Recomand

  • Clipe de Cluj
  • Dexign
  • Club Povestea Parfumata

17 martie, 2012

Ce să admiri mai mult la Matisse? Culoarea pură, plină, vioaie, însorită? Arabescul decorativ, vizibil într-un spațiu eminamente pictural? Intensitatea petelor de culoare? Felul în care a cultivat, cu spirit dezinvolt, arta africană? Sau modul în care i-a celebrat pe renascentiști? Matisse era prea inventiv pentru a repeta ce-au tot făcut alții. Există un demon al culorii care îi stăpânește pe artiștii mari și de la care evoluează, căci el constituie un nou punct de plecare și dezvoltare. E ca un elan, un entuziasm, un avânt. Îmi place mult pictura lui Matisse și cred că are o anumită savoare, ca a unui fruct copt, exotic, suculent și aromat. Cred că are parfumul roadelor și plantelor care cresc în grădinile meridionale și au darul de-a fi pline de sevă, gustoase, luminoase și însorite. Cât putem să cunoaștem dintr-un pictor? Văzându-i, cu puțin noroc, o parte din tablouri prin expozițiile retrospective sau în muzeele mari ale lumii. Admirând reproduceri. Sau citind câte ceva despre el și admirând o selecție cu imagini reprezentative pentru marea sa creație. Lucru pe care încerc să-l fac eu, aici.

4 noiembrie, 2011

Fructele exotice nu mai constituie o raritate, ca pe vremea copilăriei unora dintre noi, care am trăit vremuri cu portocale de ocazie sau banane verzi, luate după o oră-două de stat la coadă, un lux care se găsea doar iarna. Azi avem în magazine: papaya, kiwi, mango, rodii, grape-fruits, portocale, lime, lămâi, smochine, curmale, nuci de cocos, ananas, sweety, maracuja, litchi, avocado, prune de Damasc, mandarine, clementine, guave şi alte fructe exotice, aduse din insule cu ţărmuri albe şi mări turcoaz, sau livezi scăldate în soarele tropical, stropite de ploi calde şi repezi, fructe colorate viu, cu obraji rumeni şi miresme ce ne poartă în mare grabă către tărâmuri de vacanţă şi reverii însorite…către verile nesfârşite, lângă muzica mărilor sudului şi aroma incomparabilă a grădinilor veşnic verzi.

25 martie, 2011

Cine nu a avut, nu are sau nu-și dorește o asemenea cutiuță? Eu n-aș putea trăi fără o cutiuță cu minuni și mi-ar plăcea să nu știu exact de conține sau să-i schimbe o zînă bună mereu surprizele oferite. Am o asemenea cutiuță. Înainte de a deveni obiect decorativ prețios, a fost o fascinație olfactivă adusă din Orientul apropiat, de o prietenă bună.