cuvinte” e la a noua ediţie la mine pe blog. Azi, interfoane.
Serafina noastră
Am ajuns la a şaptea miercure tăcută. Azi, Serafina-priviri. Fotografii de Enya Pete, fetiţa mea, făcute pisicii ei! 😛
Azur
Nuanţe de albastru adriatic, azuriuri, cer senin şi nori albaştri, seninul unic al Serenissimei. Fotografii de Mirela, Enya şi Xaba Pete.
Clujul lalelelor
Lalele din Grădina botanică din Cluj. Lalele în contrastul galben violet. PRIMĂVARĂ! 🙂
Fotografii de Mirela, Enya şi Xaba Pete.
Teatrul Naţional ”Lucian Blaga”
Cum să uit ziua în care am pășit prima dată în sala Teatrului Național din Cluj? Ar fi o impietate, vă asigur. Iubesc teatrul, opera și baletul cu pasiune, le ador, aș putea declara că nu pot trăi, sau că aș trăi mult mai greu fără aceste minunății. Era un matineu. Se juca Liliacul (Die Fledermaus), opereta în trei acte de Johann Strauss-fiul. Mă uitam cu gura căscată la scaunele tapițate cu catifea roșie, la combinația de auriu, roșu, alb-ivoriu și mahon. Eram terminată de emoții. Acum nu mai știu dacă aveam emoții datorită muzicii, dansului și costumelor, sau pentru că stăteam nemișcată, cu grijă pentru catifeaua roșie, nu pentru stofa ecosez a rochiei mele de gală. Nu respiram, de teamă să nu stric vraja….CITEȘTE MAI DEPARTE AICI…
Noi
Georgiana, prin postarea ei nostalgică, dar și plină de umor, intitulată sugestiv ”Fosta-i lele”, dar fals, pentru că ea arată foarte bine și acum (sâc!), dar și prietena noastră, Silavaracald (Melami), căreia îi mulțumesc pentru promovarea făcută cărților ilustrate de noi, așa cum îi mulțumesc și Georgianei pentru gesturile de pritenie pe care nu oricine le face, au insistat să postez aceste poze.
Fotografii din Budapesta
Budapesta, iulie 2010. Citadela. Fotografii de Enya , Xaba și Mirela Pete.
Serafina și cutiuța cu minuni
Cine nu a avut, nu are sau nu-și dorește o asemenea cutiuță? Eu n-aș putea trăi fără o cutiuță cu minuni și mi-ar plăcea să nu știu exact de conține sau să-i schimbe o zînă bună mereu surprizele oferite. Am o asemenea cutiuță. Înainte de a deveni obiect decorativ prețios, a fost o fascinație olfactivă adusă din Orientul apropiat, de o prietenă bună.