Eau de Magnolia poartă o îmbrăcăminte fluctuantă, curgătoare, care în ciuda lejerității sale persistă bine pe piele și își anunță prezența clar, fără ambiguitate. Mă face să anticipez zilele calde de vară, când mă poate însoți în plimbările prin oraș, parc, grădini. Sau când merg cu soțul meu la un restaurant, după orele de muncă. Și când mă plimb cu frumoasa mea fiică prin magazine sau când mergem la o expoziție, lăsându-ne, cu eleganță, semnătura parfumată în mediile elevate. Oricum, este un parfum frumos, cu multă personalitate, are o fire de artist, îi place primăvara și este ușor versatil.
Până la următoarea mea semnătură parfumată, îl voi iubi mult și mă voi iscăli înmiresmat și insinuant… Eau de Magnolia.
Secretul grădinilor (poveste parfumată)
N-are rost să vă mint sau să exagerez, totul a fost atât de, cum să vă spun, de perfect! Verile copilăriei mele…Veri pline, rotunde, din care dau fuga înspre mine un noian de secvențe vizuale și olfactive, dezvăluind o întreagă lume apusă, recompusă din reverberații roșii, albe, violete, aurii, reflectate pe aleile pietruite care traversau iarba scurtă și mătăsoasă a grădinii. Nu știu dacă acele culori existau în realitate sau erau doar rodul fericirii mele, care mă umple și azi de nostalgie. Dau năvală peste mine miresme pe care nu le mai pot întâlni, de parcă azi n-ar mai fi pe lume astfel de grădini…