25 martie, 2011
Cutiuța cu minuni…minunății…secrete aromate sau alte secrete prețios mirositoare, plăcute vederii, foșnitoare, unice. Cine nu a avut, nu are sau nu-și dorește o asemenea cutiuță? Eu n-aș putea trăi fără o cutiuță cu minuni și mi-ar plăcea să nu știu exact de conține sau să-i schimbe o zână bună mereu conținutul. Azi am o asemenea cutiuță. Înainte de a deveni obiect decorativ prețios, a fost o fascinație olfactivă adusă din Orientul apropiat, de o prietenă bună. Seducția nu începe întotdeauna cu dragoste, și mărturisesc că la început, Cutiuța mă atrăgea mai puțin decât alte obiecte primite în același pachet de forma unei cutii cilindrice, înalte, de culoarea perlei, legată cu panglică verde Veronese. Desfăceam cu frenezie colonialele, cărțile, eșarfele, vederile, brățările, amuletele…Apoi am adulmecat-o, cu nasul meu făcut anume pentru asta. Și cu ochii, pentru că o vedeam superbă, simplă dar unică. Și o auzeam ca printr-un miracol și îi simțeam mireasma. De teamă că are să mă înșele, că poate am simțit aroma altui parfum din cadoul primit, am deschis-o doar seara târziu, singură, în camera mea. DA: avea o căptușeală interioară din mătase cerată, ușor aspră pentru a rezista, care luase forma eliptică a cutiuței misterioase. Se desfăcea cu o mică broșă, cu un ac fin , probabil din aur. Aceasta husă fină adăpostea un parfum solid, ca o alifie roz-beige, sau ca un miez , sau ca inima frumoasei cutiuțe. Odată deschisă minunea, s-au răspândit aromele ca ieșite din minți, o simfonie de miresme captive, acum eliberate! M-au învăluit, au dansat cu mine, m-au îmbrățișat, m-au vrăjit, m-au răpit într-o lume de basm, lăsându-mă etern îndrăgăstită de parfum. Și s-au adăpostit din nou în lăcașul lor, devenit secretul meu acum, lăsându-și bogatele și exoticele miresme în încăperea luminată de Lună. Simțeam trandafiri de iunie, amețitor de proaspeți și pasionali, dar și indrușaim, și o mare de clopoței englezești, dar și rășini orientale, sau condimente precum coriandrul și piperul roz, dar și cedru și santal. Restul era enigmă și așa a rămas. Nu cunosc numele parfumlui. Cutiuța mea e unicat, nu are blazon, firmă, inscripție. N-am văzut alta la fel. Uneori mă gândesc că e fără nume ,deoarece a fost creată special pentru mine de o celebritate, sau de o zână, cum spuneam, special pentru a-mi fi dăruită . Rețin aroma parfumului solid din inima cutiuței și aș vrea să îl găsesc din nou, cândva. Dacă nu, mă voi strădui să îl recompun din memorie. Datorită cutiuței cu minuni, îl am în minte și cred că aș putea să-l refac din notele componente, ca pe un concert al primăverii! Cutia din marmură fin sculptată, cu o lalea stilizată și un boboc de floare policrom , încrustate în sidef, a devenit una din iubirile mele. Când minunăția aromată s-a terminat, păstrând încă mirosul, s-a transformat în cutie de bijuterii. Un inel fin cu ametist, câteva pietre prețioase… Voi ați avut, aveți sau vă doriți o cutiuță cu minuni? Scrieți despre asta! Hai s-o și vedem, alături de Serafina, ca să nu credeți că exagerez.
Iată câteva parfumuri solide superbe, care sunt adăpostite în cutiuțe lucrate cu artă.
Bine te-am regasit! Azi n-am „cutiuta”, dar maine o voi avea si o sa scriu aici, la comentarii, ca pe siteul nostru e doar specialitate. Frumoasa-i Serafina! Mai voi toti sunteti faini: si adultii, ce sa zic de splendida Enya, dar si pisica, s-o pup pe botic. 😛 Frumoasa poveste, si adevarata. Ce cutiuta seducatoare. As vrea sa cunosc parfumul din ea. Cum este „indrusaimul”? Mersic, weekend cu sanatate si distractie! 🙂
Adi, n-ai avut somn, se pare! 😉
Auzi, vino cu Cutiuța cu minuni aici, eu sigur o voi citi și te voi premia. Uite, îți spun ce e acela indrușaim
http://i25.tinypic.com/2z4kzlh.jpg
INDRUŞAÍM, indruşaimi, s.m. 1. Plantă agăţătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roşii, violete sau albe; sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Muşcată. [Var.: indrişaím s.m.] – Din tc. itirşahi, itrişahi.
INDRUŞÁIM s. v. sângele-voinicului.
INDRUŞÁIM s. v. muşcată.
indruşaím s. m., pl. indruşaími
INDRUŞAÍM ~i m. Plantă decorativă cu flori plăcut mirositoare de diferite culori; sângele-voinicului. /
hm, asta-i culmea – in cateva cuvinte ..o mie de imagini! 😉
Ganditorule, e culmea…lenei?! Joke! Nu, n-am fost lenesa, am fost doar grabita. Avem un weekend plin, asa ca…se simte.. Multumesc, o mie de imagini…de acord.! Te invit cu respect sa ni te alaturi la Povesea parfumata. N-am uitat de Magie Noire, ai povestit exceptuonal. Ce zici? 🙂
Bună dimineața, Mirela!
Bine ai venit! Iesim sa ne bucuram de primavara, dar pun linkul. La intoarcere, te citesc pe indelete! 🙂
Prietena citeste blogul?
Acum ca vad ce emotii durabile induc cadourile, parca-mi vine sa-mi schimb obiceiurile; adica in loc de vorbe sa ofer obiecte…
Daurel, foarte rar citește. E plecată, prin căsătorie, departe. Vine odată pe an în țară. Uneori mai citește și apoi vorbim la telefon. Dacă il va citi, mă va suna sigur. Promit să-ți spun ce impresie i-a făcut articolul. Mă gândesc… dacă și pentru prietenii noștri cadourile pe care ni le fac reprezintă la fel de mult. Oare ei își amintesc ce ne-au dăruit? Aici va trebui să caut răspunsul. Și da, oferă și obiecte, ele rămân și fac bine! 😉
ah, da, bunica ii zice „andrusai” … dar ala este! Nu i-am vazut niciodata florile! Insa in timp ce mirosul de muscata nu il suport, mirosul frunzelor de andrusai/indrusaim aduce cu lamiita. Bunica pune frunze din astea si la dulceata!
Exact! Seamănă și se înrudește cu mușcata, dar are un miros teribil, foarte bun, prospăt. Mușcata e prea teroasă, merge doar în combinații pipărate, cu mixandra și piperul roz, sau esențe dure de lemn, poate ceva citrice. Dar singură în niciun caz! Andrusai, bine că-l știu și pe acesta. Cred că e bună dulceața! 😉
Are şi Nataşa o cutie cu minuni, dar a zis să n-o pun pe blog, că o ţine-n secret.
Bine face! 🙂 Și Serafina are una personală, aceasta e cutiuța mea, de-aia nu se sinchisește că-i la vedere! 😉
Eu nu am o astfel de cutiuta. Am umblat mult, m-am mutat de colo colo, unele lucruri mi-au fost furate, pe altele le-am pierdut eu ori le-am daruit… Poate de acum incolo! De cand ai cutiuta cu minuni? Am recitit textul (oricum mi-a facut placere) si nu am gasit nimic despre asta. Nu cred ca mi-ar fi scapat amanuntul si la a doua citire… 🙂
Ai dreptate Gabriela, n-am specificat. O am demult, de vreo 19 ani. Prietena mea mi-a dăruit-o fără a fi o ocazie secială, așa, pentru că venise de departe. Uneori îmi imaginez că o am dintotdeauna, alteori că am descoperit-o abia ieri. Între timp s-a jucat și frumoasa mea fiică cu ea, chiar dacă Enya, crescând, are acum propriile-i cutiuțe de colecție! Gabriela, să faci cumva să ai o cutiuță numai a ta, chiar dacă va fi să ți-o oferi singură. Și să conțină ceva prețios pentru tine. Poate ne faci bucuria de a participa la Povestea parfumată dintre bloggeri odată! Uite, nu cunosc nici un parfum irlandez. Să fie tema viitoare aceasta: „Cel mai bun parfum de la noi”. Fiecare are un anumit ”la noi” , în funcție de unde locuiește acum. Dacă ești de accord, te așteptăm cu drag! 🙂
Mirela, n-am auzit pana acum de o astfel de cutiuta parfumata.Cred ca nici nu se mai gasesc.
povestea ta e frumoasa, iar Serafina e o prezentatoare clasa I ! 🙂
Am pregatit povestea mea, insa nu e foarte parfumata.O postez imediat.
Un weekend frumos!
Gabi, să știi că mai sunt. Firește că nu arată exact ca aceasta, dar seamănă. Unele sunt mai simple, dar foarte atrăgătoare și conțin doar parfum solid. O să primești una, ai promisiunea mea aici! :))
[…] Oricum as intoarce-o, la provocarea de acum, tot la povesti de demult m-am intors.Eu zic ca amintirile noastre au un parfum special si misterios pe care-l simtim de fiecare data cand ne intoarcem in anumite perioade din viata noastra, de obicei in copilaria fericita si lipsita de griji, de ganduri negre sau in tineretea cu pofta de viata si fiorii primei iubiri.Si intotdeauna exista o cutie cu poze, fel si fel de hartii, articole din ziare, vederi, pliante, cartulii, fiecare cu cate-o poveste.O poza vazuta nu demult mi-a inspirat povestea de astazi, raspunsul la provocarea parfumata a Mirelei. […]
Cutiuta cu minuni, si Minunea cu cutiuta intre gherute 😀 ?!
Ce imi place mie boticul roz al Serafinei!
Eu vreau sa am o lada! Si in lada o armura gotica completa 😀 !
PS: Gata, s-a hotarat: iubitorii de animale picheteaza Comisia de Administratie Publica a Camerei Deputatilor, marţi, 29.03.2011, între orele 12:00-18:00 (4 ore!), in parcul Izvor. (La alveole, strada Izvor, nr. 2-4). Cerem grabirea dezbaterii X PL 912/2007, proiectul pentru gestionarea cainilor comunitari! Organizator: Asociatia „Cutu, cutu”. Sper sa vina mai multa lume! Daca as avea armura gotica completa, as veni cu ea la demonstratii 😀 !
Vlad, sună bine ”Cutiuta cu minuni si Minunea cu cutiuta intre gherute ! ”
Așa este, e un titlu foarte potrivit, îl rețin ca subtitlu, e chiar inspirat, felicitări! 😉
Ne bucurăm că îți place boticul Serafinei, e cel mai roz botic de domnișoară pisică! 😛
E bine că oamenii fac ceva în sprijinul animalelor. Poate nu ți-am spus, dar am repurtat un succes, în sensul că am reușit pe cont propriu, cu ajutorul doctoriței suedeze (acum știi despre cine e vorba) să dăm în adopție câțiva pui și să sterilizăm doi motănei. Pe mamă n-am putut că iar e gestantă, dar după ce înțarcă puii, urmează ea, biata Caramel. Zilnic primesc toți hrană și apă, plătim 100 de lei pentru pivniță , mai mulți, și acolo pot să doarmă și să se adăpostească micile feline. Să sperăm că toate demersurile vor avea succes. Doamne ajută!
Of, ce bine ca reusiti sa faceti ceva pentru ele! Mare, mare noroc cu doctorita suedeza! Din nenorocire, initiativele izolate nu pot ameliora situatia per ansamblu, in lipsa unei strategii inteligente si coerente aplicate la nivel de societate. Vad ca acum este o campanie agresiva de promovare a snobismului prin afisarea animalelor de companie (caini, pisici, iguane, papagali, orice) vopsite (‘bichon bavarez’ cu permanent mov in coada 🙁 ! ) si impopotonate 🙁 ! Simt ca innebunesc cand vad asa ceva!
PS: Sa nu fie iar gestanta, mami Caramel, cand înțarcă seria urmatoare de pui! Trebuie „prinsa” din timp, altfel… Să sperăm că toate demersurile vor avea succes SI sa nu uitati sa ne spuneti si noua cum merge 😉 , sa ne bucuram si noi alaturi de voi 😀 .
Vlad, cata dreptate ai! Nici eu nu pot sa vad cum isi bat joc de animale, sunt chiar si impotriva zgarditei anti-pureci, bietele. Vom fi atenti, imediat ce va avea pui, o sa-i ducem mai multa mancare si paturi. Pacat ca timpul e rece si umed din nou. Dupa ce puii vor stii ca traisca singuri, sigur vom actiona, Suntem hotarati, O mare inima e acesta doamna, care e si foarte frumoasa (!), o adevarata binefacere pentru bietele pisicute-caramel, asa numim aceasta familie de pisici frumoase. Eu am insistat cand a intrat in calduri, dar n-a fost ea disponbila atunci. Doamne da sa fie mai bine de data aceasta. In rest, deja se lasa mangaiate de noi, se joaca, mananca bine si sunt tare dragalase. Vlad, te felicit ca esti un luptator pentru o cauza nobila! 🙂
[…] Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, […]
Am două cutiuțe, total diferite- prima este micuță, un fel de sferă bombată, partea exterioară și capacul detașabil, fiind acoperite cu margarete de argint.
Interiorul este căptușit cu catifea neagră.
Am primit-o, n-o să-ți vină să crezi- tot de la o prietenă, care a fost detașată câteva luni în China, cu niște ani în urmă.
Cutiuța nu are parfum, eu o simt parfumată, pentru că îmi amintește de niște vremuri pline de culoare.
Cealaltă este chiar cutiuța paralelipipedică, expusă astăzi- în interior este căptușită cu mătase în culoarea paiului, exteriorul fiind dintr-o piatră semiprețioasă maronie.
Este unul dintre darurile de Crăciun de la fiul meu cel mic .
Țin la ea mai mult decât la oricare alt dar.
Știi, Mirela, poți avea obiecte de firmă, haine sau bijuterii. Ele pălesc în fața unor lucrușoare care poartă semnul unor întâmplări speciale1
O seară frumoasă!
Gina, încerc să-mi imaginez frumoasa cutiuță din China și cred că e o minunăție. Uite, am ajuns la concluzia că îmi plac La nebunie cutiuțele! Pe cea de la fiul tău cel mic am văzut-o, e superbă, îmi place și conținutul. Poetic de-a dreptul: ”Cutiuța nu are parfum, eu o simt parfumată, pentru că îmi amintește de niște vremuri pline de culoare.”! Așa este, ceea ce admirăm și iubim, capătă noi valențe și devine mai complex, mai frumos, mai perfect! O seară plină de căldură, Gina!
Buna seara. Mi-a placut tare mult povestea ta. Eu am o multime de cutiute dar niciuna nu are asa valoare. Poate ca voi primi si eu intr-o zi o cutiuta speciala…cu minuni….
Bună seara, Minoki! O cutiuță poate fi umplută cu misterul izvorât din propria-ți imaginație! Poate ne faci onoarea să participi, data viitoare, la Povestea parfumată dintre bloggeri. Vezi ce grup frumo de prieteni s-a reunit în jurul acestor povești. Ești invitata noastră. Ce zici? Va fi tema :”Cel mai bun parfum de la noi”!
minunata povestea „cutiei tale cu minuni”! mi-au placut si fotografiile 🙂
povestea mea este la adresa: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/cutia-cu-minuni.html
Pupici si un weekend placut!
Mă bucur că ți-a plăcut, Carmen. Vin să citesc , mereu ai ceva aparte de povestit! Weekend cu vreme bună și distracție! 🙂
Te rog, mai spune-mi o data care e tema povestii parfumate de sâmbata? mi-a scapat, sau am uitat 🙂 ‘Roza…
Pupici. O seara faina!
Mirela, eu n-am asa cutiuta 🙁 daaar, de Paste e ziua mea si cine stie?? 😛
Eu pe Serafina o iubesc! n-ai cum sa nu iubesti fiintele cu ochi verzi!! n-ai cum! am zis!
De ziua ta sigur! 🙂
Giana, noi toti avem ochii verzi, Enya ii are ceva mai turcoaz, verde-albastrui, dar tot spre verde, Xaba ii are chiar verzi! Eu verzi spre auriu, Serafina verzi… bine zici: n-ai cum, n-ai cum! 😉
[…] Mirela Pete.Cutiuța cu minuni […]
Ce nasuc roz dragalas. Vad ca e o confrerie a pisicilor frumoase: Serafina, Natasa, Griska… Imi place foarte mult asta,poate si pentru ca, avand un caine „spaima pisicilor”, nu am putut niciodata sa am si o pisicuta.
Cat despre cutii…si eu am cateva care imi sunt dragi, dar cea mai draga imi este o cutie sculptata in lemn de santal, cu intarsii de alama, pe care mi-au trimis-o la spital cu o scrisorica inauntru, elevii carora le eram „diriga” .
Off topic: Te rog sa vii sa ma vezi la noua casa a blogului „Noua abordare a lecturii”, pe http://9abordare.blogspot.com/ Explicatiile sunt acolo !
Zinna, un cadou demn de o ”dirigă” prețuită” , santalul e superb atât ca material de sculptură, cât și ca aromă. Și conținutul…Dacă accepți, te invit cu respect la Povestea parfumată dintre bloggeri, poți să scrii despre aceasta adevărată cutiuță cu minuni!
Serafina miau-mulțumește pentru complimente. da, e o confrerie a pisicilor frumoase și deștepte! O zi supetbă, Zinna. Voi trece pe la tine azi! 🙂
[…] nevoie să aud ceea ce inima ta spune despre mine, […]
[…] am ales eu sa raspund provocarii lansate de Mirela, pe tema propusa de […]
http://catilupascu.wordpress.com/2011/03/27/sa-lupti-femeie-pentru-cutia-ta-cu-amintiri/
Notat! 🙂
Gata Mirela. Povestea ta, calda, parfumata, frumoasa si linistitoare. Genul acesta ti se potriveste ca o manusa.
Povestea mea…. complet diferita… nu pentru ca am vrut sa fiu altfel, ci pentru ca de mult aveam dorinta de a scrie ceva de genul acesta, iar tema de astazi mi-a oferit cel mai bun prilej.
Seara linistita sa aveti.
Cati, asa trebuie, sa fie complet dierite! In asta consta farmecul acestor povesti. Nu-mi placea cand scriam la comanda, pe data si ora fixa, in cu totul alt context. Nu avea farmec si sens. Doar nu dam examen, nu ne supunem, facem ceva frumos, propriu fiecaruia, in consens si din placerea de a ne inlantui inr-o activitate creatoare, originala si placuta! Vin sa te citesc! 🙂
[…] Flavius, Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, George Valah, Griska, Maria Popart, Mirela Pete, Nea Costache, Pavaj de catifea, Sibilla, Teo, Teo Negura, Theodora, Vania, Veronicisme, Vis si […]
Știi, Mirela, este minunat că găsim teme care ne ”adună„..rău este că suntem doar în trecere..
Cum ar fi să ne adunăm ca-ntr-o cutiuță cu minuni?
Ar fi frumos, cald, prietenos, deosebit. Stim ce OAMENI s-au intalntit in Povestea parfumata, iar o Cutiuta cu…prieteni ar fi ceva deosebit. Sa ne gandim la asta! 🙂
Te rog, mai scrie si despre parfumuri! Care iti plac, care te inspira, ce ai mai descoperit, care ti-a displacut total etc 🙂 Oricum, citesc zilnic blogul tau si imi place foarte tare!
Multumesc Raluca, sunt un pc mai ocupata acum, dar voi veni cu un articol absolut nou despre parfum. Ma bucura ceea ce mi-ai scris! 🙂
[…] am blog, nu-i convine sã-mi vorbeasca despre actori; nici despre politica… Revine mereu la amintiri despre fratii lui cu care voia sa faca o pensiune in satul natal, alaturi de cãsuta pãrinteasca. […]
Parfumata cutiuta ta..Si plina de minuni!
Da, și dacă ai vreo poveste parfumată, ești invitatul nostru de sămbătă până luni …c-așa ”beu oaminii buni” ! :)))))
[…] de Paști. Parfum de sărbătoare ShareDin seria Poveste parfumată între bloggeri, iată a șasea […]
[…] căci încă n-a auzit de Messenger, ca să socializeze. Aşa a aflat despre vitejiile lui Chiţi, gusturile Serafinei, apucăturile lui Piţi ori somnolenţa lui Grişka. Sau că, în alte case, sunt şi patru pisoi! […]
[…] de azi. Celelalte poveşti parfumate dintre bloggeri aici: Flori de Paşti, Parfum de Sărbătoare, Cutiuţa cu minuni, Poveste parfumată între bloggeri. Parfumul celei mai frumoase vacanțe, Poveste parfumată […]
[…] un nume angelic, Serafina este interesată de […]
[…] Am nevoie să aud ceea ce inima ta spune despre mine, iubire! Leave a Comment LikeBe the first to like this post. […]
[…] Mirela Pete.Cutiuța cu minuni […]