Căderi de ape. Ape cristaline. Fotografii de Mirela Pete.
Amintiri din Viena
Azi vară am revăzut cu ai mei doi dragi, Viena. Veneam din Veneția, copleșită de frumos! Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…Și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna. Aici, aristocrația este încă respectată și rolul său în dezvoltarea culturii vieneze este evident și recunoscut cu stimă de austrieci (și nu numai). Și poate pentru că Viena e luxoasă, alcătuită din palate care adăpostesc toate instituțiile publice, dar și palate de locuit pentru oamenii norocoși, înconjurate de grădini minunate, dar și muzee, care au fost celebrele palate ale împăraților austrieci
Iarna pe blog II
Acum voi posta fotografii făcute de Enya și de mine, cu prima zăpada din acest an, care a fost vinerea trecută, în noiembrie. A fost prima, a venit surprinzător, după două luni de toamnă caldă și după o zi de vară târzie, ca o după amiază a unui…faun leneș! …and the Winter came! Mai întâi am știut. Era o lumină roz crem afară, nu putea fi zi la ora 6 dimineața. Dar felinarul îmi lumina banca ninsă cu puf vanilat și fad, cu miros de aer proaspăt și fulgi jucăuși. Apoi căldura zăpezii luminate de felinarul meu feeric s-a stins și zorii i-au readus culorile reci, violacee și perlate. Argintul a luat locul cremei de vanilie și frișca rece, roz, bleu s-a așternut pufoasă în parc și pe banca mea. Voi îmi cunoașteți banca!
Serafina fotografiată de Enya
! ;
Serafina visătoare. Fotografii de Enya
Serafina se cam răsfață în ultima vreme. Că miau, că miorlau, vreau numai bunătăți, i-a crescut o minunăție de puf de iarnă, măcar că e o căldură!!! Noi nu suportăm înfofolirea în apartament, preferând să încălzim bine caloriferele. Și Miți Miorlau- Serafina, care tânjește după pui, dar nu vrea să cunoască motani-cotoi, așa că va tânji până când va ceda sau o vom steriliza…privește, dusă pe gânduri, zarea de toamnă. Scumpă pisi…Stă pe gânduri privind, cu acea căutătură aparte pe care o au pisicile de vreo 5000 de ani încoace, surprinsă în hieratismul sculpturilor antice egiptene, popor care a zeificat pisica. Firesc, doar pisica știe că e divină și că omul o hrănește pentru că e zeitate! (știți bancul, care nu-i chiar banc! 😉 )
Veneția, fotografii și nu numai
Vara trece, e firesc! A fost o vară frumoasă mie, nouă…foarte dragă și prietenoasă celor care o iubim, îmi place să cred…Farmecul Veneției e încă aproape și va rămâne în mine, sau am rămas eu acolo, nici o șansă să scape el (farmecul) sau eu. Sper să ajung și la Carnevale veneziano! Aviz amatorilor, […]
Fotografii altfel. Din vacanță…
Voi posta azi doar fotografii făcute de noi în Italia, pe malul mătăsoasei Adriatice, o mare albastră și turcoaz, sub un cer senin și prietenos. Am ales și o zi ușor înnorată. pentru că norii Adriaticii sunt albaștri, superb colorați! Firește, cele mai frumoase fotografii sunt din Veneția. Enya a fotografiat vitrinele cu măști, podurile […]
Viena (jurnal de vacanță III)
Poate pentru că Viena nu-mi era străină, vizitând-o în prag de primăvară acum mulți ani, într-o perioadă în care mi-am permis să o cunosc și să o iubesc, fără să o identific cu întreaga Austrie…și poate pentru că Viena e strălucitoare, plină de viață, iar vienezii ușor (mai mult, după părerea cunoscătorilor) deosebiți de alți germanici, am îndrăgit-o dintotdeauna! Viena e locuită atât de germani, cât și de mulți cehi, unguri, slovaci, sloveni, evrei, chiar și italieni, dar și de imigranții veniți din Europa de Est.
Riviera venețiană. Din vacanță
Înainte de Veneția, care e încă în mine, în noi ( sau am rămas eu acolo, după cum am mai scris), am străbătut Europa, pe autostrăzi absolut perfecte (pe când și la noi?!), civilizate, cu popasuri curate (incredibil!), amenajate (cu toalete, mese, etc). Ne-am bucurat de Citadela Budapestei o zi întreagă, rămânând să dormim o noapte într-o capitală absolut europeană, un oraș splendid, pe care îl cunosc bine de acum 20 de ani. Enyei i-a plăcut atât Citadela, cât și felul în care Dunărea desparte capitala ungară în două, trecând și peste Podul cu Lanțuri (și lei) și pe sub Dunăre, că a vrut cu metroul la cea mai mare adâncime! A doua zi, ne-am bucurat admirând verdele Austriei, cu Alpii săi, cu brazii săi, cu pajiștile tunse perfect și casele curate, cocoțate pe lângă pășuni care străjuiau munții semeți. Am trecut prin multitudinea de tunele care străpung munții, perfecte, circulare și luminate a giorno. Monoton, dar frumos! La venire doar ne-am oprit o zi la Viena, dar asta în altă postare.