Le Roi Soleil. O după amiază la Versailles

Napoleon spunea despre Ludovic al XIV-lea că a fost nu doar un mare rege, dar şi singurul rege al Franţei care să merite titlul de monarh. Filosoful german Leibniz îl considera unul din cei mai mari regi din toate timpurile, iar Voltaire spunea despre anii domniei sale că a fost o epocă etern memorabilă, „Marele Secol” al Franţei.

 În timpul domniei sale, Franţa a câştigat zece noi provincii, un imperiu peste oceane şi a devenit prima putere pe continent. Victoriile sale politice şi dezvoltarea culturală i-au adus Franţei admiraţia întregii Europe faţă de succesul, puterea şi spiritul sofisticat francez. Obiceiurile, valorile şi modul de viaţa francez au devenit un model pentru curţile regale europene, iar în această perioadă franceza se impune ca limbă a elitei. În perioada domniei sale, literatura franceză înfloreşte prin operele clasice ale lui Moliere, Racine şi La Fontaine, toţi aflându-se sub protecţia regală. Perioada lui Ludovic al XIV-lea e considerată a fi una dintre cele mai bogate epoci artistice din istoria Franţei. Sub patronajul Regelui-Soare iau naştere Academia pentru Pictură şi Sculptură (1663), Academia de arhitectură (1671), Academia de Muzică (1672) şi Academia Franceză, creată în 1635 de cardinalul Richeliu, trece sub control regal în 1671. 

