Nebunie printre norișori

 Poveste parfumată

Era vară, un început cald și plin de promisiuni, pentru niște tineri studenți. Sesiunea stătea la pândă, dar temele de atelier erau în parte rezolvate, iar la teorie nu mai aveam prea mult de citit.  Nu voi uita…Stăteam cu încă două persoane (nu le voi numi), în curtea plină de sculpturi, colegi haioși și frumoși, planșe, iarbă verde, copaci și bănci. Priveam norii pufoși, care păreau vată de zahăr peste seninul pur al cerului de iunie…Eram ușoară ca ei,
la vârsta la care zburam, nu pășeam, plină de viață și de un entuziasm care-mi dădea aripi. De…avion, deoarece n-am stat mult pe gânduri. (Firește că asta se întâmpla înainte de revoluție).Nu zburasem niciodată, dar toți trei voiam la mare în timp scurt! Era extra-sezon, îmi amintesc că nu se întroducea decât de pe la mijlocul lunii iunie trenul direct către litoral. Uram să schimbăm în București (sau oriunde altundeva), așa că am luat bilete de avion pe ruta Cluj-Constanța, chiar în după amiaza aceea. Am fugit spre casă și mi-am confecționat un costum de baie verde Veronese cu gri argintiu, detaliu pe care nu-l voi uita. Făcut de mine, deoarece nu suportam să am la fel cu altcineva și a doua
zi urma să zbor la mare!  Toți banii mei pentru vacanță…Ei, îți trebuia o doză de nebunie să mergi la mare înainte examenelor, în plină sesiune și cu avionul. Nu voi uita guma de mestecat cu scorțișoară din aeroportul Someșeni, portocalele, bomboanele primite după urcarea în avion, toate având miresme și gusturi plăcute, lucru care mă face să le țin minte și azi. Zborul a fost ușor bruiat, avionul fiind de tip mai vechi, dar în timp nebănuit de scurt ajunsesem deja la mare. M-am delectat, pe locul de lângă geam, privind cerul albastru , traversat de nori fini, ca o pânză de paianjăn albă și transparentă. Mirosul mării noastre e de neegalat. Marea Adriatică e superbă, acum o îndrăgesc nespus, dar nu are parfumul mării noastre, sărat și iodat, persistent, senzual. Teribil cât de tare se simțea parfumul mării în acel început de iunie, când plaja era aproape goală, iar hotelurile, pline ochi în sezon, acum aveau suficiente locuri libere. A trecut repede, abia dacă am făcut câteva băi în apa încă răcoroasă, ne-am bronzat bine și ne-am plimbat în voie, detașându-ne de examenele care aveau să vină curând. Câteva poze poze alb-negru, niște cumpărături la ”solar”, și iată-ne din nou în avionul nostru, acum fără nicio teamă. Am găsit Clujul drag îngrămădit, sufocat de căldură, aglomerație, elevi și studenți, bacalaureate, examene de tot felul, sesiuni și festivități de absolvire. Ciudat mi se mai părea! Sosită din vacanță, eram aproape o inadaptată. Nu voi uita privirile colegilor de an, prieteni buni și dragi majoritatea, când am intrat, veselă, neagră și aducând aromă de litoral tânăr, neîmbătrânit de forfota turiștilor. ”Salutare tuturor, vin de la mare! Azi dimineață eram încă pe plajă”! Eram nebună, invidiată, tânără…Ceea ce azi poate părea o banală ieșire de weekend, atunci vă asigur că era o adevărată aventură: și în sesiune fiind (pe care am trecut-o cu note maxime), și la mare, dar și cu avionul! Am băut câte un ness ”din aeroport”, cu colegii, le-am dăruit țigări mentolate fumătorilor și gumă cu scorțișoară tuturor, iar fetelor le-am oferit câte un ruj mov sidefat, intrat atunci în modă și găsit la un solar de pe plaja din Mamaia, unde vindeau polonezii mărfuri care nu se găseau la noi. Ce s-au mai bucurat! O frumoasă evadare ”printre nori”, care a rămas una din aventurile studenției și ale vieții mele, de ce nu?!  Și mă mândresc cu asta. Azi…azi n-aș repeta-o, nu m-aș încumea, n-aș risca…Să fie vârsta, vremurile, nu știu, dar n-aș…Așa că norișorii rămân pentru călătoriile organizate, vacanțele planificate, destinațiile clare, știute, cuminți.Norișorii.

