8 aprilie, 2011

Era un matineu. Se juca Liliacul (Die Fledermaus), opereta în trei acte de Johann Strauss-fiul. Mă uitam cu gura căscată la scaunele tapițate cu catifea roșie, la combinația de auriu, roșu, alb-ivoriu și mahon. Eram terminată de emoții. Acum  nu mai știu dacă aveam emoții datorită muzicii, dansului și costumelor, sau pentru că stăteam nemișcată, cu grijă pentru catifeaua roșie, nu pentru stofa ecosez a rochiei mele de gală. Nu respiram, de teamă să nu stric vraja….CITEȘTE MAI DEPARTE AICI…





Categories: Fotografie

20 Responses so far.

  1. avatar coolnewz spune:

    multa bafta Clipelor de Cluj! Am vazut teatru cind am fost odata in trecere, desigur numai din exterior, dar mi-ar fi placut sa pot intra. Era vara … era inchis …

    • avatar mirela spune:

      Mulţumim! Clipele sper să aibă cititori. 🙂
      Cât despre teatru, da, vara sunt doar trupe aflate în turneu. Vara trecută am avut marele noroc să văd Lacul Lebedelor cu trupa de balet de la Balsoi Teatr din Moscova. Ei, a fost ceva de mare tinuta artistică! 😉

  2. avatar A. Matei spune:

    Ce dor mi-e de teatru, opera. Vin acasa si gata, nu mai scap nici un spectacol bun! Mult succes cu noul blog, dar sa nu uiti de acesta, care e preferatul meu! Weekend minunat! 🙂

    • avatar mirela spune:

      Mutlumim! Sa fie! ei cum o sa uit! E si preferatul meu, chiar daca cum ma ocup de celalalt mai mult! Merci, la fel! 😉

  3. […] in Braila o specie de “jurnalisti” carora le place sa se dea ei importanti, atotstiutori si sa pozeze cu toata falsitatea de rigoare in formatori de opinie care […]

  4. avatar silavaracald spune:

    Pățești ca mine, când am publicat aceeași postare și la mine, și la Buimacii. Nu mai știau comentatorii unde să scrie.
    Așa și eu!
    Azi: la Clipe de Cluj; altădată, aici.

    • avatar mirela spune:

      Aaaa, pai eu am facut azi intentionat asa! M-ai prins! Adevarul este ca am avut sute de viztatori, statisticile o arata, asa ca merita sa continuam cu entuziasm. Si sa ne bucuram de colaborarea unor persoane de calitate, cu mult talent, cum sunteti voi! 🙂

  5. Eu am descoperit teatrul tarzior, ca la noi in targ era doar sala de teatru, nu erau si spectacole, iar spectacolele de la Bucuresti… veneau mai rar. 🙂 Dar mersul la teatru a devenit, in timp, una dintre placerile vietii mele. Iar acum… ii cam simt lipsa, dar asta e, in viata trebuie sa renunti la multe, cateodata, daca vrei sa supravietuiesti.
    Week-end placut, iubita!

    • avatar mirela spune:

      Conteaza si ca ai fost candva cu drag. Da, trebuie sa renunti uneori….Locuiesc la cateva minute de teatru, dar uneori , mai ales cand vine Baletul rus, biletul e de odinul milioanelor (vechi) si ne gandim de doua ori.
      Weekend placut! 🙂

  6. […] Gabriela Elena, Supravieţuitor, Caius, Mirela Pete, Melami, Rokssana, Răzvan Cătălin Rinder, Ragnar, Schtiel, […]

  7. […] deosebit fata de adulti, fata de straini si sunt in general bine crescuti si disciplinati. Spre deosebire de Romania noastra, in Basarabia politica se poate face fara probleme si in scoli. Asa se face ca am […]

  8. avatar cati spune:

    Buna dimineata. M-am gabit sa postez ca nu stiu pe unde ma vor purta pasii ziua aceasta.
    Aici gasesti raspunsul meu la provocare:

    http://catilupascu.wordpress.com/2011/04/09/aveam-eu-o-printesa/

    Zi frumoasa, cu soare!

    • avatar mirela spune:

      Cati, te felicit si iti multumesc pentru o asemenea promptitudine. Voi adauga linkul in articol, dar…sincer, pentru ca numai cu sinceritate am comunicat inttdeauna, inca nu am avut timp sa il scriu. Imediat ce il public, trec cu drag pe la tine. Multumesc! O zi minunata! 🙂

  9. […] ea este raspunsul meu la provocarea Mirelei, “Poveste parfumata intre bloggeri”, pe tema propusa de Gabi My […]

  10. avatar incertitudini spune:

    Întâlnirea cu teatrul a fost scena de scânduri lustruite din școala mea dragă, cu ferestre mari , deschise către răsărit..eram împărăteasă nu doar în rolul pe care îl acceptasem cu niște lacrimi în ochi, pentru că aș fi vrut să fiu prințesă…
    Atunci, pentru timpul cât a durat piesa , am privit lumea cu ochii sufletului de copil, care vrea să fure clipei eternitatea.
    Iubesc teatrul!
    Teatrul ca artă, ca instituție, Teatrul!
    Mult succes , Mirela, în ceea ce întreprindeți!
    p.s. postez despre prințese!

    • avatar mirela spune:

      Gina, eu am „vizionat” multe piese de teatru si alte spectacole datorita tie si prin tine, care scrii atat de frumos despre spectacolele la care ai bucuria sa mergi.
      Stiu ca iubesti teatrul! Si eu, dar spre deosebire de tine, am tras chiulul, mergand doar la trei spectacole anul acesta. Recuperez acum, sunt ferm hotarata sa nu mai las niciun spectacol nevizionat si sa prind si turneele din alte tari si orase care vin la noi! 🙂

    • avatar mirela spune:

      Gina, i-am raspuns si lui Cati, asa ca singura cocluzie este ca am fost atat de ocupata, incat abia dupa masa voi scrie pentru acest superb subiect! Felicitari, voi aduga linkul imediat ce pare si articolul eu. Te pup! O zi incantatoare! 🙂

  11. […] Măcinat de astfel de gânduri amare şi fluierând a pagubă, Dănilă ori Bogdan ori Prepe’ îşi mai aminti cu obidă cum a schimbat laptopul pe două beri şi cum, într-un moment de slăbiciune, îi dădu Simonei cheia apartamentului. „Acum, eu umblu caftit prin desiş, iar aia se lăfăie cu cine ştie cine în mobilierul meu!” […]

  12. Foarte frumoasa povestirea si plina de emotie mai ales ca am impartasit oarecum aceleasi sentimente. Eram mica, in clasele primare cand am pasit pragul teatrului, pt a vedea o piesa de opera: Carmen de Bizet! Am ramas puternic impresionata atat de sala cat si de reprezenatie, si m-am intos de cate ori am putut!

Leave a Reply