Portretul lui Louis XIV le Soleil

………………………

Marie-Thérèse
Marie-Thérèse

Oglinzi. Ape, nuanțe, scânteieri, irizații. Tonalități de miresme, foșnet de mătăsuri…Pudră, alunițe: inimioare, steluțe și alunițe naturale. Rouge de obraz, peruci pudrate și femei. Rochii bogate, mâini satinate, evantaie adiind a iris și violetă, conduri fini, jartiere ascunse, talie subțire, brațe rotunde. Femei, trandafiri, crini, mosc.  Femei, cele mai frumoase femei. Privea, cu aerul acela extrem de Louis XIV de lebrunsigur și stăpân pe sine, defilarea galantă. Îi părea rău de biata  Marie Thérèse, dar nu se putea învinovăți că nu-i plăcuse niciodată, că nu-l atrăsese deloc, nu, asta nu… Nu a ales-o el! Cum să fi ales chiar el lipsa de cochetărie, de gust, de afinitate cu ceea ce e atât de specific, atât de propriu femeilor?!  Îl sâcâia și lipsa ei de parfum personal, acel ceva atât de intim femeilor pe care le iubise până atunci, încă de pe la 11-12 ani…Parfum de femeie care iubește și care se lasă iubită, care știe și să-și aleagă, cu grație și eleganță rochia, culoarea, mersul și parfumul potrivit, ca pe o semnătură prețioasă, lăsată ghiduș în urmă-i. Privea, de data asta ca pe niște opere de artă, corsajele generoase și îngrijite ale doamnelor Curții, înmiresmate cu ape ușoare de căpșuni, sau poate ambră. Încântarea de sub acele priviri solare, le făcea chiar mai frumoase.
Louis era născut pentru a conduce, a construi, a se război, a cuceri, a străluci, a crea, a învinge. A dori să fie iubit și a fi veșnic îndrăgostit.  Făcut și pentru amor. Dragostea romantică, întâlnirile galante, conversația, apropierea, tot ce înseamnă iubire, îi erau hrană și apă, iar femeile îi stârneau imaginația și flerul de mare conducător, de ambițios și de mare strateg. De la 5 ani, când fusese proclamat rege, dar mai ales de când începuse, efectiv, să conducă, fusese înconjurat de acest foșnet de mătăsuri și corsaje cu mireasmă magnetică,  de peruci pline de pudră cu ambret, de mâini albe și catifelate, de absolut de roze, de talia fină și brațele durdulii, care se încolăceau în jurul umerilor săi, adiind amețitor a Eau de la Reine de Hongrie, colonia  care îi înnebunise pe cei mai mari bărbați dintre conducătorii europeni.
Privi, apoi sorbi din cupa minunat scrijelită cu amorași trandafirii, minusculi, șampania rece a după amiezei de vară a la Versailles…Palatul său, minunea construită de el, materializarea ideii sale în materie de artă și lux, lucrarea sa, încununarea clasicismului perfect, făurită de el pentru țara sa, pentru copii săi, pentru femeile frumoase, pentru curtea sa și pentru posteritate. De ce nu reușise Marie Thérèse să-l facă s-o iubească?! Să fie un pic mai pe gustul lui?! Își amintea că-i trimisese o doamnă de companie, atunci, în primele lor zile împreună,  pentru a-i împărtăși așteptările regelui său. Să devină o adevărată femeie, cochetă, elegantă, parfumată, nebunatică, surâzătoare, pusă pe șotii, dezinhibată. Dar Maria nu voia, sau poate nu reușea, acolo unde majoritatea femeilor doresc și reușesc. Și susținea din răsputeri că Louis este și va fi eterna ei dragoste. Dacă ar fi acceptat rozul acela pal și apa de lăcrămioare, cea mai nevinovată  dintre toate – doar nu-i ceruse nimeni să-și dea cu parfum de migdale amare și căpșuni (!)- își aminti Louis că-i povestise, supusă, camerista, care nu-i putea da de capăt reginei. Louis mai sorbi din paharul aburit…Își aminti de mama sa, cu același mare drag ca întotdeauna. ”Ești scund, micul meu frumos,  minunea mea, Louis-Dieudonné, ai doar 162 cm, va trebui să porți peruci voluminoase  și tocuri înalte!” Un sfat care l-a ajutat enorm. ”Și să păstrezi ingiena și curățenia, acolo unde curtenii nu-s prea împăcați cu baia, dar știm că totul i se datorează medicului ăluia  incapabil, care a interzis baia la Curte”! Da, știa, așa cum știa că a trecut pe lângă moarte de mai multe  ori, dar de tot atâtea ori scăpase miraculos, ceea  ce-i confirma că Dumnezeu există, lucru pe care l-a știut până în ultima sa clipă de viață. Poseda un autocontrol remarcabil, socotind că era sub demnitatea lui să se înfurie sau să exulte. Își scotea întotdeauna pălăria în fața femeilor, chiar și a celei mai umile cameriste. Cum să nu le iubească, așadar,  pe cele frumoase, care știau să fie atât de femei? Și n-a putut s-o iubească pe cea cu care era unit din obligație, și care era cea mai puțin femeie dintre toate. Îi era greu, imposibil. Biata Marie, devenită regina lui, cel  mai celebru și longeviv rege european, Louis Le Soleil, minunatul, cel care  a ridicat construcții unice și a luptat în războaie ca și comandant al propriei armate, insuflându-le curaj și demnitate soldaților săi, un neînfricat și bun conducător. Acolo, pe câmpul de luptă, a fost mereu sufletul armatei sale, soldații îl adorau, erau mai curajoși  atunci când îl știau aproape. El, Soarele, cel care știa să cânte, dar și să danseze precum cei mai excepționali balerini, pe poante înalte și cu seriozitatea dansatorilor de profesie. Da, el, Louis-Dieudonné le Soleil, omul curajos, politicianul abil, artistul de gust, seducătorul frumos și elegant. Cel care era menit să înfrunte de atâtea ori boala și moartea, încât n-ar fi trecut peste ceea ce viața oferă și bogatului, dar și săracului, indiferent și rece, după toate astea. Peste dragoste nu, niciodată, era hrana trupului și sufletului său plin. Da, a făcut-o să sufere pe chiar mama fiilor săi, durerea pierderii Delphinilor fiind o cruntă pedeapsă.(Regele a avut cinci copii cu soţia sa, Maria Tereza, şi alţi 13 copii nelegitimi cu amantele sale. Toţi cei cinci copii legitimi ai săi au murit înaintea sa, astfel că la moartea lui a urmat la tron un strănepot în vârstă de 5 ani, ducele de Anjou. Și a plătit, chiar dacă un medic neputincios și incapabil a fost vinovat).

