14.01.2019

Jocul cu Citate favorite este găzduit, în fiecare luni, de  Zinnaida.

…………..

Marea, marea , roman distins cu Man Booker Prize în 1978, este probabil cel mai cunoscut roman al scriitoarei de origine irlandeză Iris Murdoch. Marea, marea este prilejul de a elogia natura; de a descrie un sătuc tihnit, britanic fără concesie; dar și de a deșira firul tumultuos al poveștii lui Charles Arrowby, renumit regizor, actor și dramaturg, în urma deciziei acestuia de a renunța (definitiv, speră el), la lumea nebună a teatrului, pentru a se retrage într-o vilă pe coasta măturată de furtuni a sătucului amintit mai sus.
Am ales câteva fragmente din această fabuloasă carte.

„Și departe, departe, în acest ocean de aur, stele se desprindeau în tăcere și cădeau și-și împlineau destinul, printre miliardele și miliardele de luminițe aurii care licăreau. Și, cortină după cortină de voal se ridica, iar eu vedeam stele dincolo de stele dincolo de stele ca în magicul Odeon al tinereții mele. Și mai vedeam vastul, catifelatul interior al universului, care-și întorcea încet și dulce înăuntrul în afară.”

”Dacă puterea absolută te corupe în mod absolut, atunci eu ar trebui să fiu cel mai corupt dintre oameni. Un regizor de teatru e un dictator. (Și dacă nu e, înseamnă că nu-și îndeplinește menirea.) Mi-am cultivat faima de om necruțător, și s-a dovedit extrem de utilă. Când eram eu la mijloc, actorii știau că trebuie să se aștepte la deprimări nervoase și lacrimi. Multora le plăcea: actorii sunt masochiști și narcisiști în același timp.”

”„Cerul avea iarăși cu totul altă față, nu mai era întunecat, ci luminos, auriu, aurit cu praf de aur, ca și cum îndărătul stelelor pe care le văzusem înainte se ridicaseră o serie de cortine, o cortină după alta, și acum priveam în vastul interior al însuși universului, de parcă universul își întorcea încet căptușeala pe dos. Stele dincolo de stele și stele dincolo de stele dincolo de stele, pînă cînd nu le mai despărțea nimic, nimic nu mai era îndărătul lor, decît o pulbere aurie de stele, și nici un spațiu, nici o lumină, nimic decît stele.”

 

„Cît de vulgar, cît de crud era totul; îmi savurez cu lăcomie impresiile, acum cînd, în sfîrșit, m-am desprins de toate, acum cînd pot să zac la soare și să privesc marea calmă, odihnită. Cîtă solitudine după atîta vacarm, după toată zarva aceea stridentă.””

”Sunt foarte conștient de prezența mută a casei în jurul meu. Am reușit să colonizez o parte din ea, dar alte părți se păstrează, îndărătnic, străine și misterioase. (…) N-aș putea spune că socotesc Capul Shruff drept o casă „care-ți dă fiori”. Dar, mi-am dat brusc seama că e pentru prima oară în viața mea că mă aflu cu adevărat singur, noaptea. (…) Aceasta este prima casă care îmi aparține și prima solitudine autentică în care am trăit vreodată. Și nu-i ceea ce am dorit? Firește, casa freamătă, chiar și pe o noapte fără vânt, de mici zgomote și scârțâituri care-ți încordează nervii, ca orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra mea, sau că perdeaua de mărgele de pe palier răpăie sfios pentru că cineva s-a strecurat pe furiș printre șiraguri.”

”Ar trebui să încercăm a suprima până și gândirea în timp ce mâncăm. Lectura și gândirea sunt, firește, lucruri foarte importante, dar, pe Dumnezeul meu, și mâncatul e important. Ce fericire că suntem animale consumatoare de hrană! Fiecare masă trebuie să fie o sărbătoare și ar trebui să binecuvântăm fiecare zi care ne aduce cu sine o digestie bună și prețiosul dar al poftei de mâncare. Mă întreb dacă am să scriu vreodată acea Carte de preparate în patru minute a lui Charles Arrowby? (…) În chestiunile de mâncare și băutură, ca și în multe altele (nu chiar în toate), plăcerile simple sunt cele mai bune, așa cum știe orice om inteligent care se iubește pe sine. (…) Ce poate fi mai delicios decât niște felii de pâine proaspăt prăjită, unse cu unt, la care se poate adăuga, sau nu, pastă de pește afumat? Sau niște cepe fierte cu o conservă de carne de vită? Un bine preparat terci de fulgi de ovăz, cu zahăr brun, nerafinat, și smântână e un fel de mâncare demn de un rege”

”Marea care freamătă în fața mea, în timp ce scriu, are o oglindă mai curând incandescentă decât scăpărătoare, sub lumina mângâioasă a soarelui de mai. Suptă în reflux, zace liniștită la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde într-un purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește în indigo. În apropierea uscatului, unde câmpul meu vizual e crenelat de movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează. Dar cerul e rece, până și soarele e rece.”

Alte citate din Iris Murdch

Dorul absolut al unui trup faţă de un anume trup şi indiferenţa sa faţă de înlocuitori reprezintă mistere nedezlegate ale vieţii.

Iris Murdoch în Prinţul negru (1973)

Dacă timpul în întregime e etern prezent, atunci timpul în întregime nu mai poate fi răscumpărat.

Iris Murdoch în Vlăstarul cuvintelor

Trăim într-o lume imaginară, o lume a iluziei. Cea mai mare încercare a vieţii este aceea de a găsi realitatea.

citat clasic din Iris Murdoch

Bicicleta este cel mai civilizat vehicul cunoscut de om. Alte forme de transport se dezvoltă până devin de coşmar. Doar bicicleta rămâne curată la inimă.

definiţie clasică de Iris Murdoch în Roşul şi verdele

Gelozia este cel cel mai înfricoşător păcat involuntar.

definiţie de Iris Murdoch

A fi bun este o chestiune de temperament în cele din urmă.

citat din Iris Murdoch

Categories: Citate favorite

Leave a Reply