Am pornit către Pisa, străbătând Toscana cea de o rară frumusețe, scăldându-ne privirile în cerul încă senin, dar care avea să se înnoreze treptat, lucru nu tocmai rău, dacă ne gândim că erau vreo 34 de grade, iar vânticelul aducător de ploaie venea la pachet cu binefăcătoarea răcoare. Pe drum am făcut mai multe popasuri, vizitând câteva locuri din inima Toscanei, rămase și în inima noastră de-atunci. Dar despre ele în alt articol. Am ajuns la Pisa după amiaza, plini de frumusețe și nebănuind că ”anecdoticul” turn este atât de splendid, văzut acolo, pe viu, în marea de iarbă verde, în câmpeneasca atmosferă care mie, uneia, mi-a amintit de Paști, lucru pe care i l-am spus și chelnerului care ne-a servit mai târziu o pizza cu fructe de mare, făcându-l să zâmbească și ne sugereze să revenim în aprilie, când liliacul și pomii înfloresc în Pisa, iarba înverzește și cerul e extrem de senin. Așa i-am promis și Florenței, iar asta înseamnă că Toscana ne rămâne pe listă fie pentru o viitoare primăvară, fie pentru o toamnă auriu-arămie.
Vacanța de vară 2012: Italia, San Marino și Austria, via Slovenia și Ungaria
Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După trei săptămâni de vacanță așteptată, dorită și reușită, în care sufletul, ca de obicei, ne rămâne undeva prin frumoasele locuri care ne-au alungat oboseala și ne-au bucurat ochii și inimile, presupunem că ne-am întors – și mă refer aici la mine, la Enya mea și Xaba al nostru, evident – și spun ”presupunem” deoarece există o doză de îndoială atunci când sufletul se acomodează cu preafrumosul și începe să iubească, atașându-se, un loc drag sau mai multe. Moment în care îl luăm pe sus și-l aducem înapoi acasă, unde are nevoie de timp să se acomodeze cu ceva ce iubește deja, dar îi este cam banal. Ei, asta-i vacanța, frumoasă pentru că noi o proiectăm, suficient de lungă din exterior, dar foarte scurtă dinspre inima noastră și-a ei, a vacanței.