Louis XIV of France by Antoine Coysevox
Louis XIV of France by Antoine Coysevox
Montespan Francois-Athenais
Françoise d'Aubigné, marquise de Maintenon
Françoise d’Aubigné, marquise de Maintenon

Seara de iunie își anunța debutul, acordând crinii cu cei mai vișinii trandafiri, din cele mai frumoase grădini din lume. Cum să nu te strecori afară, în labirintul gardului viu, plin de secrete, dăruindu-te  întâlnirilor galante?! Parfumul  iubirilor de-o vară, sau de-o seară…Ce miresme, să fie Louise de la Vallière, frumoasa, incredibila, mătăsoasa și suprem de bine parfumata sa iubită?! Sau intriganta și răutăcioasa, dar atât de iubăreața Françoise-Athénaïs de Montespan?! Mâini fine, cu inele prețioase, strâng la pieptul bombat de rochiile ațățător croite, buchete de trandafiri și bujori parfumați, alergând și chicotind…Sau, poate, aparent blânda Françoise de Maintenon, pe care o va lua de soție după moartea reginei, biata, nefericita Marie Thérèse, cea care suferise și nu știuse, sau nu voise să înțeleagă că natura, dacă n-a fost darnică, trebuia ajutată cu niște artificii menite să te facă dorită.  Amantă după amantă, fiecare a fost mai vârstnică decât predecesoarea sa și a intrat în grațiile lui,  în timp ce făcea parte din anturajul predecesoarei. Louis știa  să-și  răsplătească și  material amantele, dar le obliga să meargă cu el în campaniile armate, cum a fost cea din Flandra. În caleașca regală călătoreau regele, regina, superba Louise de la Vallière, care era pe punctul de a fi părăsită de rege, și doamna de Montespan, care era pe cale să intre în viața intimă a regelui, după ce fusese dama de companie a amantei acestuia. Mireasma de Eau de la Reine de Hongrie domnea în jurul acestor iubite oficiale, recunoscute și respectate de toți curtenii, inteligente, feminine, instruite și absolut fermecătoare, după cum spun scrierile vremii. De menționat eleganța, erudiția și șarmul, sporit cu toate artificiile de care femeile istețe, care știu să se pună în valoare, uzează și bine fac. Madame de Maintenon  a folosit toată viața parfumul Eau de la Reine de Hongrie, sfătuituindu-i  pe cunoscuți să-l folosească cel puțin curativ, împotriva durerilor, oboselii, îmbătrânirii și zgomotelor din urechi. Parfumul avea reale puteri  estetice si terapeutice, era revitalizant și afrodisiac. Iar mirosul său  fermecător era potrivit pentru barbați și femei, în egală măsură.

Louise de La Vallières în chip de Artemis

 

Élisabeth de Pologne, commanditaire de l’eau de Hongrie.

Pentru azi am ales parfumul Eau de la Reine de Hongrie. Rozmarinul cules în serile târzii de vară,  după ce soarele adoarme roșu, dincolo de dealuri, muiat în alcooluri amețitoare și inodore,  apoi în duhul vinului, lăsat un an în noaptea unui beci adânc,  îmbogățit cu lavanda adusă de fete tinere, ce-au uscat-o, albastră-mov, adusă de pe câmpuri, lângă buchetul cu iasomie albă și pătrunzător înmiresmată, amestecată cu chihlimbarul tămâios și cu busuiocul aducător de dragoste. Și cu un strop de coajă de elegantă bergamotă.  Carol Robert al Ungariei, prin 1370, i-a făcut favoarea frumoasei  Elisabeta a Poloniei , regina sa, acest parfum de uz intern și extern intensiv, pe care l-a folosit de-a lungul vieții sale . Această apă minunată a fost primită din mâinile unui înger, contribuind la menținerea frumuseții de neegalat a Elisabetei care sucea mințile regilor europeni și la 72 de ani.

 

 

 

 

 

 

Beautiful-Palace-of-Versailles

L’Osmotheque de Versailles sau Osmoteca ( provenind din grecescul „osmo’, care inseamna aroma, și „theke’ , cufar) a fost fondată în 1990 de Jean Kerleo, un fost parfumier, împreună cu Patricia de Nicolai, moștenitoarea imperiului aromelor Guerlain. Ideea de la care a plecat Osmoteca a fost aceea de a inventaria parfumuri renumite, dar și de a depista parfumuri vechi, demult apuse, de a le redescoperi și, dacă este necesar, de a le recrea.

Beautiful-Palace-of-Versailles

Celălalt parfum propus pentru azi este Bal a Versailles are note de rozmarin,flori de portocal,  Cassia, Jasmine, Rose, Neroli, Bergamot, Bulgarian Rose, Lemon, Sandalwood, Patchouli, Lilac, Orris Root, Vetiver, Ylang-Ylang, crin, Tolu Balsam, benzoe, mosc, Civetă, vanilie, cedru. Este un parfum creat în 1962 de Jean Desprez. E rar, scump și excepțional.

Bal a Versailles

 

 Frumoasa temă de azi, Parfumul Curții Regelui Soare, a fost aleasă de către Alexandra Ali. Peste două săptămâni, în 1 Decembrie,  avem o temă absolut încântătoare, numită  Parfumul cascadelor și propusă de Adriana.

Mirela PeteGabiZinnaidaAxlandraZina,Vania, Daurel HW.

[inlinkz id = 49]

Articole create 906

41 de comentarii la „Le Roi Soleil. O după amiază la Versailles

  1. Na,iar m-a luat prin surprindere tema parfumata! De cand imi tin contul FB mai mult dezactivat,nu mai sunt la curent cu nimic.
    Ce articol reportaj interesant! Studiat si amanuntit.Am intrat si noi in camera unde s-a nascut regele,in hotelul din Saint Germaine en Laye.
    Asta e o tema grea,zic,pe cat de frumoasa.
    Duminica placuta,Mirela!

    1. Irina dragă, povestea parfumată se poate scrie timp de mai multe zile. Cine, cum și când poate, atunci publică, nu are nimeni pretenția absurdă să fie participare forțată sau o zi strictă de înscriere. Se poate și luni, dar și marți sau miercuri, eu voi citi poveștile membrilor clubului.
      Eu voi publica numai duminica, pentru a vă pune tabelul la dispoziție, dar fiecare are dreptul să aleagă când scrie și când publică. Ca inițiatoare și gazdă a poveștii, mă angajez, făcând asta cu mare drag, să citesc toate poveștile și să le comentez, dar recunosc că duminica dimineața îmi este mai ușor să fac asta.
      Îți doresc o duminică frumoasă!
      P.S. Poate încerci o poezie cu Le Roi și vreo madamme! 😉

  2. Supeerb. Am citit, am savurat. M-ai dus intr-o lume parfumata a istoriei de la curtile regale. Frumusete, cochetarie si parfum. Parfumul iubirii. Dar unde e iubire, e si durere, tristete, dezamagire.
    Descrierea unui personaj marcant al istoriei intr-un mod atat de frumos si de incitant.
    In toate povestile de viata si iubire, cel mai mult imi place depasirea conditiei umane si a naturii care nu a fost atat de darnica, cum spui. Sa transformi ceva neplacut pentru altii intr-un atuu.
    Mi-a placut foarte mult povestea de duminica.

    1. Mulțumesc frumos, Anca dragă!
      Poate vei așterne și tu câteva rânduri parfumate, despre frumusețea unor vremuri în care arta clasică a triumfat!
      O duminică de vis! 🙂

  3. Recunosc. Nu as scrie decat o poveste inchipuită pe subiectul acesta. Mă voi gandi de mâine incolo la asta. Dar ceea ce am citit ASEARA mi-a insotit noaptea. Nu stiu cum reusesti sa detii atatea informatii, esti o cautătoare, un om ce scoate la suprafata lucruri banuite, stiute pe jumatate de noi, intregite de tine. Am fost fascinata de Regele Soare, dar parfumul epocii se pierde prin povesti. La tine e in fiecare cuvant, usor roziu, delicat, aromat cât să faci diferenta intre somptuos si ….o eleganta princiara. Felicitari. Desi de 10 zile nu am putut citi mai nimic, nici la povestea parfumata de data trecuta nu am ajuns la toti, desi m-am straduit, voi spune cu asumare că blogul acesta imi intra la inima printre favorite. Esti o enciclopedie de evenimente, nuante si …actiuni care imi trec direct prin suflet. Multumesc, Mirela!.

    1. Eu îți mulțumesc pentru cuvintele care, brodează aici cu sinceritate și bunăvoință, o tapiserie elegantă de gânduri și sentimente. Și îmi arată, odată în plus, că ceea ce scriu are importanță, contează, exprimă ceva, ori acesta cred eu că e scopul și bucuria de a scrie. Mulțumesc, Adriana!

  4. Frumos, m-ai facut sa retraiesc vizitele la Versailles, dar si perioada de documentare pentru articolul despre Regele-Soare si iubitele sale ! Iti multumesc in mod deaosebit ca ai facut asta, fiindca m-am dus la articolul respectiv si am descoperit ca au disparut absolut toate fotografiile, nu stiu de ce. Acum trebuie sa-l refac. 🙁

    1. O mare bucurie să vezi la fața locului frumosul Versailles! Îmi pare rău pentru fotografii, caută dacă nu le ai cumva în alt fișier.
      Sper să le recuperezi!

  5. Cred ca despre acest rege si despre istoria lui nu ma satur nici o data! A fost un subiect tare palpitant astazi si ma facut sa ma aprofundez mai mult in istorie! Cat de impresionata este istoria Frantei, dar si cat de nespalati au fost! 🙂
    Spre norocul nostru poate ptr ca altfel poate nu am mai avea asa gama larga de parfumuri.
    Sa ai o duminica minunata Mirela!
    pupici!

    1. Minnie, să știi că doamnele de companie și amantele regale erau spălate! Diane de Poitiers făcea baie în apă cu gheață zilnic, fapt care a ajutat-o să își păstrez fermitatea truplui și să sucească mințile regilor, că au fost doi, iar amantele lui Louis își puneau măști de frumusețe din cap până în oicioare, ori asta presupune și baia obligatorie. Doar spre sfărșitul domniei sale, Louis a fost sfătuit să lase baia, cu întreaga Curte, de către un medic oficial și incompetent.
      Mulțumesc Minnie, să ai o duminică frumoasă! 🙂

  6. Eau de la Reine de Hongrie…nu stiam nimic despre acest parfum,acum stiu si mi se pare savuros aromat si deloc prafuit de timp…oare cum l-am percepe noi azi? inteleg ca el inca mai exista…poate,cine stie,voi afla raspunsul la aceasta intrebare 🙂
    ai prins in cuvintele tale nu doar niste nume si celebre figuri istorice ci chiar atmosfera plina de parfum a unei epoci care a stralucit datorita Regelui ei si care a schimbat lumea…
    pictezi chiar si prin cuvinte…felicitari Mirela,a fost o placere sa ma intorc la acele timpuri pe care le-am „mirosit” doar intorcand paginile cartilor! 🙂

    1. Mă bucur mult că ți-am oferit o aducere aminte și o romantică întoarcere în timpuri rafinat parfumate!
      Pandora, ceea ce am găsit fabricat azi este Eau de Hongrie de Fragonard, cologne – a fragrance for men. Parfumul original nu se mai găsește, dar acesta se pare că-i seamănă, chiar dacă este un parfum bărbătesc.
      Dacă se mai fabrică Eau de le Reine de Hongrie, cu siguranță este numai la comandă și la prețuri speciale.
      Iată Eau de Hongrie de Fragonard:

  7. am inteles…mi-as fi dorit mult de tot sa mai existe dar gandind logic ar fi fost imposibil chiar respectandu-se reteta mirosul sa ramana la fel avand in vedere ca naturaletea plantelor din acea epoca este departe de cea a zilelor noastre…
    eee…raman cu visul meu 🙂

    1. Visul și speranța, Pandora dragă, deoarece având speranță, visele pot deveni realitate! Uite, eu speram să regăsesc un parfum de care eram îndrăgostită și nu se mai fabrică. E vorba de Venezia de Laura Biagiotti! Splendoare, nu altceva! Și, într-o bună zi, a apărut din nou. Noul Venezia e chiar mai interesant decât primul. 😉
      Iată-le aici pe amândouă, în această postare:
      https://mirelapete.dexign.ro/2011/06/laura-biagiotti-venezia-2011/

  8. Nu am fost niciodată la Versailles, doar în excursiile imaginare pe care le făceam cu profesoara de franceză… A fost frumos în călătoria cu tine!

  9. o epoca demult apusa dar pe care ai reusit sa o reinvii in cuvinte mestesugite adaugandu le parfumuri specifice si ilustrative. foarte multa documentatie dar mai frumoasa decat in orice carte de istorie :).

    1. Vavaly, chiar dacă am iubit mereu istoria, am avut rezerve față de felul în care erau redactate manualele. Așa că uite, aici e o mostră referitor la cum mi-aș fi dorit să fie aceastea! Mulțumesc și o zi bună îți doresc! .)

  10. Deosebit de incitanta pentru visare calatoria in vremurile parfumate ale Regelui Soare !Am citit mult despre acea infloritoare perioada si in arte,ramanandu-ne opere nemuritoare.Multumesc pentru incursiune si parfum 1

  11. Tema aceasta e cam grea, e o pagina importanta din istoria Frantei si a omenirii, nu mai am rabdare sa citesc cu atentie ca sa retin mai mult.Vad ca te-ai documentat foarte bine si ne-ai introdus in atmosfera acelei epoci.
    Mirela, iti doresc o saptamana mai frumoasa, mai buna!

    1. Gabi dragă, ești o adevărată prietenă! Dar nu m-am îndoit niciodată de acest lucru. Să ai parte de sănătate, fericire și mult noroc! 🙂

  12. Cat de mult imi doresc sa vizitez Parisul, Versailles-ul, gradinile. Totul e asa de magnific, de frumos si aproape ireal, incat te incanta din primul moment. Asta reiese si din povestea ta, atat de bine si de frumos scrisa.

    Daca si manualele ar fi fost scrise atat de mestesugit, cum e povestea ta, care contine si istorie, mi-ar fi placut mai multe materii :))

    Sa ai parte de o saptmana superba, Mirela, si multi pupici :*!

    1. Chiar acum am citit o poveste ”parfumată”, a Kadiei, în care ea face apel la ceea ce s-a scris despre miasme. Ei, eu n-am scris despre asta, deoarece tinerețea Regelui (îl respect pentru ce-a fost, nu pentru cum a mirosit la bătrânețe) este un mare secol, un secol de aur și trebuie recepționat ca atare.
      Mulțumesc. să fie! 🙂

  13. „Bal a Versailles”, in acea frumoasa caseta, e precum o bijuterie.
    Palatul Versailles insusi este o bijuterie…
    Louis IV a marcat o intreaga epoca…cu toate micile-marile lui defecte, atat de umane, in fond.
    L-ai zugravit asa cum merita un astfel de rege urias. Cu maiestrie, talent si dragoste pentru istorie.
    O noapte buna, Mirela!

    1. Dupa cum vezi, am reusit sa ma concentrez, Mirela, desi nu m-am simtit prea bine nici ieri, nici azi… Chiar am racit. De la inmormantare mi se trage…

  14. Citind cele ce ai scris am derulat in gand multele romane pe care le-am citit de-a lungul timpului. Doar din romane cunosc date din istoria Frantei si faptele regilor. Epoca acestui Rege Soare a fost una dintre cele mai amintite in romane. Versailles e un loc deosebit, unde cand mergi trebuie sa ai timp sa vezi totul, sa-ti imaginezi pe unde lasau urme condurii doamnelor. 🙂
    Toate cotloanele palatului, cu toate intrigile care aveau loc… Deloc de mirare ca romancierii au avut atat de multa „materie prima” pentru scrierile lor!
    Ai impletit armonios datele istorice cu parfumul de la Curtea acestui rege.
    Ziua minunata sa iti fie! Cu drag!

    1. E atât de puțin dintr-o epocă ce-a dat atât de mult! Și bine! Am regăsit o muzică dragă mie, Le Roi Dance de Lully.
      Mulțumesc Diana, numai bine îți doresc!

      Iată dansul pe muzica baroc compusă de Lully la curtea lui Louis IV, impresionantă!

    1. Kadia, nu uita, istoria o scriu invingatorii, ori, odata Maria Antoinette decapitata alaturi de regele sau, al Frantei, Louis al XVI-lea, gata, au navalit taranoii la Versailles, au jefuit, defaimat, terfelit opere de arta. Au urinat ani de zile in dormitoare, folosind cazile de baie regale pe post de latrine pentru alte…treburi. Am urinat peste tot, ca in grajd. Asta-i o latura mai putin cunoscuta, dar, cum spuneam, cand monarhia a cazut, istoria au scris-o comunarzii, asa-zisii democrati, gata sa distruga toata frumusetea croita de inaintasii lor. Cam asta a fost si acesta este adevarul. 🙂

Dă-i un răspuns lui Zina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus