Dacă au înnebunit salcâmii, revărsându-și rochia vaporoasă de miresme transparente, adiind a miere și primăvară târzie și coaptă pentru vară, avem și L’Erbolario cu al său Acqua di Profumo all’Acacia, acest mirific parfum, venit din parcurile italienești ale soarelui, care aduce un plus de aromă într-un flacon alb și curat, clasic și sugestiv. Pentru a-i face să înflorească și la tine-acasă, atunci când rochiile albe și dulci de petale vor pieri, când vara tandră și leneşă, cu arome mult mai tari, de crini și trandafiri va fi aici, ai acest parfum dulce și proaspăt. Bucură-te azi de salcâmi, bucură-te și mâine de acest parfum, ca amintirea comestibilă a florilor copilăriei să nu piară niciodată.
Miresme de departe…ca să ne fim mai aproape. Poveste parfumată
Repostare la cererea PRIETENILOR Poveștii parfumate
Aici este povestea si data la care s-a publicat prima data cu acest titlu. Pur si simplu am dat curs cererilor celor care citesc povestile noastre parfumate si care ar dori ca ele sa revina aici, sa se redeschida Clubul Povestii parfumate si sa avem chiar si un banner, asa cum am propus eu acum un an si trei luni, cand a inceput Povestea parfumata. Povestea va reveni, dragii mei, dar trebuie sa am timp sa ma ocup de toate. Pana atunci miresme de… Departe ca sa ne fim… Aproape!
Parfum de primăvară. En Avril Un Soir
Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja vară și tărăgănează…tărăgănează…până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un un băiat mă invitase la plimbare, m-am lovit de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!
Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal
Cred că un parfum bun este un poem înmiresmat.
Parfumul
(Les Fleurs du Mal )
de Charles Baudelaire
Vise parfumate…parfumuri visate
„Visez, deci exist”. (August Strindberg)
Visăm! Visăm? Visăm…Să fie visul calea către stele, către infinit, către un absolut la care tindem…visând?! Ne urmărim, oare, visele către vârfuri, în seninul înalt al uni cer fără limite? Nimic nu ne limitează mai mult realitatea și cred că nimic nu ne ridică mai mult decât un vis. Sau mai multe vise. Visăm la propriu, visăm cu ochii deschiși și visăm să realizăm ce ne propunem, să ne împlinim dorințele.
Parfumul cafelei și un drag La mulți ani
”A bea este omenesc, a bea cafea este divin.” (Stephanie Piro)
”O ceașcă de cafea împărțită cu un prieten este fericire gustată și timp bine petrecut.” (John Van Druten)
”Espresso este pentru Italia ceea ce șampania este pentru Franța”. (Charles Maurice de Talleyrand)
Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu
Pe când desenam azi noapte o ilustraţie pentru o cărticică dragă mie, am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea fiecare colţişor. Fără să-mi mai pun alte întrebări, am meșterit un ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii. Acum, în zori, aroma lui se simte încă , dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect precum ceaiul bun. Dar hai să încerc.
Miresme de departe…ca să ne fim mai aproape. Parfumul fructelor exotice. Poveste parfumată
Fructele exotice nu mai constituie o raritate, ca pe vremea copilăriei unora dintre noi, care am trăit vremuri cu portocale de ocazie sau banane verzi, luate după o oră-două de stat la coadă, un lux care se găsea doar iarna. Azi avem în magazine: papaya, kiwi, mango, rodii, grape-fruits, portocale, lime, lămâi, smochine, curmale, nuci de cocos, ananas, sweety, maracuja, litchi, avocado, prune de Damasc, mandarine, clementine, guave şi alte fructe exotice, aduse din insule cu ţărmuri albe şi mări turcoaz, sau livezi scăldate în soarele tropical, stropite de ploi calde şi repezi, fructe colorate viu, cu obraji rumeni şi miresme ce ne poartă în mare grabă către tărâmuri de vacanţă şi reverii însorite…către verile nesfârşite, lângă muzica mărilor sudului şi aroma incomparabilă a grădinilor veşnic verzi.
Poveste parfumată. Parfumul sincerităţii
Sinceritatea este o deschidere a inimii. Ea se găsește la foarte puțini oameni și aceea pe care o vedem de obicei nu este decât o dibace ascundere, spre a ne atrage încrederea celorlalți. (Francois de la Rochefoucauld)
2.Un fel de delicatete morala ne impiedica sa exprimam sentimentele prea profunde si pe care le consideram foarte firesti. ( Marcel Proust)