Recoltă de diplome

Azi, o nouă ”recoltă” de diplome cu Premiul I pentru pictură, obținute de Enya mea în august 2012, la concursurile naționale și internaționale la care a participat prin Palatul copiilor. De asemenea, o imagine de la Expoziția organizată de Palatul copiilor la Iulius Mall. Și o fotografie pe care Enya le-a făcut-o ieri pikinilor noștri, miau. Felicitări și succese în continuare! 🙂

O expoziție unicat: Gustav Klimt – 150 de ani

Da, am avut bucuria să fim acolo! La împlinirea a 150 de ani de la nașterea pictorului meu preferat de după 1900, exact în 14 Iulie, eram la Palatul Belvedere din Viena, împreună cu Enya mea și cu Xaba, la deschiderea Expoziției Jubileu – 150 de ani Gustav Klimt. O expoziție unicat, cu peste 120 de piese expuse: picturi, desene, schițe, scrisori, fotografii, documente și alte exponate care erau parte fie din opera superbă a geniului Klimt, fie din viața omului Gustav Klimt. Am dorit să fim acolo la deschiderea acestei excepționale expoziții care a avut loc exact de ziua de naștere a maestrului, în 14 Iulie și mă bucur că am admirat cu bucurie opere ca Sărutul, Șerpii de apă, Judith, Grădinile lui Klimt, Floarea Soarelui, peisajele sale cu copaci, portretele de femei superbe și multe alte capodopere ale celui pe care îl admir fără rezerve.
Încă mai aveți timp să mergeți la expoziție, aceasta fiind deschisă până în 3 ianuarie. Menționez că anumite exponate fac parte din colecții particulare sau ale altor muzee și doar acum le puteți vedea alături pe toate. E o șansă de a vă bucura din plin de ceea ce înseamnă Klimt și de un ”Sărut” care a schimbat lumea. Veți ieși de acolo zâmbind de fericire. Am ales și câteva imagini care marchează evenimentul prin mărci poștale, concerte muzicale în curtea palatului, pliantul expoziției, fotografii cu Klimt. Nu scriu mai mult, las imaginile să vorbească în liniște.

Vacanța de vară 2012: Italia, San Marino și Austria, via Slovenia și Ungaria

Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După trei săptămâni de vacanță așteptată, dorită și reușită, în care sufletul, ca de obicei, ne rămâne undeva prin frumoasele locuri care ne-au alungat oboseala și ne-au bucurat ochii și inimile, presupunem că ne-am întors – și mă refer aici la mine, la Enya mea și Xaba al nostru, evident – și spun ”presupunem” deoarece există o doză de îndoială atunci când sufletul se acomodează cu preafrumosul și începe să iubească, atașându-se, un loc drag sau mai multe. Moment în care îl luăm pe sus și-l aducem înapoi acasă, unde are nevoie de timp să se acomodeze cu ceva ce iubește deja, dar îi este cam banal. Ei, asta-i vacanța, frumoasă pentru că noi o proiectăm, suficient de lungă din exterior, dar foarte scurtă dinspre inima noastră și-a ei, a vacanței.

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus