Braț dârz al Mării Mediterane, vălurind albastru intens, uneori verzui, alteori  argintat, viețuind de milenii între peninsula grecească și Anatolia, are o legătură de suflet cu Marea Neagră (prin Bosfor și Dardanele, via Marmara), așa că o simți de la început primitoare, caldă și catifelată.  Aegea era o regină amazoană, care și-ar fi găsit sfârșitul în această superbă mare, dându-i numele. Așa spune legenda. O alta o contrazice, povestind că regele Egeu al Atenei s-a sinucis înecându-se în mare, după ce a crezut că fiul său, Tezeu, a murit. Numele grecesc al Mării Egee este Αἰγαῖον Πέλαγος, citit Aigaion Pelagos.
După ce am străbătut Serbia, Macedonia și o mică parte din nordul Greciei, ni s-a dezvăluit dintr-o dată, albastră, leneșă, la ceasul amiezii, calmă, dantelată cu spumă albă și neprihănită. Marea Egee! Am iubit-o din legende și povești, din auzite și văzute prin fotografii sau filme, dar nu era iubire dacă n-o sorbeam, dacă nu-i simțeam atingerea catifelată și mângâierea răcoritoare. E greu de exprimat în cuvinte, chiar și în imagini…Briza, valurile,  o plajă cu nisip fin și auriu, muzica apelor pe țărmuri, pe acest țărm egeean  nesfârșit, imens, larg, generos, din care eu cunosc doar Riviera Olimpiană și Salonicul ( marea acoperă o suprafață de aproape 214.000 km², are 610 km de la nord la sud și circa 300 kilometri de la est la vest).  Egeea , cea care a permis contactul dintre  civilizațiile antice, cea care a fost leagănul democrației, cea pe ale cărei țărmuri și insule s-a dezvoltat civilizația cretană și miceniană, a fost însăși vacanța noastră, de care deja ne este dor. Îi simți tremurul firesc imediat ce te apropii, dar și supremația incontestabilă. Îi simți parfumul sărat, aspru, de care te îndrăgostești într-o clipă. Enya și Xaba au sărit în valurile blânde imediat ce ne-am lăsat băgăjetul în cameră (nu știu cum reușesc alții să ia cu ei doar o valiză!), iar eu, după ce mi-am propus să citesc și să lenevesc în șezlong sau pe moliciunea nisipului, m-am trezit înotând în neștire, pe spate, privind cel mai superb cer grecesc din lume. E greu de povestit această ospitalieră mare, calmă, puțin adâncă, cristalină, curată și odihnitoare. Cu Muntele Olimp și zeii săi stând de veghe în aburii zilelor aurite. Cu zarva pitorească din stațiunile înșirate ca mărgelele multicolore, pe sute și  mii de km, cu înșelătoarea sa platitudine, pentru că mergând spre sud, apa se transformă, apar curenți, stânci, zeci de insule superbe și sute de insulițe, țărmuri stâncoase, mai puțin primitoare și furtunile se spune că dau de furcă navigatorilor. Dar e dar atât de liniștită aici, în nordul în care Thessaloniki (Salonic) e stăpân, rege absolut și bine face, căci merită , minunatul. (va continua).

Egeea la amiază

Amiaza fierbinte!

Salonic

De pe promenada din Salonic

Thessaloniki

Thessaloniki

Imagine din Paralia Katerini

Dimineața, Egeea argintată

Categories: Jurnal de vacanță

26 Responses so far.

  1. avatar Dana Lalici says:

    Inca un lucru pe care nu l-am intrebat: ai spus ca ai stat intre statiuni, ca sa ai parte de plaja mai putin aglomerata. Dar aveai prin zona ceva magazine de unde sa iei un suc, un fruct ceva?

    • avatar Mirela says:

      Erau atât pe plajă, cât și de ambele părți ale hotelului. Două restaurante discrete de-o parte și de alta a hotelului, unde uneori eram singurii clienți, dar voi pune eu poze! Puteai să iei doar un suc sau să și mănânci pe terasă, privind marea. Firește că erau și chioșcuri cu suc și înghețată. Pe plajă era un minibar discret, venea un băiat dacă îl chemai, cu care ne-am și împrietenit, care ne aducea absolut tot ce doream: ceai cu gheață, fresh de portocale sau cafea! La 15 minunte de mers pe jos în ambele sensuri, intram în Paralia, respectiv în Olimpic Beach, unde cred că sute de taverne cu de toate stau la dispoziția clienților, nu există să găsești coadă undeva sau să nu poți lua tot ce vrei. Dacă mă gândesc bine, cred că nicăieri n-am văzut atât de multe chioșcuri și minin baruri cu sucuri și înghețată! Fructe la fel, sunt peste tot, era un mic chioșc cu fructe din care luam zilnic, situat discret, într-o parte mai umbrită, lângă plajă.

  2. avatar Diana says:

    Superbe imagini! 🙂 Cu ceva imaginatie as zice ca pot auzi clipocitul apei, zgomotul inconfundabil al valurilor care se sparg la mal, pot simti caldura nisipului si pot vedea albastrul intregului cer. 🙂 Dar imaginatia – sunt convinsa – e mult depsaita de realitate.
    Imi place si modul in care descrii locurile pe unde ai trecut – e de ajutor pentru a pune in functiune mecanismul imaginatiei si a putea inchipui frumusetea locurilor pe care nu le-am vazut.
    Zile fericite! Cu drag!

    • avatar Mirela says:

      Diana dragă, să știi că imaginația ta e chiar apropiată de realitatea de-aici, doar briza mai lipsea și ai fi descris aproape perfect momentul!
      Mulțumesc pentru tot! 😉
      Zile minunate, cu mare drag! 🙂

  3. avatar Javra says:

    Frumoase imagini! Mă bucur pentru tine că le-ai văzut şi ne împărtăşeşti impresiile tale.

  4. avatar -X- says:

    Ai vreo doua fotografii care chiar mi-au provocat iluzii auditive cu clipocitul apei !

    • avatar Mirela says:

      -X-, nu prea am făcut fotografii anul acesta, adică nu atât de multe ca anii trecuți, am fost un strop mai egoistă, preferând să mă bucur de moment. Dar sunt de-a dreptul încântată dacă auzi clipocitul, e o muzică unică, cea a valurilor la țărmul mării!

  5. avatar Mala says:

    Acolo ai dat mina cu zeii care au stiut atunci cind au ales, de ce-au ales locul acela lasind in schimb muritorilor de rind bucati de reverii…poate revelatii! Locuri de vis(are) in care te reincarci cu energie cit sa ajunga pentru un urmator pas in frumusetea pura!
    Bine-ai revenit, Mirela draga!

    • avatar Mirela says:

      Am dat mâna cu ei, zilnic ăi ”zăream” de la locul meu și savuram, așa cum spui, bucăți de reverie!
      Bine te-am regăsit, dragă Mala! 🙂

  6. avatar elly weiss says:

    M-ai lasat din nou fara cuvinte, draga Mirela!
    Albastrul acela suveran m-a coplesit. Exceptionale imagini! Albastrul marii grecesti e inconfundabil si splendid. Marea Egee chiar are o culoare diferita de Marea Neagra.
    Ca si alti comentatori, si eu am simtit sunetul apei, al valurilor. 🙂
    Sa ai o seara minunata, draga mea! 🙂

    • avatar Mirela says:

      Elly, tu știi că am avut îndoieli, setată fiind pe Adriatica foarte dragă mie, dar odată ajunsă acolo, n-am mai stat pe gânduri! Am inima largă și pot iubi liniștită două, trei sau chiar mai multe mări! Mai ales că m-ai ”avertizat” că o să-mi placă mult!
      Muzica mării lovind ușor țărmul este una dintre cele mai frumoase și liniștitoare care pot exista!
      O seară plăcută, exact pe gustul tău, Elly dragă! 🙂

  7. avatar Dan says:

    Se pare ca mai multi dintre noi am fost în Grecia vara asta. Poate aranjam ceva anul viitor!

  8. Azi sunt intr-o faza pragmatica a existentei mele: deci Marea Egee face toti banii! 🙂

  9. avatar gabyral says:

    “Marea este prima dezlantuire a sufletului cosmic.”
    George Calinescu

    “Daca este un spectacol mai maret decat marea , acesta este cerul ; daca exista vreun spectacol mai maret decat cerul , acesta este interiorul sufletului.”
    Victor Hugo

  10. avatar Gabi says:

    Mirela, ati avut o vacanta de vis!O binemeritata vacanta, cred ca acum v-ati reincarcat bateriile si sunteti pregatiti de toamna.
    Minunate poze!

  11. avatar Silving says:

    Da,stiu,am citit-o,nu stiu de ce n-am comentat,oi fi fost in vreo graba. Stiu ca ma gandeam ca tare m-as fi plimbat pe faleza aia,unde se plimba Enya…
    Frumos,ce sa mai fie de zis? Marea e mereu frumoasa.Si daca mai e si soare,e si mai si 🙂

    • avatar Mirela says:

      O, draga mea, nicio problemă, doar mă știi! Păcat că nu m-am înscris cu această postare, eram tare prinsă cu treburi în ziua aceea! Da, este o faleză superbă, abia aștept să vină vara și vacanțăa, asta-i tot ce pot spune acum! 😛

  12. avatar Adriana says:

    Uite cum vin eu cu primul meu comentariu într-un albastru necunoscut mie, dar mai putin necunoscut acum după aceste rânduri şi fotografii. Ai un dar aparte de a aduna frumosul. Văd asta pe unde te intalnesc; şi azi mi-am zis să te salut şi eu oficial. Bine te-am găsit, Mirela! Voi reveni!

    • avatar Mirela says:

      Bine ai venit Adriana, mă bucur mult să te primesc aici!
      Uf, i-am spus și Irinei că eu nu citisem că-i concurs, dar dacă totuși îți plac fotografiile, înseamnă că a avut rostul ei această participare.
      Te aștept oricând cu drag! 🙂

  13. avatar Adriana says:

    :..şi mie îmi e străin cuvântul acesta…concurs. Mergea şi fără, zic; mai ales că există stiluri diferite. Dar poate toate au un sens. Al meu e acela de a interactiona cu alţi bloggeri. Am mai intrat pe blogul tau, dar niciodată pentru a lăsa un semn.

    • avatar Mirela says:

      Adriana, eu n-am participat la niciun concurs până acum, de aceea am rugat-o pe Irina să mă treacă în afara lui, dar nu s-a putut! Oricum, eu le urez succes celor care doresc să participe pentru a câștiga, dezvoltă spiritul de cpmpetiție, poate acesta e sensul său. Nu prea mai am timp de scris, nici timp pentru blog, iar din octombrie voi avea un program și mai încărcat. Dar fiecare vizită a ta și a celorlalți prieteni buni, mă bucură nespus! 🙂

Leave a Reply