Că succesul o fi înălţimea la care ricoşezi după ce te izbeşti de podea,  utilizarea la maximum a capacităţilor personale sau  să faci ce vrei, când vrei, unde vrei, cu cine vrei și cât vrei, nu știu, sunt definiții date de oameni de Crochiu de Mirela Rusu Peteseamă, cu o bogată experiență de viață, ambițioși peste poate, celebri, oameni deosebiți. Eu aș merge pe  abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără pierdere de entuziasm. Să știi să pierzi elegant, dar să nu pierzi esențialul, să-ți păstrezi nealterat entuziasmul, să nu lași pe nimeni să-ți reteze aripile din dotare, să nu te lași influențat de pesimiști, de răuvoitori sau de semenii care știu întotdeauna mai bine decât tine ce-ți dorești. Să râzi des şi mult, să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi dragostea copiilor tăi, să câştigi aprecierea criticilor sinceri şi să înduri trădarea prietenilor falşi.  Să apreciezi frumuseţea, să laşi în urma ta o lume mai bună, fie printr-un copil educat  și bun, o creație artistică sau de alt fel, o casă, un bine făcut cuiva. Să ştii că cineva a dus-o mai uşor datorită ție sau că cineva a admirat ce ai realizat, că ai adus bucurie, că i-ai făcut pe oameni să tresară la contactul cu frumusețea ,  binele, ceea ce  presari util în jurul tău. Asta înseamnă să ai succes.

Era în iulie, dar nu era cald, dimpotrivă, era răcoare,  ploua și bătea vântul…Cerul s-a prăbușit mai întâi pe umerii mei, destul de firavi pe vremea aceea, apoi pe fruntea și  inima mea. Am făcut contestație,  a fost citită, a fost aprobată (stupoare!!!) și mai mult nu vă spun. Pentru că a fost aprobată doar verbal, acolo, între trei oameni, printre care și eu. Vă spun doar că am avut un licăr de speranță în momentul în care mi s-a confirmat că meritam un loc deasupra liniei.  Da? Atât?! Și cu mine cum rămâne?! ”Și mâine e o zi, ce mai contează un an, nu-i așa?!” Era iulie…În noiembrie eram internată, fără un diagnostic clar, pentru început la endocrinologie, unde nu mi-au găsit nimic, apoi la interne, unde iar nu mi-au găsit nimic, așa că după o lună eram acasă, la fel sau poate chiar mai rău. Începuse să-mi fie groază de orice, mai ales de întâlnirile cu prietenii.  Amețeam mereu ,  eram cuprinsă de panică, nu aveam putere, nu mai eram eu însămi. Schimbare de 180 de grade începând cu ziua listei ăleia…Vă asigur că perioada aceea n-a avut niciun parfum, eventual unul de garou, ace de seringă, calciu gluconic intravenous, B-uri grămadă, fier la fiolă, chiar și calmante prescrise ca obligatorii de către medicii perplecși și neputincioși. S-au străduit, dar cine se poate lupta cu necunoscutul?! Măi să fie, nu numai că-mi retezaseră unii aripile, dar eram bine merci în spital. Credeți că trece vreodată?! Se ameliorează, dar nu trece definitiv. Dar după  aproape 30 de ani, ce să mai spun, că între timp am fost bine și foarte bine, aparent sănătoasă, am adus pe lume un copil sănătos, bun inteligent, talentat și frumos. Dar am destule, chiar dacă nu mă vaiet, poate mai multe decât ar putea duce alții, mai puternici. Pentru că dacă lupți, muncești, ești foarte bun, dar alții consideră că ei hotărăsc pe lumea asta cine e cu adevărat merituos și cui cam ce i se cuvine, ori care e prețul, indiferent de merite, e  trist.  Și nedrept. Și nu, nu port pică nimănui, nu i-am urât nicio secundă, n-avea rost, pentru că știam că și ei erau simple unelte într-un sistem bolnav, care s-a agravat în ultimii 23 de ani. A trebuit să-mi cresc singură aripile la loc, să le bandajez, cu teamă să nu se desprindă de tot, să aștept, trecând prin iarna monocromă, tânjind la primăvara plină de speranțe și la vara unui  un nou examen. O vară caniculară, leneșă și extrem de parfumată. Nimic din ce este cu adevărat valoros nu se obține ușor. Retrăiam, înaintea noului examen, starea sinistră de cu o vară înainte, pentru că fost prima dată în viață atunci, în fața listei unde mă vedeam prima sub linie, picată cu 9,00 (medie foarte mare la arte),  a fost prima dată când m-am gândit că poate nu e mare scofală să mori, dacă nu faci în viață ceea ce-ți place. A fost păcătos gândul și acum, când scriu, plâng de ciudă și necaz că a trebuit să trec prin asta. Fusesem nedreptățită și sângeram, dar insistam să păstrez aparența unui zâmbet care să-mi ferească ființa proprie de plecarea cea mare și părinții de tristețe. Nu, nu eram nici soția lui Xaba încă, noi ne-am cunoscut după evenimentele din decembrie, nu eram nici mamă, eram doar o ființă cu aripile cârpite, care-și luase destinul în mâini și nu mai era așa de sănătoasă ca înainte. M-am născut foarte sănătoasă, puternică, am gene bune, dar uite că nu-i după noi, sau nu întotdeauna, noi fiind atât de fragili. Noroc că, harnică fiind, lucram la Sanex ca pictor ceramist și îmi plăcea  mult ce făceam acolo. Și atunci mi-a venit așa, o poftă nebună să cunosc, totuși,  parfumul succesului! Nimeni n-a desenat mai bine în vara ultimului meu examen de admitere. Nimeni n-a făcut o culoare mai bună. Era părerea mea și a comisiei. Nu trecusem examenul precedent și fusesem sub  linie, picată cu o notă foarte mare.  Fusesem bolnavă, spitalizată, aveam sechele (le am și azi), suferisem mai ales din cauza bolii. Și doream succesul nu dintr-o ambiție superficială, ci dintr-un spirit de dreptate care mi-a rămas viu și astăzi. Și din pasiune pentru artele vizuale. A trecut și următorul examen…Aveam pregătită contestația, când au venit câțiva din cei care mă iubeau și mi-au spus  cu drag: ești admisă cu o medie mai mică decât cea cu care ai avut onoarea să cazi anul trecut. Am fost invadată de un parfum divin. Așa miroase succesul,  divin. Acesta e gustul său. L-am trăit atunci din plin, am știut că-l merit și dintr-o dată mirosul trist al înfrângerii și-al spitalului, al suferinței a dispărut și parfumul teilor, al soarelui și-al șampaniei  pregătită de cei dragi mi-a invadat nările și sufletul. Cele mai prețioase clipe din viața mea s-au petrecut în parfum de tei, trandafiri, căpșuni, șampanie, vară, mare. Așa că e  imposibil să nu iubesc aceste miresme. Și ca o picanterie ce-mi stârnește, totuși, nostalgii: eram parfumată cu Charlie Blue de la Revlon în perioada aceea, un parfum care nu se mai găsește, adică ceea ce se fabrică acum nu mai seamănă deloc cu frumusețea aceea lansată în 1973, găsită la Consignația într-o vreme când numai pe-acolo mai puteai cumpăra ceva de calitate. Charlie Blue era o compoziție cu mireasmă de flori și santal, am aflat că avea geranium, trandafiri, lemn de santal, mușchi de stejar, mosc, iasomie. Dacă l-aș mai găsi, dar exact pe acela, n-aș sta pe gânduri.  Așa că niciodată nu voi uita acel parfum, asociindu-l firesc cu succesul. Recent, când fetița mea, acum domnișoară de 15 ani împliniți, a reușit la Arte plastice  cu 10, am resimțit acel parfum unic, de tei înfloriți și boboci parfumați de trandafiri, toată firea și tot orașul având acea mireasmă, iar succesul Enyei era parfumat cu pacea și feeria acestui minunat parfum de vară, asociat cu reușita la examene. Fie ca acest parfum al reușitei la examene și al succesului să ne însoțească mereu, pe măsura muncii noastre și a seriozității cu care înțelegem să realizăm ceva în viață! Fie să avem succes atunci când merităm! Fie ca eforturile noastre să fie încunate de succes!

Sper să nu vă plictisiți în compania câtorva lucrări de-ale mele, și-mi pare atât de rău că nu vă pot arăta câteva desene din perioada aceea, pe care o consider mult mai bună din acest punct de vedere. Poate le voi găsi cândva, într-un atelier în care n-am mai călcat din acele vremuri. Și firește că am avut multe succese de-atunci încoace, dar azi am dorit să scriu numai și numai despre parfumul acestui succes, al reușitei la examenele de admitere la arte.

 

Mirela Rusu Pete, lucrări de artă, colaj

”Succesul include însă mai multe faţete: o stare de bună sănătate, de energie şi entuziasm, relaţii interumane plăcute, o stare de libertate creativă, de stabilitate emoţională şi psihică, sentimentul bunăstării interioare şi starea de pace mentală.”

Povestea parfumată de azi este pe o temă propusă de mine. Data viitoare, respectiv în 6 iulie, o rog pe Mala să aleagă o temă pentru povestea noastră parfumată și îi mulțumesc anticipat.

LE: Mala a ales o temă frumoasă: Parfum de alb. Poate fi de crini, de mirese, de gardenii, de norișori albi, de ce vreți voi, dar ALB să fie! O să vă anunț și personal, prin mail și prin mesaje, această temă care va fi peste două săptămâni.

50 Responses so far.

  1. […] Mirela Pete, Vienela, Gabi, Ghurhu, Daurel, Lili, Irealia, […]

  2. avatar anca says:

    Mirela ce frumoase si firesti sunt lucrarile tale, echilibrate ca intr-un balet. Si ce frumos ai spus ca succesul inseamna “Să râzi des şi mult, să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi dragostea copiilor tăi… Să apreciezi frumuseţea, să laşi în urma ta o lume mai bună…” . Si, ca o remarca care nu vrea sa jigneasca ceea ce scriai mai demult, s-a intamplat ceva cu tine in ultima vreme, scrierile tale sunt asezonate perfect, echilibrate, impacate, luminoase si… nu stiu, eu abia le astept:) O seara magica

    • avatar Mirela says:

      Dragă Anca, nu mă jignești deloc. Nici nu știu ce-aș face dacă n-aș progresa și aici, pe blog. Trebuie, doar așa poate fi un blog de success. Am glumit, dar se potrivește cu tema și de ce nu?! Scrieriel mele sunt asmenei mie, în artă nu putem să mințim. O zi superbă!

  3. avatar nina says:

    Foarte emotionant post, Mirela! Ai așa un talent de a face omul să-ți citesca postările pe nerăsuflate, să-l aduci lângă tine, uneori departe în timp și să-l faci să simtă totul ca și cum ar fi fost acolo. Felicitări si de data asta! 🙂

    • avatar Mirela says:

      Dragă Nina, m-am bucurat mult că ai reușit să participi, știind cât de încârcat ți-e programul. Atât de frumos ai scrios despre articolul meu încât încep să-l iubesc mai mult, mulțumesc!

  4. avatar dana lalici says:

    Am venit si eu la intalnire, cuminte.
    Doamne, Mirela, cat de frumoasa e fata aceea albastra, prima dintre creatiile tale…am ramas fara cuvinte.
    Am ras citind: “ești admisă cu o medie mai mică decât cea cu care ai avut onoarea să cazi anul trecut.” da..caderile-s facute sa ne fie dulce ridicarea…

    • avatar Mirela says:

      Dragă Dana, eu sunt de-a dreptul fericită când lucrările mele de artă ajung la inima privitorilor. Mă bucur mult de tot că îți place fata albastră! Da, a fost o ironie…atunci căzusem cu 9 și era a patra medie, acum intrasem cu 8,90 și era a doua medie! Așa este, noroc că am avut eu multe succese de-atunci!

  5. […] Parfumul succesului… on HW. Kamikaze […]

  6. avatar Daurel says:

    Am recitit postarea ta; parerea mea este ca nu suntem pregatiti nici pentru succese mari, nici pentru mici ratări…; nici nu stiu daca ar trebui in familie sau in scoala…;
    … poate apare azi o poveste si din aceasta perspectiva
    As incerca sa adaug azi, duminica, inca o postare; la ce ora se inchide lista ? Imi cer scuze ca am uitat.

    • avatar dana lalici says:

      Dupa butonul de “add your link” scris cat mai dureaz inscrierea, in cazul nostru 6d 8h 54m. Marturisesc ca eu astept postare ta, mi-a placut si prima mult.

    • avatar Mirela says:

      Daurel, ai perfectă dreptate, suntem obișnuiți cu moderația.
      Voi lăsa tabelul până vineri, să se înscrie și cei care nu au avut timp să scrie duminică.
      E în folosul tuturor cititorilor!

  7. […] alătur Mirelei și poveștii parfumate de azi: Vania, Dana […]

  8. […] post a fost scris pentru Clubul poveștii parfumate găzduit cu mare generozitate de Mirela, iar tema de azi, parfumul succesului a fost propusă de […]

  9. […] scrisă pentru Clubul poveştii parfumate, găzduit de Mirela. Tema de astăzi, Parfumul succesului, a fost aleasă chiar de către […]

  10. avatar Vienela says:

    Nimic nu se compara cu durerea pe care o simti atunci cand ti se taie aripile, cand ti se face o nedreptate. Atat de tanara fiind, sunt sigura ca te-a afectat serios, dar te-a si motivat sa lupti pentru a castiga. Dureros, trist si mobilizator!
    Ma bucur din toata inima ca ai reusit sa le dovedesti tuturor ca esti buna, ca talentul tau este de luat in seama! Mi-a placut mult acest articol!
    Sa ai o zi minunata, Mirela!

    • avatar Mirela says:

      ce să mai vorbim de cele câteva expoziții personale din țară și străinătate. Apoi m-am titularizat cu media 10, mi-am luat masteratul cu 10, gradul Did II cu 10, am avut un șir lung de succese. Apoi și niște stagnări…Vor veni, ele, succesele, odată cu lansările noilor cărți, deja aflate sub tipar.

  11. […] despre descoperitorul penicilinei pe care am ales-o ca Poveste parfumata, cu o tema propusa de  Mirela, Parfumul […]

  12. avatar Gabi says:

    Draga Mirela, am gasit o poveste pentru tema de astazi, mi-ar fi parut rau sa lipsesc de la intalnire.
    http://g1b2i3.wordpress.com/2013/06/23/parfumul-succesului/

    Am citit povestea ta si m-am intristat.E povestea multor tineri carora li se frang aripile, din pacate, unii nu reusesc sa se ridice si sa lupte cu ei insisi, in primul rand.Cred ca o mare vina o avem multi dintre noi care, ramasi fara vlaga de atata lupta cu nedreptatea, indiferenta, rautatea, ticalosia…nu mai reusim sa ne ridicam si acceptam loviturile fara sa cracnin.
    Mirela, tu esti o invingatoare, sa ramai puternica si sa nu renunti sa-ti transformi visele in realitate!O duminica minunata, succes in ceea ce faceti tu cu familia ta!
    Astept pozele pentru videoclip/uri!

    • avatar Mirela says:

      Dragă Gabi îți mulțumesc că ai atât de multă încredere în mine și arta mea, artiștii plastici sunt puternici numai atunci când publicul înțelege să le fie alături, e vital. Nu să-i laude, dar să le fie prieten și susținător. Mulțumesc frumos!

  13. […] Povestea Parfumată a Mirelei Pete. E o poveste scrisă anul trecut,într-o seară când,exact ca aseară,luna a fost foarte aproape […]

  14. avatar Irealia says:

    Știi ce mi-a furat privirea în tablourile tale? Brațele. Sunt puternice, elegante, fine… Sunt extrem de frumoase tablourile tale, s-ar putea scrie povești pentru fiecare în parte, pentru că vorbesc în culori și expresivitate. Ai la îndemână o artă care știe toate limbile pământului cursiv. Ai o minune ce ți-a moștenit talentul și-l duce mai departe, răzbunându-ți acel eșec care te-a marcat în halul ăsta. Atunci aș fi înțeles, știu cum mi-am dorit și știu că mă acoperea pământul dacă nu reușeam. Acum îmi par altele mult mai importante și mi-e ciudă că nu vedem clar în momentele cheie și ne facem rău sub presiunea tristeții pe care o lăsăm să ne învăluie. Da, e ușor să vorbesc din afara papucilor tăi, dar nu vreau să minimalizez importanța nedreptății prin care ai trecut, cât să reliefez faptul că sănătatea ta n-ar fi trebuit să aibă de suferit.
    Ești o bucurie, Mirela, mulțumesc frumos.

    • avatar Mirela says:

      Tema mâinilor, a gesturilor, a felului în care o femeie își mișcă brațele, atât de diferit de un bărbat, m-a fascinat întotdeauna și sunt extrem de atentă ca modelul ales să știe clar ce face cu brațele și cum îi sunt construite. Jocul brațelor și al mâinilor este un limbaj care sper că transmite ceva , exprimă mult și mă bucur, nici nu știi cât mă bucur că ai descoperit acest lucru, sau că îți place, sau că te atrage, sau toate la un loc! Cred că am găsit în tine un admirator și un critic de nădejde. Mulțumesc cu respect! Și…dacă s-ar putea scrie povești, poate vei începe tu…Iei de la mine ce tablou dorești și scrii, cu scrisul acela unic, frumos, pe care-l iubesc atât de mult. Imagine ai, restul vine din tine, dragă Irealia!

    • avatar Irealia says:

      Dacă-mi permiți, s-ar putea s-o și fac într-o zi, să scriu povestea unui tablou de-al tău, ajunsă în sufletul meu. Iar expoziția ta ar putea fi un motiv să mai ajungem pe la Cluj. 🙂

    • avatar Mirela says:

      Deja am emoții! Și pentru poveste și pentru o eventuală întâlnire. Totuși, dacă va fi, va fi la iarnă, așa îmi spune inima și intuiția! Îmi dai emoții, dar sunt pozitive! 🙂

  15. […] verii m-a facut si pe mine, adulmecand urmele succesului propriu, sa ma alatur povestii parfumate. Au mai scris despre succesele proprii si despre parfumuri preferate […]

  16. avatar vavaly says:

    Te citesc si urmaresc de vreme buna, admir mandria si bucuria cu care impartasesti reusitele fiicei tale. Am citit povestea admiterii tale, felul in care parfumurile acelea minunate si naturale au reusit sa alunge tristetea si mirosul spitalului. Succesul mare, total, este facut din succese mai mici, proprii si intime noua insine. Si pentru ca subiectul ma framanta de o vreme, am scris si eu in limitatul meu timp de scriere si meditatie, de citit si admirat. Voi reveni cu drag.

    • avatar Mirela says:

      Bine ai venit în Povestea noastră, Vavaly! La rându-mi, am observant cu cât drag povestești de băiețelul tău și nici nu s-ar putea altfel! Un parfum e capabil să mă facă fericită, dacă e cel potrivit. Ai observat perfect, mireasma teilor a reușit să-mi aducă starea de bine pe moment. Mai târziu,a devenit partea din an cel mai frumos parfumată. Te aștept cu mare drag!

  17. avatar elly weiss says:

    Mirela, m-ai emotionat profund cu aceste randuri. Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci printr-o asemenea incercare neplacuta care ti-a pus la pamant moralul o vreme. Ce ma bucura insa si e remarcabila, e capacitatea de mobilizare pe care ai avut-o. Forta de a renaste si a reusi. Pentru ca sunt multi oameni care se lasa doborati de infrangerile din viata.
    Dar tu ai fost si esti o luptatoare, nu se putea sa nu reusesti.
    Cat despre parfumurile acestea care nu se mai fabrica…ai observat ca asta se intampla de regula cu parfumuri foarte bune? Pentru mine e un mister de ce ies din productie daca sunt bune. Si o tristete.
    Lucrarile tale sunt deosebit de frumoase, de expresive. Le-am admirat de-a lungul timpului si colajul de azi imi bucura din nou privirile.
    Superba si as zice chiar curajoasa postare. Te felicit.
    O seara plina de frumusete, draga Mirela! 🙂

    • avatar Mirela says:

      A fost demult, foarte demult…Povestesc cu detașare și sper ca unii din cei tineri să învețe ceva de aici. Pentru că nu e bine să lăsăm pe nimeni să ne reteze aripile, trebuie pedepsit atunci, pe loc, a doua oară așa aș face, dar cred că acea experiență m-a călit așa încât nimeni n-ar mai îndrăzni, după ce mă privește în ochi, să mă nedreptățească.
      Am fost și sunt o luptătoare și nu las nimic la voia întâmplării, doar că nu mai am 20 de ani, nici 30…gata, mă opresc, așa că luptele se dau mai lent, dar la fel de sigur!
      Mulțumesc frumos Elly dragă, știu că ești o adsmiratoare a artei mele și sunt onorată de acest lucru. Contează și cine îți admiră arta, nu doar acțiunea, sentimental în sine. Parfumul acesta e atât de frumos încât l-aș re-crea eu din amintiri dacă aș putea. Și nu știu, habar nu am de ce nu se mai fabrică. O seară minunată!

  18. avatar lili3d says:

    La un moment dat, când am fost întrebată despre evaluarea prin examene, am spus că cel mai bine ar fi ca ea să nu mai existe, pentru că are un efect destul de greu de dus. Cel mai bine ar fi să existe o selecție în funcție de aptitudini (în primul rând), pusă la punct după mai multe criterii. Și tinerii să fie îndrumați spre studiu specific, înainte de a participa la selecție.
    În orice caz, felicitări pentru succesul pe care îl porți mereu în inima ta, după acel moment de cădere!

    • avatar Mirela says:

      Pe dascăli ca tine trebuie să se baze țara asta, Lili dragă, pe astfel de selecții în funcție de aptitudini, nu pe teste sterile, fără țintă, poate doar una falsă. Și da, să știe exact unde se vor prezenta copiii, în funcție de aptitudini, chemare, dorință personală.
      Să fie, Lili, și să se bucure toți admiratorii de artă de el, nu doar eu, egoismul nu are ce căuta în artă și frumos!

  19. avatar Silving says:

    Mirela,esti o luptatoare! Asta e,totul e sa nu ne lasam doborati,ca ar fi foarte usor,mult mai usor decat sa continuam lupta.
    Dar si femeile din tablourile tale la fel par.
    Mult succes sa ai in toate luptele ce vor mai urma! 🙂
    Eu iau pauza de la povesti pana la jumatatea lui august,vacanta frumoasa, sa ne revedem cu bine! 🙂

    • avatar Mirela says:

      Irina dragă, apreciez mult că ai observat expresia femeilor din tablouri. Paote par prea bătăioase, dar e o atitudine fermă, a celei care nu cedează și face,astfel, lumea mai bună. Mulțumesc Irina, se simte aici admiratorul de artă!

  20. […] merge in Clubul povestilor aromate, gazduit de Mirela. Tema zilei este Parfumul […]

  21. avatar Mala says:

    Balanta a functionat insa amarul esecului inca staruie peste amintiri. Si este exact asa cum ai spus si tu: nu se poate uita. Dar, fiindca creierul are propriile lui mecanisme de autoaparare, ei bine, el isi va face setarile in asa fel incit, doar amintirile importante sa mai ramina undeva, n sertaras.

    • avatar Mirela says:

      Dragă mala, ca profesionist în sfera psihicului, ai diagnosticat perfect. Dacă după aproape 30 de ani încă mai sunt urme, a fost greu de uitat, nicicând complet vindecat. A delanșat boala care s-a încăpățânat să nu treacă de tot. Dar au fost atât de multe și frumoase succese de atunci, încât au acoperit cu aurul lor insuccesul și au adus mari bucurii.

  22. avatar Zina says:

    Charlie Blue, parfumul favorit al mamei. Păstrez și acum ultima sticluță și, când mi-e tare dor de ea, aspir un pic din mirosul ei…

    Povestea ta e povestea multora din generația noastră. Totuși, decepțiile astea ne-au făcut mai puternici și ne-au învățat să învingem greutățile fără să ne plângem. Păcat că ne-au afectat sănătatea…

    O zi minunată, Mirela, baftă și succes Enyei !

    • avatar Mirela says:

      Cât de duios ai amintit-o aici pe draga ta mamă, cât de pios e gândul la acea persoană unică, ivită…uneori…odată cu mireasma care îți amintește și mai mult de ea. Emoționant!
      Era și Charlie simplu, era și mai bun decât Charlie Blue, din acela am avut două flacoane, aduse chiar din USA, brandul Revoln o avea pe Estee Lauder ca si creatoare de parfumuri atunci și se simțea! 😉
      Să fie, Zina dragă, mulțumim, la română a știut foarte bine, urmează matematica și înscrierea la liceu! O zi superbă îți doresc! 🙂

  23. avatar -X- says:

    Picturile tale sunt luminoase si denota forta interioara … nicidecum gustul amar al unui insucces adolescentin.
    Oricum, trecerea anilor a demonstrat celor din comisie ca nu meritai sa fii prima de sub linie. Poate prima din linie …

    Sa-ti spun un mic secret : Charlie e primul parfum primit in dar de la sotul meu 🙂

    • avatar Mirela says:

      -X-, fac o plecăciune în fața acestor rânduri sincere, pe care mi le-ai oferit cu generozitatea care te caracterizează și fără urmă de exagerare, pentru că știu că aceasta e structura ta interioară, felul tău de a fi.
      Charlie e atât de bun și deosebit încât poate fi amintirea unei izbânzi, a mamei dragi sau a primului dar făcut de un soț iubitor, iubit și atent! 😉

  24. avatar Tina says:

    Oh, picturile, picturile sunt superbe, emana atata feminitate. Daca vei face vreo expozitie, eu o sa fiu printre primii sustinatori, zic printre primii, caci nu vreau sa fur dreptul de a fi cei dintai al sotului si fiicei tale. Povestea ta e una comuna in acele timpuri, mama a trait aceeasi situatie, iar in anul urmator a intrat la facultate a doua pe lista. Si sotul meu a fost primul pe lista de respinsi, prin 2004, insa, el a avut ocazia sa se inscrie din nou la sesiunea din toamna si a reusit, dar la alta universitate, acolo si ne-am cunoscut in anul urmator. Pentru noi a fost o intamplare fericita.
    Am reusit, in sfarsit, sa-mi revin un pic dupa evenimentele de duminica, insa m-am ales cu o raceala puternica din cauza schimbarii bruste de temperatura, la Londra fiind doar vreo 18 grade, pe cand la Chisinau peste 30.
    Te imbratisez si iti doresc o saptamana cat mai faina!

    • avatar Mirela says:

      Tina dragă, am avut foarte multe expoziții, dar asta a fost ceva mai demult și dorința ta de-a vedea aceste lucrări într-o expoziție mă onorează și sper că se va întâmpla acest lucru.
      Astăzi avem posibilitatea, dar n-avem fonduri, și uite-așa, mereu sunt alte priorități. Ar trebui să renunț la ceva. Să zicem la vacanță, ca să am fonduri pentru chiria sălii și alte cheltuieli, așa că nu se pune problema, cu toate că voiam să facem la toamnă, eu cu Enya mea, o expoziție de grafică și pictură. Rămâne pentru la iarnă, iarna nu se întâmplă mare lucru în oraș și de aceea e bine să ne facem planuri pentru un sezon în care și sălile sunt mai accesibile artiștilor. Dacă va fi, vei fi printre primii pe lista invitaților, te asigur! Mulțumesc Tina, să ai o zi splendidă! 🙂

  25. […] Carmen, Mirela Pete, Daurel, Irealia, Nina, Vienela, Gabi, Vavaly, […]

  26. avatar dana lalici says:

    Revin cu o intrebare: pe cand noua tema?

  27. avatar CZ says:

    Stiu ca e cam prea tarziu, dar planurile mele nu au mers cum speram. Asta e povestea mea pentru tema data: http://cuscaunlacap.wordpress.com/2013/07/06/parfumul-succesului-o-datorie-de-suflet/. Nu am putut rezista sa nu o mai scriu!
    O zi buna va doresc,
    Corina Z

  28. […] ta…? Reveria mea face parte din Clubul povestii parfumate găzduit de Mirela, care ne-a daruit cu tema de saptamana asta: parfumul succesului. Separator […]

Leave a Reply