En  Avion este un parfum sublim al Casei Caron,  creat în 1932, lansat odată cu marea companie Air France (7 October 1933). Sursa de inspirație a acestui minunat parfum a fost Amelia Earhart,  prima femeie-aviator care a zburat solo peste Oceanul Atlantic. Este un parfum asemănător unei  coregrafii elegant executate printre norișori, care implică următorii pași: neroli (floare de portocal amar), trandafiri și garoafe. Nu există nimic strident, astfel că pare o plimbare plăcută și  lină, de la decolare până la aterizare. Se potrivește țesăturilor ușoare, naturale, de vară sau primăvară. Se asortează și azi cu toate femeile, dar mai ales cu cele îndrăznețe, datorită piperului emanat de garoafe și rafinamentului trandafirilor roz. Nasul din spatele acestui parfum este, categoric, cel care a creat Casa Caron, adică  Ernest Daltroff.

Frumoasa prietenie dintre Jacques Guerlain și Antoine de Saint Exupery a dus și la crearea unei capodopere olfactive, așa cum Casa Guerlain a creat mereu și poate ați ghicit că mă refer la excepționalul parfum Vol de Nuit , lansat în 1933.  A fost numit după „Zborul de noapte”, al doilea roman al celebrului romancier și pilot francez, dispărut în al doilea război mondial,  la datorie… Antoine de Saint Exupery a inspirat acest parfum emoționant. Mă bucur că-l cunosc, deoarece acest lucru mă determină să-l simt aproape, să mă bucur de amintirea sa parfumată, să-l doresc din nou, pentru că vestea bună e că se fabrică încă.  În sticluța de cristal e o poveste parfumată de dragoste, din primii ani de aviației. De culoare portocaliu-aurie, flaconul are un relief de forma unei elice de aeronavă în mișcare. E o raritate! Compoziția se bazează pe echilibrul dintre notele calde de lemn și răcoarea bergamotei și a florilor verzi de primăvară , o împletire tandră între  adâncimea unui cer întunecat și sentimentul de zbor înalt, spre ceruri. Notele de top sunt bergamota, galbanul și uleiul de petitgrain,  iar inima parfumului ne aduce  prospețimea iasomiei, narcisei și mirodeniilor. Toate aceste minuni se lasă, visând,  pe o bază teroasă, de  pământ, compusă din iriși, vanilie,ambră si note lemnoase. Cald și răcoros, adânc și înalt, plin de emoție pe care și tu, dacă-l folosești, o vei transmite celorlalți. Un parfum de mare clasă.

 

 

 

[inlinkz id = 20]

 

Articole create 906

46 de comentarii la „Nebunie printre norișori

  1. Nu mai am cuvinte,foarte mult mi-a placut ce-ai scris,fiecare cuvintel! Am fost si eu acolo printre nori,si m-am intors in timp,in studentie,desi asa aventura n-am avut :D.
    Asta da,aducere aminte care merita.
    Si uite asa mi-am dat seama ca am fost total pe dinafara,mi-am stors creierii pentru parfumul pâinii ,in miez de noapte, ca sa realizez acum ca era pentru saptamana viitoare.Asta e.Cum n-am sa spun : Avion,cu motor/Ia-ma si pe mine-n zbor/… ramane sa sar tema asta,daca nu mi-o veni vreo idee neasteptata,ceea ce e putin probabil.
    Duminica placuta,Mirela!

    1. În primul rând, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și apreciez că ți-a plăcut, asta dovedește că scriem , totuși, bine și mă refer la toți membri Clubului! Tot în primul rând (!) , mă bucur că te-am întors în cel mai liber și frumos timp al fiecăruia: studenția, tinerețea fără griji! 🙂
      Tu ești o persoană inspirată, am spus-o și-o repet, așa că păstrează ”pâinea” pentru duminica viitoare, când va fi această minunată temă, propusă de tine. Îți vine ție ceva frumos în gând! 😉
      O duminică cu parfum superb îți doresc! 🙂

  2. Mirela, vin mai tarziu sa citesc cu atentie povestea ta. M-am trezit la ora 3 cu gandul la Parfumul norilor. :))
    Vreau sa iti multumesc inca o data pentru ca m-ai primit in clubul parfumat.

    1. Eu îți mulțumesc că ai acceptat să scrii și să te alături Clubului!
      Abia aștept să citesc Parfumul norilor tăi, Vienela! 🙂

  3. Ehei, ce amintiri mi-ai deșteptat ! Și astăzi mai am un șirag de chihlimbar adevărat cumpărat de la poloneze… Și acum îl asociez cu ”parfumul” solarului ! 😀

    1. Eheii, exclam la rându-mi, chihlimbarul tău de la solar mi-a amintit de brățările cu chihlimbar de la Consignația, știu că-mi luasem trei ca să le alătur întru formarea unui colier! Erau aduse de o rusoaică acolo…Consignația, alte amintiri! 😉

  4. ce poveste frumoasa!
    nebunii multe am mai facut si eu….dar muuulte, fara planificari, fara bani, fara sa ma gandesc o secunda la ce ar putea sa mi se intample. de multe ori zic ca doamne doamne chiar m-a iubit in tineretile mele. :)))
    azi, nici la cumparaturi nu ma duc fara planuri anterioare…trist nu? eu asa vad…
    daca stau bine sa ma gandesc, eu as fi dispusa nebuniilor, dar nu mai am cu cine. toti sunt familisti, seriosi, pe la casele lor cu joburi si responsabilitati. nu sunt privata de responsabilitati nici eu, dar trebuie sa recunosc ..cateodata, rar, cand simt ca nu mai pot respira aceleasi lucruri zi de zi…imi iau trei carpisoare si aparatul, imi pun fundul in masina si plec….un weekend, nu mai mult :). am nevoie de asta….eu cu mine, altfel as lua-o razna.
    „amore, am ajuns acasa. tu unde esti?
    la Venetia. tocmai ce m-am cazat.
    ce mama zmeilor cauti acolo?!
    nu ma gasesc. am venit sa ma caut :). cum dau de mine, ma intorc!
    am inteles. ai grija!”

    cam asa! pooop!

    1. Mi-ar plăcea să povestești nebuniile tale, sincer-sincer, am fost fermecată de aceste câteva rânduri lăsate aici! Se pare că aveai același entuziasm și poftă de aventură și mă recunosc în gesturile tale. Și eu mă pregătesc să merg la mall de pracă aș merge peste ocean: liste, carduri, telefoane, păr-unghii-haine, hahaha! :))
      Măcar ai câte un weekend numai pentru tine, că frumoasa ta a crescut și se descurcă fără mami o zi-două! 😛
      Lasă că știm noi ce cauți tu la Venezia, la Firenze, la Roma și faci bine ce faci pe-acolo! Te pup! 🙂

  5. mi-ai amintit de primul meu zbor la Constanta tot inainte de Revolutie…ca si la tine a fost ceva nepregatit dinainte…eu si prietena mea ne-am hotarat sa plecam cu avionul,imediat ne-am luat bilete si gata…a doua zi zburam…
    am avut niste emotii grozave dar mi-a placut zborul si de atunci am ramas indragostita de aceasta plutire printre nori 🙂
    iti multumesc ca m-ai facut sa revad cu ochii mintii emotia acelei intamplari 🙂

    1. Pandhora dragă, azi reținem cu o lună înainte bilete, totul e programat, totul e proiectat, se știe tot și nu mai ai intimitate. Eu mă gândesc că nici colegii mei nu știau unde sunt atunci, deoarece nu erau telefoane mobile și lipsisem numai 6 zile, iar în sesiune nici nu erau cursuri! 😉
      Am avut și eu emoții, clar, dar și azi mai am când alegem avionul.
      Eu îți mulțumesc și mă bucur de câte ori aflu ceva nou din tinerețea fiecăruia, e acea dulce nostalgie! 🙂

  6. Aveam doar 15 ani cand am zburat prima data cu avionul! A fost o experienta unica atunci în plini ani ai comunismului unde nu încercai sa visezi mai departe de ziua de maine! Dar uite ca viata este mereu plina de surprize iar avionul a devenit exact ca si tranvaiul un mijloc de transport fara de care nu poti!
    Povestea ta este foarte frumoasa!
    O duminica placuta Mirela draga!

    1. Da, pe vremea aceea se petrece și povestea mea, era o mare nebunie să zbori și încă spre mare! 😉
      Noi mergeam des în interes de servici, cu firma, dar acum am mai rărit vizitele și comunicăm prin alte mijloace cu partenerii, sigur mai puțin costisitoare.
      O duminică frumoasă, Minnie dragă! 🙂

  7. Frumoasă „evadare printre nori”! Avionul îmi stârnește mereu emoții de nedescris…
    Vă doresc o duminică frumoasă!

    P.S. Am revenit cu drag la Povestea parfumată, după o pauză datorată unor concursuri la care am participat…

    1. Dragă Sara, revenirea ta e un suflu tânăr și pur, ca o plutire de nori Nimbus!
      Eu m-am obișnuit, dar prefer totuși alte mijloace, ca să fiu sinceră! 😉
      Mă bucur mult și îți doresc o duminică superbă și o săptămână frumoasă!

  8. Da! Poveste-parfum!
    Privesc la nori şi-mi închipui cam ce parfum trebuie să fie acolo sus.
    Mirela, îţi mărturisesc că eu nu am zburat decât de la etajul 4! 🙂

    1. Motan nestâmpărat, așa a făcut și un pisoi de-al nostru, mai demult, Tzi Tzi Niels îl chema. Și nu zborul a fost ce-a fost, ci faptul că s-a ascuns după aceea și abia l-am găsit!
      Bine că ai scăpat și că nu te-ai pierdut, Baghi scump! Miau miau îmbrățișări! 😉

  9. cu drag mi-am amintit de tinerete, de marea albastra si nisipul auriu, de cumparaturile de la poloneze…acele vremuri sunt atat de indepartate.Oare le-am trait sau a fost un vis?Povestea ta parfumata m-a purtat pe nori in vremurile cand stiam sa ne bucuram, sa traim frumos si, de ce nu, periculos! ( Cu avionul am zburat si eu in frageda copilarie, de la Deva la Oradea.)
    Mirela, am si eu o poveste parfumata, iti las link-ul:
    http://g1b2i3.wordpress.com/2012/10/28/parfumul-norilor-the-cloud/

    1. Gabi, nimic nu se compară cu tinerețea, degeaba trag unii de timp, nu-i ca atunci! Păi, acum nici nu-mi vine să mai merg la noi, la mare. ”Servesc” doar Venezia, Bibione, Rimini, locuri la acre atunci nu visam! Da, dar atunci era cea mai mare aventură! Era o minune de viață, acum suntem roboței fixați pe lungimi de undă, asta suntem.
      Te îmbrățișez și vin să citesc!
      O săptămână bună să ai! 🙂

  10. o poveste plina de exuberanta, o poveste proaspata si vesela, chiar daca tocmi a fost scoasa din prafuitul cufar cu amintiri 🙂 Da, Mirela draga – asemenea aventuri le facem când suntem foarte tineri sau niciodata! 🙂 ma bucur ca totul s-a încheiat atunci cu bine si ca aramas o amintire minunata!
    Parfumul pe care-l recomanzi ma face tare curioasa, am sa il caut cu prima ocazie cand am drum prin drogherii 🙂
    Melodiile Enyei sunt…. sunt… nu exista cuvinte care sa descrie perfectiunea acestei artiste! Chiar ieri seara, la sauna, ne-am lasat sa plutim în relaxare totala, pe melodiile Enyei – sunt si eu colectionara de CD-uri purtând semnatura acestei artiste 🙂
    Sa ai o duminica minunata! pupici

    1. Carmen, dacă ai știi și alte trăznăi făcute de mine, cine știe ce-ai crede! Glumesc eu, dar aventura m-a atras și nu i-am închis ușa , dimpotrivă. Acum sunt în extrema opusă..Asta este! 🙂
      Nu numai că s-a încheiat cu bine, dar am rămas cu amintiri deosebit de frumoase și am luat și sesiunea cu 10! 😉
      Nu știu dacă En Avion se mai fabrică, dar Vol de Nuit se găseșye cu siguranță și foarte bun, are prestanța parfumurilor Guerlain.
      Așa e cu melodiile Enyei, seamănă cu norii: liniștitoare și creatoare de atmosferă, de imagini mereu altele, pline de farmec!
      O seară înmiresmată îți doresc! 🙂

  11. Savuroasă ieșire în vacanță!… Și felul de a povesti, pe măsură.
    Eu nu am mers niciodată cu avionul…
    Am văzut filmul Amelia Earhart când eram mică și m-a impresionat.
    Îmi imaginez entuziasmul tău de atunci.
    O săptămână bună!

    1. Savuroasă, așa este Lili! 🙂
      Nu cred că am văzut filmul, dar îl voi căuta, îmi plac ecranizările după biografiile oamenilor care au însemnat ceva.
      Să ai o săptămână frumoasă!:)

  12. Superba poveste, plina de entuziasmul si nebunia aceea minunata a tineretii 🙂 Chiar ma intrebam ce e cu titlul „Nebunie printre norisori”. Ma facuse foarte curioasa.
    Cred ca a fost de senzatie cand te-ai intors bronzata destul de repede. Cu trenul, doua zile ar fi fost pierdute.
    Mie im plac aceste asa-zise nebunii. Cred ca am facut si eu cateva…:))
    Enya stiu ca are melodii foarte frumoase. Stiu 🙂
    Multumesc pentru frumoasa poveste care, pentru cateva minute, m-a dus si pe mine intr-o mica calatorie in timp. De abia astept sa citesc si celelalte povesti!
    O seara frumoasa iti doresc, Mirela!

    1. Dacă te-a făcut curioasă titlul meu, înseamnă că l-am nimerit, că tu ești maestra titlurilor! 😉
      Era atât de ”strange” să dispari câteva zile și să revii bronzată, cu mirosul mării în toți porii … Și să intri aproape direct în examene, o senzație cool de tot, așa este.
      M-ai făcut curioasă cu nebuniile tale, poate le aflăm noi așa, pe rând! 🙂
      Îmi plac enorm melodiile Enyei, dar la aceste clipuri îmi place și infinita discreție cu care se mișcă norii, parcă în ritmul atemporal al muzicii de excepție!
      O seară de vis, dragă Elly! 🙂

  13. Excelenta amintire, excelent exprimata! Minunata tinerete! 🙂
    Toata viata mi-am spus – si imi spun! – ca sunt o persoana calculata, deloc aventuroasa si perfect previzibila… Dar cand e sa o „comit” o comit fara sa clipesc! Sigur, m-am maturizat putin: la varsta de 20 de ani as fi aruncat – la propriu! – PC-ul pe fereastra! Acum, insa, doar imi imaginez ce satisfactie as avea daca as face-o! Dar cum orice propozitie care incepe cu „daca” e moarta din start ma bucur sa citesc povestea ta, sa imi amintesc cat de mult imi placea „la mare” – de unde puteam cumpara fel si fel de farduri, cercei, haine etc pe care nu le gaseam oriunde… Eh, aeroport nu avem la BV, ca de-am avea probabil ca as sta mai putin in aria judetului 🙂 Poate se va schimba situatia!

    Ce viata minunata a avut Amalia! Si ce oameni minunati a avut norocul sa intalneasca! 🙂

    Viata fericita, Mirela, alaturi de toti cei dragi!

    1. Ai perfectă dreptate, minunată-i tinterețea! Și aventura! 😉
      Și eu calculez fiecare gest, gata cu aventurile, nici nu mai știu cum arată…Uite ce noroc avem cu Povestea Parfumată, ne obligă (!) să ne amintim de tinerețe și de lucrurile deosebite pe care le făceam atunci și la care azi nici n-am visa, poate. Cât despre PC la 20 de ani, aș face exact ca tine, Diana, știind că afară e viața, mișcarea, soarele și bucuria! 😉
      Nu știam că Brașovul n-are aeroprt…
      Îți urez o seară plină de bucurii și o săptămână pe măsură! Îmbrățișări! 🙂

    1. Daurel, să știi că tata a fost mai de acord decât mama, știa că oricum tot… merg, așa că mai bine să fie la curent!

  14. Am devenit si eu mai precauta odata cu trecerea anilor, dar nu pot uita cum ne hotaram dimineata sa plecam pe undeva, fara prea multi bani, fara planuri, fara nimic, doar cu dorinta de aventura.
    Mi-a placut mult parfumul tau, coborat din norisorii tineretii, din cutezanta de atunci. Si mi-a placut ca ai fost mereu „altfel” decat celelalte fete, ca ti-ai dorit ca totul la tine sa fie unic.

    1. Devenim precauți și pentru că suntem părinți, grija pentru odorul nostru făcându-ne să ne gândim de trei ori înainte de-a lua o hotărâre.
      Nu știu dacă reușesc să fiu unică, dar știu că, dacă mie mi s-a părut că nu mă pot afirma profesional rămânând profesoară de desen, mi-am dat demisia din postul de titular gr II! Lucru considerat ieșit din comun și așa și este, e foarte greu să ajungi titluar de Ed. Plastică în Cluj! Dar am făcut-o și pe asta și îmi urmez calea persoanlă de afrirmare profesională.
      Mulțumesc Vienela! 🙂

  15. Ce amintiri frumoase, ma fac sa traiesc odata cu tine si simt intent parfumurile de care ai pomenit. Eu recunosc, nu am mers niciodata cu avionul … de ce sa mint, mi-e frica, nu stiu daca as fi capabila sa fac vreodata pasul asta 😀 … prefer pamantul sau apa .. oarecum :))
    O zi faina!

    PS: imi cer scuze pentru absenta dar am fost prinsa in treburi de neamanat. Din nou, o zi faina!

Dă-i un răspuns lui OchiiVerzi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus