Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Orele parfumate ale verii
Vara nu mai e demult doar un anotimp. Vara e o derulare leneșă a orelor zilei și a puținelor, dar intenselor, ore ale nopții. Dimineți de vară, cu rouă pe trandafiri, cu cireșe de la gheață și mic dejun luat pe terasă, sub umbrele zorilor, care te adăpostesc de soarele zâmbăreț.
O poveste parfumată cu flori de câmp
Sub tălpile noastre goale, se lăsau strivite, fără suspine, firele de mătase verde, lăsându-și seva de viață dătătoare… -A ce miroase iarba? -A verde, a câmp, i-am răspuns micuței mele, care la cinci ani deja începea să simtă, ca și mine, miresmele cele mai subtile. Simț pe care și-l dezvoltă pe zi ce trece, ca […]
Parfumul nobleţii
Distincție, eleganță, generozitate, mărinimie, cavalerism…noţiuni prin care definim nobleţea, cuvinte aparent abstracte, scoase din DEX, dar care redau şi explică taina unui cuvânt preţios: nobleţea.
Să vedem: eleganţă. Da, eleganţă în comportament, în limbaj, în atitudine, în gândire, în aspect.
Vent Vert sur La Croisette (o poveste parfumată)
Era în 1947 , în iunie, perioadă aglomerată cu emoții, neliniști și un noian de așteptări. Se întâmpla taman înaintea Festivalului de Film de la Cannes. Oricine știe că vedetele au fost create special pentru fani. Și au avut mereu fani. Și mai au. La Croisette sfârâia sub tălpile și tocurile întâlnirilor întâmplătoare sau total neaşteptate, dar mereu vecine cu marea, cu șirul nesfârșit de terase, palmieri, lume care se străduise să arate foarte bine și reușise.
Parfum de primăvară. En Avril Un Soir
Era acea oră magică, acel timp sublim, când nu știi dacă noaptea parfumată, de primăvară încă tânără, se lasă brusc peste fire, sau se preface că-i deja vară și tărăgănează…tărăgănează…până când soarele dispare total, lăsând umbre viorii, pline de promisiuni. Poate și pentru că, în timp ce un un băiat mă invitase la plimbare, m-am lovit de el. De ciorchinele de liliac, nu de băiat!
Parfumul poveștii parfumate
Am scris deja că în 27 februarie se împlinește un an de când povestea noastră parfumată a debutat aici: Poveste parfumată între bloggeri. Invitație lansată de Mirela Pete, la început cu numele de ”provocare parfumată”. E o provocare, ca orice test pe care îl dăm față de noi înșine și față de ceilalți, care ne citesc.
Eu sper ca fiecare rând scris de voi – și aș vrea ca poveștile să nu fie foarte lungi, e mai bine să scriem ceva concentrat, dar frumos, însă asta hotărâți voi – să fie citite de toți membrii Clubului Poveștii parfumate, care fie va mai lăsa din componenți pe parcurs, fie va mai primi alți membri, care vin cu drag pentru a fi într-un Club în care frumosul, prietenia și bunul simț vor fi mereu la ele acasă.
Cum am reușit să menținem ÎMPREUNĂ (deviza blogului meu) această poveste? Poate pentru că Provocarea parfumată. En Avril, Un Soir era aici când primăvara bătea la ușă, și poate pentru că Noi cautăm în primăvară….Și sigur pentru că Parfumul Cenușăresei. Poveste parfumată între bloggeri
Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal
Cred că un parfum bun este un poem înmiresmat.
Parfumul
(Les Fleurs du Mal )
de Charles Baudelaire
Scrisori parfumate
Una din urările mele preferate este:”Îți doresc să primești și felicitări clasice, în plic, scrise de mână, pe hârtie!” Iar amicii mei zâmbesc și…Și mă trezesc primindu-le eu!
Dar o scrisoare? O scrisoare pe care să o găsești în cutia poștală…