Dragii mei condeieri, tema de azi este extrem de provocatoare, o temă inteligentă, interesantă, făcând apel la lecturile noastre și la filmele bune pe care le-am vizionat. Și, după cum este firesc, la cunoștințele noastre despre parfum sau cel puțin la dorința de-a ni le consolida.

La mulți ani, Poveste Parfumată! Ai 6 ani, îți urez mulți înainte și toți frumoși! La mulți ani, membri ai Clubului Condeielor Parfumate, celor care suntem încă în club, dar și celor dragi nouă! Vă mulțumim, stimați cititori și comentatori! La mulți ani!

Dragi condeieri parfumați, Povestea parfumată se relansează la mine pe blog începând cu 24 februarie, când împlinim 6 ani de la prima Poveste parfumată între bloggeri. Vă invit cu drag să-mi lăsați un răspuns legat de participarea voastră la poveste. Cel puțin 10 membri mi-au răspuns pozitiv pe facebook, așa că-mi puteți lăsa și acolo răspunsul. Pot participa și membri noi, doar să fiu anunțată. Tema va fi: Parfumul literelor, pentru că noi îmbinăm scrisul cu parfumul. O săptămână de vis tuturor membrilor Clubului, celor dragi acestora și cititorilor noștri!

“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”. Curtea plină de romaniță era generos umbrită de câțiva meri de vară. Asta i-a făcut pe cei doi oaspeți să-și mai revină, chiar dacă erau încă toropiți de arșița începutului de vară. […]

Iată-ne din nou împreună la o nouă poveste, parfumată azi cu multă toamnă, pe care apropierea lui octombrie ne-o aduce aproape, cu miresmele ei venite de undeva din amintire sau din închipuire. From Sarah with love sau toamna într-o gară (poveste parfumată)

Sonia a propus două teme, dar majoritatea a votat cu Noul și așa a rămas. Va fi și parfum de hârtie veche, fiind o temă dragă unor prieteni dragi, prin urmare și mie. Azi ne înarmăm condeiele cu parfumul lucrurilor noi. Cel mai nou lucru care mi s-a întâmplat a fost să renunț complet la orgolii și să câștig demnitate. Să renunț definitiv la companiile nepotrivite și să câștig timp pentru prietenii de calitate, care mi-au fost mereu aproape sau care mi s-au alăturat din mers, ei (re)cunoscându-mă mai bine, iar eu văzând-i în noua lumină dată în dar, lipsiți de artificialitatea și egoismul din care gustasem amar. Vechiul scâncetelor teatrale, strecurate pe ușa din dos, a fost abandonat fără a-i acorda mai mult decât o privire, câștigând astfel timp și răbdare pentru lucrurile care contează, alea frumoase, sincere și demne. M-am descotorosit fără niciun regret de căruța cu vechituri împovărătoare și mi-am înlocuit dragul de ”gol” rămas, cu un preaplin de Nou , alcătuit frumos din oameni de calitate și lucruri importante.

Când Irealia a propus această temă generoasă, amplă, înaripată, deschisă oricărei situații fericite ( doar lucrurile frumoase au parfum, celelalte nefiind onorate cu mireasmă), a trebuit să aleg dintr-un buchet de teme incitante, la rându-le, lucru cumplit de dificil. M-am repezit la Parfum în albastru-verzui, dar l-am amânat pentru altă dată, așa că m-am întrebat: oare care ”primă întâlnire”? Între mine și cine, între mine și ce, între... cine și cine...între cine și ce...? Și aproape am simțit parfumul oricărei întâlniri plăcute la prima sorbire de mireasmă, cu primăvara, cu o prietenă nouă, cu un iubit, cu un coleg sau profesor, cu muzica mării într-o nouă vacanță, cu un oraș nou sau o livadă de caiși în floare, cu o carte , cu un film sau cu o casă nouă. M-am întors pe firul poveștii dintre Irealia și mine, la un articol foarte frumos de-al ei, unde, la comentarii, ne povesteam una alteia ceva despre parfumurile soților noștri, ocazie cu care am descoperit că Boss by Hugo Boss era un liant plin de miresme, un tele-parfum între o întânire și alta. Ca și Paco Rabanne. Așa mi-am reamintit....dar mai bine las povestea să vă spună.

Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dati ori nu ne dati, ne dati ori nu ne dati? Am venit și noi odată, La un an cu sănătate Domnul sfânt să ne ajute, La covrigi și la nuci multe. Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dati ori nu ne dati, ne dati ori nu ne dati? Si la anul să venim Sănătoși să vă găsim! Bună dimineața la Moș Ajun!

Ce înseamnă un tablou? Pictura... Ce-ar face oamenii timpului actual, dacă li s-ar spune că lipsa privitului și admiratului tablourilor din expoziții și muzee de artă încarcă trupul cu toxine periculoase? După cum observ eu tot mai clar, oamenii crizei sunt tentați să digere tot ce li se servește ca panaceu universal, îndreptându-se, adesea orbește, către procedee prin care pot obține vindecări miraculoase. Bănuiesc că jumătate dintre noi s-ar apuca de mers în muzee de artă sau la expoziții, de achiziționat albume sau măcar de marcat cele mai bune site-uri de artă de pe net. Până și cei mai rezervați vizavi de arta adevărată, nu de kitsch-ul tot mai agresiv și omniprezent, s-ar apuca de noua cură de dezintoxicare cu opere de artă, tablouri, expoziții.

N-are rost să vă mint sau să exagerez, totul a fost atât de, cum să vă spun, de perfect! Verile copilăriei mele...Veri pline, rotunde, din care dau fuga înspre mine un noian de secvențe vizuale și olfactive, dezvăluind o întreagă lume apusă, recompusă din reverberații roșii, albe, violete, aurii, reflectate pe aleile pietruite care traversau iarba scurtă și mătăsoasă a grădinii. Nu știu dacă acele culori existau în realitate sau erau doar rodul fericirii mele, care mă umple și azi de nostalgie. Dau năvală peste mine miresme pe care nu le mai pot întâlni, de parcă azi n-ar mai fi pe lume astfel de grădini…