…pentru urările primite de la voi de ziua mea, nu doar foarte numeroase, ci foarte frumoase, prietenoase, menite să însorească orice zi, să însenineaze orice clipă, să bucure orice inimă și să apropie orice suflete! Să dea mâna cu prietenie, să transmită dragul și gândul frumos! Vă mulțumesc, dragii mei, și pentru frumoasele felicitări, pe care le-am colat în două postere ale bucuriei. Vă doresc aceleași superbe lucruri și înzecit pe-atât. Cu drag!
Am selecționat cât am putut, că ar fi fost imposibil să le postez pe toate, așa că am ales cu ochii închiși, deoarece toate îmi sunt la fel de dragi. Să fim cu toții fericiți! Vă mulțumesc!
Trei ani de povești parfumate. La mulți ani, Clubul Condeielor Parfumate!
La mulți ani, Clubul Condeielor Parfumate!
Parfumul copilăriei
Am fost absolut încântată când Vavaly a propus tema Parfumul copilăriei, dând posibilitatea noilor prieteni să scrie despre acest unic, inimitabil și plin de nostalgie parfum, iar cei care am mai scris la temă, să continuăm, dacă dorim, poveștile începute.
Făuraul făurește parfum de iubire
În luna lui Făurar, mă gândesc mai ales la oamenii aceia simpli, poate neștiuți de nimeni, dar care muncesc din greu și care, la începutul acestei luni îl sărbătoresc pe Trifon Nebunul. Știi, fierarii care făureau unelte pentru muncile de primăvară, gospodarii care munceau -și încă mai fac asta- cu sârg, pământul. Se spune ca Trifon este protectorul zarzavagiilor, da da, oamenii aceia extraordinari, tot anonimi, tot simpli, care fac să crească rodul pământului. Roadele pe care noi, orășenii asfaltului și-ai parcurilor îngrijite, le cumpărăm din piețe. În această zi de 1 februarie, se spune ca „se întâmpină iarna cu vara”, adică se schimbă vremea. ”Se dă, din mână, ca pomană, o strachină de mălai, ca să nu vină lăcuste peste an. A doua zi se ține Stretenia, ce se mai numește în popor și Ziua Ursului, Martinul de Iarnă și Târcolitul Viilor. Se zice că, dacă ursul își strică bârlogul, primăvara este aproape; dacă intră înapoi, iarna continua. Păsările încep să cuibărească.”
Miresme condimentate
Acum două săptămâni, s-a scris frumos despre parfumul vocilor din grădină sau al grădinilor secrete. Peste 10 condeieri au publicat povești înmiresmate. Duminică vom avea o altă temă frumoasă, mai precis Parfumul Făuraului, propusă de Vero.
Imaginați-vă acele vremuri în care, de la Veneția până-n Englitera, oamenii așteptau corăbiile sosite din Indii, doldora de arome prețioase și scumpe, râvnite mai abitir ca aurul și pietrele prețioase. Cei avuți plăteau pungi de galbeni pentru sferele parfumate care să le protejeze familia și pe ei înșiși de boli și să le confere acel ”ceva” aparte, spre a-i deosebi de gloata expusă molimelor și virușilor fără leac. Sfere perforate, din aur sau argint, lucrate de bijutieri, agățate la gât sau la mână, uneori purtate chiar în palmă, atașate veșmintelor sau cingătorilor, purtate ca obiect decorativ și eficace pentru păstrarea stării de sănătate și a unei aureole care îi detașa pe cei aparținând diferitelor categorii sociale.
Voci în grădină
După cum am anunțat, povestea noastră parfumată își reia cursul și se poate publica timp de o săptămână, tabelul fiind deschis pentru înscrieri. Tema de azi a fost aleasă de mine. Urmează, în 2 februarie, tema propusă de Vero, Parfumul Făurarului. Pentru povestea din 16 februarie, va alege Vavaly o temă care va fi anunțată din timp.
Cu urechea lipită de balustrada dantelatului balcon, asculta vrăjită tăcerea imensei mări de iarbă, a copacilor întunecați, a tufelor cu flori. Nicio voce, niciun glas, niciun sunet. Doar trandafirii. Se cățărau, neobosiți, ca pe niște fire invizibile, ajungând, după multe eforturi, să îmbrățișeze grilajul baroc al balconului.
Cascade parfumate
Mai întâi o auzi. Răsună de umple zările, sau șipotește, suspină..Abia apoi se arată, odată cu parfumul pe care-l împrăștie , acel parfum de o rară prospețime. Spectacolul vizual e precedat de cel auditiv, așa cum o imagine e mai atrăgătoare dacă apare pe un fond muzical sublim. Nu trebuie să mergi departe pentru a trăi emoția alături de căderea descătușată de apă. Spectacolul oferit cu generozitate de colțul de rai unde se naște o cascadă, provocarea la care te supune acea atracție nevăzută, acea forță neștiută, dar intuită, care te îndeamnă să te apropii și să intri în spatele căderii de apă…Sau să vrei, că nu prea poți. Atunci când nu are forța unei Niagara, atunci când e o perdea naturală din stropi de răcoare și prospețime, poți să încerci.
Le Roi Soleil. O după amiază la Versailles
Napoleon spunea despre Ludovic al XIV-lea că a fost nu doar un mare rege, dar şi singurul rege al Franţei care să merite titlul de monarh. Filosoful german Leibniz îl considera unul din cei mai mari regi din toate timpurile, iar Voltaire spunea despre anii domniei sale că a fost o epocă etern memorabilă, „Marele Secol” al Franţei.
Parfumul florii de noiembrie
Erau crizanteme mici, bătute, crescute lângă un bloc îngrijit, cu spații verzi. Pline de zăpada pufoasă și apoasă, cernută de cerul violet și luminos al iernii care pusese, în avans, stăpânire peste mine și strada mea. Am luat plasa și-am fugit catre casă, dar nu înainte de-a lua o floare din pâlcul surprins de fulgii care se topeau pe petale. Miroseau atât de proaspăt, a ploaie și a pământ reavăn…A verde, ușor înțepător, crud și tare.